Sutașul Corneliu

Sutasul Corneliu

Faptele Apostolilor 10:1-8

1. În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.
2. Omul acesta era evlavios şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
3. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Corneliu!”
4. Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu şi El Şi-a adus aminte de ele.
5. Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.
6. El găzduieşte la un om numit Simon, tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.”
7. Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două dintre slugile sale şi un ostaş evlavios din aceia care-i slujeau tot timpul;
8. şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Comentariu de text

10:1, 2 Scena cu care începe capitolul se află în Cezareea, situată la circa 48 km nord de Iopa. Corneliu era un ofiţer în armata romană, cu gradul de sutaş, având deci în subordinea sa o sută de militari. El fusese detaşat pe lângă regimentul italian.

Pe lângă gradul militar superior, remarcabilă la el mai este şi cucernicia sa. El era un om temător de Dumnezeu, care făcea multe milostenii pentru evreii săraci şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

Ryrie avansează ideea că el era ceea ce s-a numit „un prozelit la poartă, adică el credea în Dumnezeul iudaismului şi în guvernarea Sa, dar nu făcuse încă pasul de a deveni un prozelit în adevăratul înţeles al cuvântului“.

Dacă era mântuit – asta nu se poate stabili cu precizie. Cei care susţin că era, se referă la versetul 2 şi 35, unde Petru, referindu-se evident la Corneliu, spune că „oricine se teme de El (de Dumnezeu) şi lucrează neprihănire este primit de El“. În schimb, cei care susţin că sutaşul Corneliu nu era mântuit aduc ca argument în sprijinul punctului lor de vedere versetul 14 din capitolul 11, unde sunt citate cuvintele îngerului, care îi promite lui Corneliu că Petru îi va spune cuvintele prin care va putea fi mântuit.

În opinia noastră, Corneliu reprezintă exemplul unui om care trăia după lumina pe care i-o dăduse Dumnezeu. Întrucât lumina aceasta nu era suficientă pentru a-l mântui, Dumnezeu l-a asigurat că va primi lumina suplimentară a evangheliei.

Înainte de a-l vizita Petru, el nu avusese siguranţa mântuirii, dar era pătruns totuşi de un sentiment de înrudire cu cei ce se închinau adevăratului Dumnezeu.

10:3-8 Într-o zi, pe la ora 3 după amiază, Corneliu a avut o vedenie clară, în care un înger al lui Dumnezeu i s-a arătat şi l-a grăit pe nume. Nefiind evreu, Corneliu nu avea cunoştinţă de lucrarea de slujire a îngerilor şi astfel s-a temut, crezând că îngerul ar fi chiar Domnul. Dar îngerul i-a vorbit, asigurându-l că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile şi a apreciat milosteniile făcute de el. Apoi i-a spus să trimită nişte oameni în sud, la Iopa, să-l aducă pe un om numit Simon Petru, care stătea în acel timp în casa tăbăcarului Simon, lângă mare.

Dând dovadă de ascultare fără murmur, sutaşul a trimis doi din slujitorii săi şi un ataşat militar, care era şi el un om temător de Dumnezeu.

(citește următoarea postare despre mântuirea sutașului lui Corneliu)
Pagini Crestine,Sutasul Corneliu,Pagini Crestine,Sutasul Corneliu,Pagini Crestine,Sutasul Corneliu,Pagini Crestine,Sutasul Corneliu