Isus propovăduiește la Nazaret

Isus propovaduieste la Nazaret

Luca 4:16-30

16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a ridicat să citească
17. şi I s-a dat Cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
18. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război eliberarea şi orbilor primirea vederii; să dau drumul celor apăsaţi
19. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
20. Apoi, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile aţintite spre El.
21. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.”
22. Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare nu este acesta fiul lui Iosif?”
23. Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi”; şi Îmi veţi zice: „Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.
24. „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că nici un proroc nu este primit bine în patria lui.
25. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;
26. şi totuşi, Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, în afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
27. Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, în afară de Naaman, sirianul.
28. Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
29. Şi s-au ridicat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.
30. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.

Comentariu de text

4:14, 15 Între versetele 13 şi 14 există un hiat de vreun an. În acest timp, Domnul a slujit în Iudeea. Singura consemnare a acestei perioade o găsim la Ioan 2-5. Când Isus S-a întors în puterea Duhului în Galileea, pentru a-Şi începe al doilea an de slujire publică, faima Lui s-a răspândit în toată regiunea din jur. El i-a învăţat pe oameni în sinagogile evreieşti, fiind aclamat de oameni.

4:16-21 La Nazaret, oraşul în care Şi-a petrecut copilăria, Isus Se ducea în mod consecvent la sinagogă în ziua de sabat, adică sâmbăta. Citim că făcea încă alte două lucruri, în mod regulat. Se ruga cu regularitate (Luca 22:39) şi Şi-a făcut obiceiul de a-i învăţa pe alţii (Marcu 10:1).

Cu prilejul unei vizite la sinagogă, El S-a sculat să citească din Vechiul Testament. Persoana care răspundea de suluri I-a înmânat sulul pe care se afla profeţia lui Isaia. Domnul a desfăşurat sulul până la textul cunoscut de noi drept capitolul 61 din Isaia, de unde a citit versetul 1 şi prima jumătate a versetului 2. Pasajul acesta a fost întotdeauna considerat drept o descriere a lucrării lui Mesia. Când Isus a spus: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în auzul vostru“ El a afirmat, în maniera cea mai limpede posibilă, că El este Mesia al Israelului.

Observaţi implicaţiile revoluţionare ale misiunii lui Mesia. El a venit să se ocupe de problemele enorme care au afectat omenirea în toate veacurile:

• Sărăcia. Să vestesc săracilor Evanghelia.
• Durerea. Să vindec pe cei cu inima zdrobită.
• Robia. Să vestesc captivilor eliberarea.
• Suferinţa. Şi orbilor căpătarea vederii.
• Asuprirea. Să-i pun în libertate pe cei asupriţi.

Pe scurt, El a venit să vestească anul de îndurare al Domnului – adică zorii unei ere noi pentru mulţimile năpăstuite ale lumii. El S-a înfăţişat pe Sine ca răspuns la toate problemele cu care suntem confruntaţi. Şi acest lucru e valabil fie că este vorba de rele în sens fizic, fie spiritual. Cristos e răspunsul la toate.

Este semnificativ că El S-a oprit din citit la cuvintele: „să vestesc anul de îndurare al Domnului“. El nu a adăugat restul cuvintelor de la Isaia: „…şi ziua răzbunării Dumnezeului nostru“. Scopul Primei Sale Veniri a fost să vestească anul de îndurare al Domnului.

Actuala epocă a harului este timpul de îndurare şi ziua mântuirii. Când Se va întoarce El pe pământ a doua oară, o va face pentru a vesti ziua răzbunării Dumnezeului nostru. Observaţi că perioada de îndurare (acceptare) este numită „un an“, în vreme ce răzbunarea este o zi.

4:22 Oamenii au fost evident impresionaţi. Ei L-au vorbit de bine, fiind atraşi la El de cuvintele Sale pline de har. Pentru ei era o taină faptul că tâmplarul, fiul lui Iosif, S-a dezvoltat atât de minunat.

