Ispitirea lui Isus Cristos

Ispitirea lui Isus Cristos

Luca 4:1-15

1. Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu,
2. unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.
3. Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.”
4. Isus i-a răspuns: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
5. Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului
6. şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui vreau.
7. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
8. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satan! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.”
9. Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;
10. căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”;
11. şi: „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
12. Isus i-a răspuns: „S-a spus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”
13. După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.
14. Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur.
15. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.

Comentariu de text

Pregătirea prin testare (4:1-13)

4:1 Nu a existat nici un moment din viaţa Domnului nostru în care El să nu fi fost plin de Duhul Sfânt, dar adevărul acesta este subliniat în mod deosebit în legătură cu ispitirea Sa.

A fi umplut cu Duhul Sfânt înseamnă a fi predat în întregime Lui şi a fi total ascultător de orice cuvânt al lui Dumnezeu. Persoana care este umplută cu Duhul este golită de orice păcat de care devine conştientă, precum şi de eul propriu. Este omul în care locuieşte din plin Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe când Se întorcea Isus de la Iordan, unde fusese botezat, El a fost condus de Duhul în pustiu – probabil în Pustiul Iudeii, pe coasta de vest a Mării Moarte.

4:2, 3 Acolo El a fost ispitit [încercat] timp de patruzeci de zile de către diavolul – zile în care Domnul nostru nu a mâncat nimic. La sfârşitul celor patruzeci de zile, a venit ispita, prezentată sub trei aspecte, care sunt mai accesibile înţelegerii noastre. În realitate, ispitirea a avut loc în trei locuri diferite – în pustiu, pe munte şi în templul din Ierusalim.

Adevărata natură umană a lui Isus s-a oglindit prin cuvintele: a flămânzit. Aceasta a fost ţinta primei ispite a Satanei, care a sugerat ca Domnul să recurgă la puterea Sa divină pentru a-Şi potoli foamea trupească. Subtilitatea ispitei a constat în faptul că actul în sine a fost perfect legitim. Dar ar fi fost greşit ca Isus să-şi stâmpere foamea printr-un act de ascultare faţă de Satan. El trebuia să procedeze conform voii Tatălui Său.

4:4 Isus S-a împotrivit ispitei, citând din Scriptură (Deut. 8:3). Şi mai important decât satisfacerea foamei fizice este ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. El nu a argumentat. Darby spune, în această privinţă: „Un singur text reduce la tăcere, atunci când este folosit în puterea Duhului. Secretul esenţial al tăriei când suntem în luptă este folosirea adecvată a cuvântului lui Dumnezeu“.

4:5-7 În a doua ispită, diavolul I-a arătat lui Isus toate împărăţiile lumii, surprinse într-o clipă. Satanei nu-i trebuie mult ca să-şi arate tot ce are de oferit. Nu a oferit lumea propriu-zisă, ci împărăţiile acestei lumi. Într-o anumită privinţă, el are autoritate asupra împărăţiilor lumii acesteia. Din cauza păcatului omului, Satan a devenit „stăpânitorul acestei lumi“ (Ioan 12:31; 14:30: 16:11), „dumnezeul acestui veac“ (2 Cor. 4:4) şi „prinţul puterii văzduhului“ (Ef. 2:2).

Dumnezeu a lăsat ca „împărăţiile acestei lumi“ să devină însă într-o zi „împărăţiile Domnului nostru şi a Cristosului Său“ (Apo. 11:15). Prin urmare, Satan Îi oferea lui Cristos ceea ce oricum El avea să stăpânească, în cele din urmă.

Dar nu putea să se treacă direct la ocuparea tronului, mergând pe o „scurtătură“. Mai întâi trebuia să urmeze crucea. În planurile lui Dumnezeu, Domnul Isus trebuia să sufere, înainte de a intra în slava Sa. El nu putea realiza un scop legitim prin mijloace greşite. Sub nici o formă El nu Se putea închina diavolului, indiferent care era premiul oferit.

4:8 Prin urmare, Domnul a citat din Deuteronom 6:13, pentru a arăta că, în postura lui de Om, El trebuia să Se închine şi să-I slujească doar lui Dumnezeu.

