Judecata viitoare

Judecata viitoare

Matei 25:31-46

31. Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
33. şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit;
36. am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.”
37. Atunci cei neprihăniţi îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit pe la Mine.”
44. Atunci îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?”
45. Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
46. Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Comentariu de text

Regele judecă naţiunile (25:31-46)

25:31 Secţiunea aceasta descrie judecata naţiunilor, care nu trebuie confundată cu judecata de la scaunul de judecată al lui Cristos sau cu judecata de la marele tron alb. Scaunul de judecată al lui Cristos – o perioadă de trecere în revistă şi de răsplătire a credincioşilor, în exclusivitate, are loc după Răpire (Ro. 14:10; 1 Cor. 3:11-15; 2 Cor. 5:9, 10). Judecata de la marele tron alb are loc în eternitate, după Mia de ani (Mileniul). Morţii răi vor fi judecaţi şi aruncaţi în iazul cu foc (Apo. 20:11-15).

Judecata naţiunilor sau a Neamurilor (termenul original din greacă sprijină ambele sensuri) are loc pe pământ, după ce a venit Cristos să domnească, aşa cum ne spune limpede versetul 31: „Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale“. Dacă nu greşesc, conform textului de la Ioel 3, judecata va avea loc în Valea lui Iosafat, în afara Ierusalimului (3:2). Naţiunile vor fi judecate în funcţie de tratamentul pe care l-au aplicat fraţilor evrei ai lui Cristos în timpul Marii Strâmtorări (Ioel 3:1,2, 12-14; Mat. 25:31-46).

25:32 Este important să observăm că sunt menţionate trei categorii: oi, capre şi fraţii lui Cristos. Primele două categorii, pe care le va judeca Cristos, sunt Neamurile aflate în viaţă în timpul Marii Tribulaţii. A treia categorie o constituie fraţii evrei ai lui Cristos, care I-au fost credincioşi şi au refuzat să se lepede de Numele Lui în timpul Marii Tribulaţii, în ciuda persecuţiilor.

25:33-40 Regele va aşeza oile la dreapta Sa, dar caprele la stânga Sa. Apoi le va invita pe oi să intre în glorioasa Sa împărăţie, pregătită lor de la întemeierea lumii. Motivul invocat este că acestea L-au hrănit când era flămând, I-au dat să bea când I-a fost sete şi L-au primit înăuntru, când era străin, L-au îmbrăcat când era sărăcăcios îmbrăcat, L-au vizitat când era bolnav şi s-au dus să-L vadă când era la închisoare. Oile neprihănite se vor întreba, mirate, când au dat ele dovadă de asemenea bunătate faţă de Rege, când El nici nu a fost prezent pe pământ în timpul generaţiei lor! El le va explica că atunci când s-au purtat prietenos cu unul din cei mai mici dintre fraţii Lui, cu El s-au purtat prietenos. Tot ce au făcut pentru unul din ucenicii Lui le va fi răsplătit ca şi când ar fi făcut aceste lucruri pentru El Însuşi.

25:41-45 În schimb, caprelor nelegiuite li se va spune să plece de la El în focul veşnic, pregătit pentru diavolul şi îngerii lui, deoarece ele nu au avut grijă de El în timpul Marii Strâmtorări, numită şi Necazul cel mare al lui Iacov. Când acestea se vor scuza, spunând că nu L-au văzut niciodată, El le va aminti că eşecul lor de a fi avut grijă de urmaşii Lui a echivalat cu eşecul de a fi avut grijă chiar de El.

25:46 Astfel, caprele vor merge în pedeapsa veşnică, dar oile în viaţa veşnică. Afirmaţia aceasta ridică însă două probleme: Mai întâi, fragmentul de faţă pare să propovăduiască faptul că naţiunile sunt salvate sau pierdute în masă. În al doilea rând, naraţiunea creează impresia că oile sunt mântuite prin fapte bune, iar caprele sunt osândite prin eşecul de a face fapte bune. Cât priveşte prima dificultate, să nu uităm că Dumnezeu întradevăr se poartă cu naţiunile în felul descris.