4:23 Domnul ştia că popularitatea de care Se bucura era doar de suprafaţă, că în realitate oamenii nu apreciau la justa valoare Persoana sau lucrarea Sa. Pentru ei, El era doar unul din tinerii lor, care reuşise să Se afirme la Capernaum.

El a anticipat sfatul pe care aveau să I-l ofere ei: „Doctore, vindecă-te pe Tine Însuţi!“ În mod obişnuit, această parabolă ar însemna: „Fă pentru tine ceea ce ai făcut pentru alţii. Vindecă-te de propria ta stare, dacă pretinzi că-i poţi vindeca pe alţii“. Dar aici sensul e uşor diferit, fiind explicat în cuvintele care urmează: „Fă şi aici, în patria Ta, (adică la Nazaret) ce am auzit că ai făcut în Capernaum“. A fost o provocare batjocoritoare adresată Lui să facă minuni la Nazaret cum făcuse pretutindeni, şi astfel să-Şi spele presupusa ruşine.

4:24-27 Domnul a răspuns, enunţând un principiu adânc înrădăcinat în afacerile oamenilor: oamenii mari nu sunt apreciaţi în mediul din care provin. Apoi el a citat două incidente remarcabile din Vechiul Testament, în care profeţi ai lui Dumnezeu nu au fost apreciaţi de poporul Israel şi, prin urmare, au fost trimişi la Neamuri. Când a venit o foamete mare în Israel, Ilie nu a fost trimis la văduve evreice – deşi erau destule – ci a fost trimis la o văduvă neevreică din Sidon. Şi deşi erau mulţi leproşi în Israel când slujea Elisei, el nu a fost trimis la nici unul dintre ei, ci a fost trimis la neevreul Naaman, căpitan în armata siriană.

Imaginaţi-vă ce impact au avut cuvintele lui Isus asupra minţilor acestor evrei! Ei, care aşezau femeile, Neamurile şi leproşii pe ultimul loc al scării sociale. Dar aici Domnul a aşezat în mod intenţionat aceste trei categorii pe locuri superioare evreilor necredincioşi! Ceea ce a afirmat El a fost că istoria Vechiului Testament era pe punctul de a se repeta. În pofida faptului că a săvârşit atâtea minuni, El avea să fie respins, nu numai de oraşul Nazaret, ci de întreaga naţiune Israel. După această respingere, El avea să-Şi îndrepte atenţia spre Neamuri, exact aşa cum procedaseră Ilie şi Elisei.

4:28 Locuitorii oraşului Nazaret au înţeles exact ce a vrut să spună El. Ei s-au indignat la simpla sugestie că li s-ar fi putut acorda Neamurilor o favoare.

Iată ce spune Episcopul Ryle în această privinţă:

Omul urăşte din răsputeri doctrina suveranităţii lui Dumnezeu, pe care Cristos a enunţat-o. Dumnezeu nu avea nici o obligaţie să facă minuni în mijlocul lor.

4:29, 30 Locuitorii L-au scos afară din cetate şi L-au dus până la sprânceana muntelui, cu intenţia de a-L arunca jos în prăpastie. Negreşit aceasta a fost încă o încercare a Satanei de a-L distruge pe Moştenitorul regal, instigându-i pe locuitorii Nazaretului împotriva Lui. Dar Isus a trecut în chip miraculos prin mulţime şi a părăsit cetatea. Duşmanii Lui nu au avut nici o putere de a-L opri. După câte ştim, El nu s-a mai întors niciodată la Nazaret.
Pagini Crestine,Isus propovaduieste la Nazaret,Pagini Crestine,Isus propovaduieste la Nazaret,Pagini Crestine,Isus propovaduieste la Nazaret,Pagini Crestine,Isus propovaduieste la Nazaret,Pagini Crestine,Isus propovaduieste la Nazaret,Pagini Crestine,Isus propovaduieste la Nazaret,Pagini Crestine,Isus propovaduieste la Nazaret,Pagini Crestine,Isus propovaduieste la Nazaret,Pagini Crestine,Isus propovaduieste la Nazaret