4:9-11 În a treia ispitire, Satan L-a dus pe Isus la Ierusalim, pe streaşina acoperişului templului, sugerându-I să Se arunce jos de acolo. Doar nu promisese Dumnezeu în Psalmul 91:11, 12 că Îl va păzi pe Mesia? Poate că Satan Îl ispitea pe Isus să Se prezinte ca Mesia, prin săvârşirea unei fapte extraordinare de vitejie. Maleahi prezisese că Mesia avea să vină dintr-o dată în templul Său (Mal. 3:1). Iată dar că Isus avea acum prilejul să Se îmbrace cu faimă şi renume, ca Izbăvitorul făgăduit, fără să mai treacă pe la Calvar.

4:12 Pentru a treia oară, Isus S-a împotrivit ispitei, citând din Biblie. Deuteronom 6:16 interzice punerea la probă a lui Dumnezeu.

4:13 Pus pe fugă de sabia Duhului, diavolul L-a părăsit pe Isus până la un timp oportun. Ispitirile vin de obicei în etape, mai degrabă decât sub forma unui şuvoi continuu.

Se cuvine din nou să facem câteva observaţii în legătură cu ispitirea:

1. Ordinea redată de Luca diferă de cea de la Matei. A doua şi a treia ispită sunt inversate – motivul acestei inversări nefiind cunoscut de noi.
2. În toate cele trei cazuri, scopul sau obiectivul final părea corect, dar mijlocul prin care se atingea scopul era greşit. Întotdeauna este greşit să ascultăm de Satan, să ne închinăm lui sau oricărei alte fiinţe create. Este greşit să-L ispitim pe Dumnezeu.
3. Prima ispită s-a referit la trup, a doua la suflet, iar a treia la duh. Ele constituie o atracţie pentru pofta cărnii, pofta ochilor şi mândria vieţii.
4. Cele trei ispite gravitează în jurul a trei dintre cele mai puternice porniri din existenţa omului – apetitul fizic, dorinţa după putere şi avere şi dorinţa de recunoaştere publică. De câte ori nu sunt şi ucenicii ispitiţi să aleagă calea confortului şi a tihnei, căutând un loc cu vază în lumea aceasta, urmărind să câştige o poziţie suspusă în cadrul bisericii!
5. În toate cele trei ispite, Satan a folosit un limbaj religios şi astfel a îmbrăcat ispitele în haina respectabilităţii exterioare. Ba chiar a citat din Scriptură (v. 10, 11).

Iată cât de elocvent s-a exprimat James Steward în această privinţă:

Studierea textului în care este redată ispita scoate în relief două puncte importante. Pe de o parte, dovedeşte că ispita nu înseamnă neapărat păcat. Pe de altă parte, textul ilustrează celebrele cuvinte rostite de un ucenic de mai târziu: „prin faptul că El Însuşi a suferit să fie ispitit, El este capabil să-i ajute pe cei care sunt ispitiţi“ (Ev. 2:18).

Unii au sugerat că ispitirea nu ar fi avut nici un sens, dacă Isus nu ar fi fost în stare să păcătuiască. Fapt este că Isus este Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate păcătui. Domnul Isus nu a renunţat niciodată la atributele dumnezeirii Sale.

Dumnezeirea Sa a fost învăluită, în timpul vieţii Sale pe pământ, dar nu a fost şi nu putea fi pusă deoparte. Unii afirmă că El, ca Dumnezeu, nu putea păcătui, dar ca Om putea păcătui. Dar, El este încă şi acum atât Dumnezeu, cât şi Om şi este de neconceput ca El să poată păcătui acum.

Scopul ispitirii nu a fost acela de a vedea dacă El va păcătui, ci de a dovedi că El nu putea păcătui. Numai un Om sfânt, fără păcat putea fi Răscumpărătorul nostru.

4:14, 15 Între versetele 13 şi 14 există un hiat de vreun an. În acest timp, Domnul a slujit în Iudeea. Singura consemnare a acestei perioade o găsim la Ioan 2-5. Când Isus S-a întors în puterea Duhului în Galileea, pentru a-Şi începe al doilea an de slujire publică, faima Lui s-a răspândit în toată regiunea din jur. El i-a învăţat pe oameni în sinagogile evreieşti, fiind aclamat de oameni.

Pagini Crestine,Ispitirea lui Isus Cristos,Pagini Crestine,Ispitirea lui Isus Cristos,Pagini Crestine,Ispitirea lui Isus Cristos,Pagini Crestine,Ispitirea lui Isus Cristos,Pagini Crestine,Ispitirea lui Isus Cristos,Pagini Crestine,Ispitirea lui Isus Cristos,Pagini Crestine,Ispitirea lui Isus Cristos,Pagini Crestine,Ispitirea lui Isus Cristos,Pagini Crestine,Ispitirea lui Isus Cristos