Cei dintâi ucenici

Cei dintai ucenici

Ioan 1:35-51

35. A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.
36. Şi, pe când privea pe Isus trecând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”
37. Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus.
38. Isus S-a întors; şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabi (care tălmăcit înseamnă Învăţătorule), unde locuieşti?”
39. „Veniţi să vedeţi”, le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40. Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia” (care tălmăcit înseamnă Cristos).
42. Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care tălmăcit înseamnă Petru).
43. A doua zi Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi l-a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.”
44. Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”
46. Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!”, i-a răspuns Filip.
47. Isus l-a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie.”
48. „De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”
49. Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”
50. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”
51. Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.”

Comentariu de text

Chemarea lui Andrei, Ioan şi Petru (1:35–42)

1:35, 36 În ziua următoare se referă aici la ziua a treia, în ordinea zilelor menţionate. Ioan era cu doi din ucenicii lui. Oamenii aceştia îl auziseră pe Ioan predicând şi au crezut mesajul lui. Dar ei încă nu-L întâlniseră pe Domnul Isus. Acum Ioan depune mărturie publică despre identitatea lui Isus.

În ziua precedentă, el le vorbise oamenilor despre Persoana Domnului Isus (Mielul lui Dumnezeu) şi despre lucrarea Sa (a Celui care ia păcatul lumii). Acum Ioan se mulţumeşte doar să atragă atenţia oamenilor asupra Persoanei Sale. Mesajul lui a fost concis, simplu, altruist şi s-a referit exclusiv la Mântuitorul.

1:37 Propovăduind mesajul cu fidelitate, Ioan a pierdut doi ucenici, dar nu s-a întristat, ci s-a bucurat că aceştia au mers după Isus. Tot aşa şi noi ar trebui să dorim mai mult ca prietenii noştri să-L urmeze pe Domnul, decât să aibă o opinie elevată despre noi.

1:38 Pe Mântuitorul întotdeauna Îl interesează cei ce-L urmează. El Şi-a manifestat şi aici interesul, întorcându-Se spre cei doi ucenici şi întrebându-i: „Ce căutaţi?“ El cunoştea, desigur, răspunsul la această întrebare, căci El ştie toate lucrurile. Dar El a dorit ca ei să-şi exprime dorinţa în cuvintele lor proprii. Răspunsul lor: „Rabi, unde locuieşti?“ a demonstrat că ei doresc să fie cu Domnul şi să-L poată cunoaşte mai îndeaproape. Ei nu s-au mulţumit să facă cunoştinţă cu Isus, ci au dorit să aibă părtăşie cu El. Rabi înseamnă în ebraică învăţătorule (textual: „al meu [om] mare)“.

1:39 „Veniţi şi vedeţi“, le-a zis El. Nici o persoană care doreşte sincer să-L cunoască mai profund pe Mântuitorul nu va fi niciodată alungată. Isus i-a invitat pe cei doi la locul unde stătea în acea perioadă – probabil o locuinţă foarte sărăcăcioasă, în comparaţie cu locuinţele din vremea noastră.

Ei s-au dus deci şi au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea. Niciodată nu mai avuseseră aceşti oameni parte de o asemenea onoare. Ei au petrecut noaptea aceea în aceeaşi casă cu Creatorul universului, numărându-se printre primii membri ai poporului evreu care L-au recunoscut pe Mesia.

Ceasul al zecelea poate însemna fie ora zece dimineaţa, fie ora patru după amiază. În general, părerile înclină în favoarea primei variante, ce reprezintă timpul roman.

1:40 Unul din cei doi ucenici a fost Andrei. Andrei nu este tot atât de cunoscut, în zilele noastre, precum era fratele lui, Simon Petru, dar e interesant să observăm că el a fost primul din cei doi care L-a întâlnit pe Isus.

Numele celuilalt nu ne este precizat, dar aproape toţi cercetătorii Bibliei sunt de acord că era Ioan – cel ce a redactat evanghelia de faţă şi care, din modestie, nu-şi dezvăluie numele.

1:41 Când Îl găseşte cineva pe Isus, de obicei, doreşte numaidecât să le facă cunoştinţă şi rudelor sale cu Mântuitorul – pentru că mântuirea este un dar mult prea mare ca să fie păstrat doar pentru sine. Tot aşa şi aici Andrei s-a dus îndată la fratele său Simon, comunicându-i vestea minunată: „Noi L-am găsit pe Mesia!“ Ce anunţ uluitor! De mai bine de patru mii de ani, oamenii Îl aşteptaseră pe Cristos Cel făgăduit, Unsul lui Dumnezeu. Simon aude din gura propriului său frate electrizanta veste că Mesia e prin apropiere.

Negreşit ei se găseau chiar într-un loc şi într-un moment în care istoria, respectiv un măreţ şi extraordinar aspect al ei, se făurea chiar în văzul lor. Câtă simplitate şi concizie în mesajul lui Andrei! „L-am găsit pe Mesia“ – doar cinci cuvinte, dar au fost suficiente pentru ca Dumnezeu să-l câştige pe Petru.

Asta ne învaţă că nu e nevoie să fim mari predicatori sau vorbitori iscusiţi. Tot ce trebuie să facem este să le spunem oamenilor despre Domnul Isus, în cuvinte simple, fiind convinşi că Dumnezeu Se va ocupa de restul.

1:42 Andrei l-a adus pe fratele lui la locul corect şi la Persoana corectă. El nu l-a adus la biserică, la un crez sau la un cleric. El l-a adus la Isus.