Vechiul Testament e plin de cazuri în care naţiuni sau popoare sunt pedepsite din pricina păcatului lor (Is. 10:12-19; 47:5-15; Ez. 25:6, 7; Amos 1:3, 6, 9, 11, 13; 2:1, 4, 6; Oba. 10; Zah. 14:1-5). Prin urmare, nu este iraţional să credem că naţiunile vor continua să aibă parte de pedeapsa divină. Asta nu înseamnă că fiecare persoană individuală care face parte din acea naţiune va fi implicată în urmările care vor veni peste poporul întreg, ci, mai degrabă, că principiile justiţiei divine se vor aplica la scară naţională, cât şi individuală.

Cuvântul ethne, tradus (în versiunile engleze ale Bibliei, n.tr.) prin „naţiuni“ în pasajul acesta ar putea tot atât de bine să fie tradus prin Neamuri (adică „neevrei“, n.tr.). Unii cred că textul de faţă descrie judecata unor persoa ne individuale dintre Neamuri. Fie că e vorba de naţiuni, fie de persoane individuale, problema care se ridică este: cum ar putea fi strânse mulţimi atât de mari de oameni înaintea Domnului în Palestina? Poate că ar fi mai indicat să credem că ar fi vorba de reprezentanţi ai naţiunilor sau de categorii individuale, adunate la judecată.

Cât priveşte a doua problemă, textul de aici nu poate fi folosit în sprijinul teoriei că mântuirea s-ar putea câştiga prin fapte. Mărturia universală a Bibliei, de la un capăt la altul al ei, este că mântuirea se capătă prin credinţă, şi nu prin fapte bune (Ef. 2:8, 9).

Dar Biblia insistă tot atât de mult asupra faptului că adevărata credinţă se manifestă prin fapte bune, care sunt roadele ei naturale. Dacă faptele bune lipsesc cu desăvârşire, asta dovedeşte că persoana respectivă nu a fost mântuită niciodată.

Aşadar, trebuie să înţelegem că Neamurile nu sunt mântuite prin atitudinea prietenoasă faţă de rămăşiţa credincioasă a Israelului, ci bunătatea lor oglindeşte dragostea ce I-o poartă Domnului.

Am mai putea aminti trei puncte aici: Mai întâi, se spune că împărăţia a fost pregătită pentru cei neprihăniţi de la întemeierea lumii (v. 34), în timp ce iadul a fost pregătit pentru diavolul şi îngerii lui (v. 41). Dumnezeu doreşte ca oamenii să fie binecuvântaţi; iadul nu a fost destinat iniţial pentru omenire. Dar dacă oamenii refuză cu încăpăţânare viaţa, atunci înseamnă că aleg, în mod necesar, moartea.

A doua idee care se desprinde de aici este că Domnul Isus a vorbit despre focul veşnic sau etern (v. 41), despre pedeapsa eternă (v. 46) şi despre viaţa veşnică (v. 46). Cel care ne-a învăţat că există viaţă veşnică ne învaţă că există şi pedeapsă veşnică. Întrucât şi întrun caz, şi în celălalt ideea de veşnicie sau eternitate este redată prin acelaşi termen în textul original, ar fi o dovadă de inconsecvenţă din partea noastră să acceptăm existenţa uneia dintre cele două realităţi, respingând-o pe cealaltă.

Dacă termenul tradus prin etern sau veşnic nu înseamnă „nesfârşit“, atunci limba greacă nu posedă alţi termeni care să redea ideea. Dar noi ştim că termenul respectiv înseamnă „fără sfârşit“, deoarece aşa îl găsim folosit în alte texte din Noul Testament, cu referire la eternitatea lui Dumnezeu (1 Tim. 1:17).

În fine, Judecata Neamurilor ne aminteşte cu pregnanţă că Cristos şi oamenii Lui sunt una; tot ce-i afectează pe ei Îl afectează şi pe El. Avem extraordinarul potenţial de a demonstra dragostea noastră pentru El, purtându-ne cu dragoste faţă de ai Săi, care Îl iubesc.
Pagini Crestine,Judecata viitoare,Pagini Crestine,Judecata viitoare,Pagini Crestine,Judecata viitoare,Pagini Crestine,Judecata viitoare,Pagini Crestine,Judecata viitoare,Pagini Crestine,Judecata viitoare,Pagini Crestine,Judecata viitoare,Pagini Crestine,Judecata viitoare