Ce act important a fost acesta! Datorită interesului lui Andrei, Simon a devenit ulterior un mare pescar de oameni şi unul dintre apostolii de frunte ai Domnului. Simon a dobândit o publicitate mai mare decât fratele lui, dar Andrei va beneficia împreună cu Petru de răsplata acestuia, întrucât Andrei este cel ce l-a adus pe Petru la Isus.

Domnul ştia cum îl cheamă pe Simon şi fără să I se spună. El mai ştia că Simon avea un caracter instabil. Dar mai ştia şi aceea că în viitor caracterul lui Simon se va schimba, dobândind tăria unei pietre. Cum se explică faptul că Isus cunoştea toate aceste lucruri? Prin faptul că era şi este Dumnezeu!

Într-adevăr, numele lui Simon s-a schimbat în Chifa (sau „chefas“, care înseamnă piatră în aramaică), iar el a devenit un om integru, cu un caracter stabil, în special după Înălţarea Domnului la cer şi Coborârea Duhului Sfânt.

Chemarea lui Filip şi a lui Natanael (1:43-51)

1:43 Suntem acum în a patra zi a evenimentelor consemnate în acest capitol. Bosch arată că în prima zi

• îl vedem doar pe Ioan (v. 15-28);
• în a doua zi îi vedem pe Ioan şi pe Isus (v. 29-34);
• a treia zi îi vedem pe Isus şi pe Ioan (v. 35-42),
• iar a patra zi Îl vedem doar pe Isus (v. 43-51).

Domnul S-a deplasat spre nord, intrând în regiunea cunoscută sub denumirea de Galileea. Acolo l-a găsit pe Filip şi l-a invitat să vină după El, să-i fie adept. „Urmează-Mă!“ Sunt cuvinte mari, având în vedere Cine le-a rostit şi privilegiul pe care l-a oferit. Mântuitorul continuă să lanseze şi astăzi această invitaţie de o sublimă simplitate, tuturor oamenilor de pretutindeni.

1:44 Betsaida era o cetate situată pe malul Mării Galileii. Puţine oraşe din lume au mai fost onorate ca această cetate. Domnul a săvârşit câteva dintre cele mai mari minuni în acest oraş (Luca 10:13), de unde proveneau Filip, Andrei şi Petru. Şi totuşi, acest oraş L-a respins pe Mântuitorul, urmarea fiind faptul că a fost distrus atât de profund încât până în prezent nu s-a putut stabili nici măcar locul exact unde a existat.

1:45 Filip a dorit să împărtăşească cu cineva marea sa bucurie şi astfel s-a dus şi l-a găsit pe Natanael. Noii convertiţi sunt cei mai buni câştigători de suflete. Mesajul lui a fost simplu şi la obiect. El i-a spus lui Natanael că L-a găsit pe Mesia, Cel prezis de Moise şi de profeţi – Isus din Nazaret.

În realitate, mesajul lui nu a fost întru totul exact. El L-a descris pe Isus ca fiind fiul lui Iosif, deşi Isus s-a născut, desigur, din Fecioara Maria şi nu a avut tată uman. Iosif L-a adoptat pe Isus şi astfel a devenit tatăl lui din punct de vedere legal, deşi nu era tatăl lui real.

Iată ce spune James S. Stewart în această privinţă:

Cristos niciodată nu a pretins o credinţă deplin maturizată de la început. Niciodată El nu i-a oprit pe oameni să se angajeze pe calea uceniciei, doar pe considerentul că nu posedă un crez suficient de dezvoltat. Şi, desigur, tot aşa stau lucrurile şi azi. El Se aşază alături de fraţii Lui. El îi roagă să-I fie ataşaţi în orice moment în care sunt pregătiţi s-o facă. El îi primeşte cu credinţa pe care le-o pot oferi aceştia. El Se mulţumeşte cu acest început şi de aici începe să-i conducă pe prietenii Lui, cum a condus primul grup de ucenici, pas cu pas, ajutându-i să-L cunoască tot mai profund pe Cel în care se ascund toate comorile înţelepciunii şi să guste gloriile depline ale uceniciei.

1:46 Natanael avea probleme. Nazaretul era un oraş dispreţuit din Galileea. Lui i se părea cu neputinţă ca Mesia să trăiască într-un mediu atât de sărac. Şi astfel el a pus întrebarea care-l frământa. Filip nu a polemizat cu el, ci a considerat că cea mai bună modalitate de a-i răspunde la obiecţiile ridicate era să-i facă cunoştinţă nemijlocită cu Domnul Isus – aceasta fiind o lecţie de mare preţ pentru toţi cei ce caută să-i câştige pe alţii la Cristos. Nu argumentaţi! Nu vă angajaţi în discuţii interminabile! Îndemnaţi-i doar pe oameni să vină şi să vadă.

1:47 Versetul 47 arată că Isus ştia totul. Fără să-l fi cunoscut în prealabil pe Natanael, Isus l-a caracterizat a fi „cu adevărat un israelit în care nu este viclenie“. Iacov dobândise reputaţia de a recurge la practici şi tranzacţii ce nu erau total cinstite, dar Natanael era un „israelit“ în care nu era nimic din trăsăturile lui „Iacov“.

1:48 Natanael a rămas surprins că un Străin i s-a adresat, ca şi când l-ar fi cunoscut dinainte. El credea că nu se vedea, din cauza frunzelor care-l acopereau. Dar Isus l-a văzut, deşi Natanael era ascuns.

1:49 Poate că tocmai puterea Domnului Isus de a-l vedea pe Natanael când acesta era ascuns de privirile oamenilor l-a convins pe Natanael cu privire la identitatea Domnului sau poate că această cunoaştere i s-a dat în chip supranatural. În orice caz, el ştia acum că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Regele Israelului.

1:50 Domnul i-a dat lui Natanael două dovezi că El este Mesia. El i-a descris caracterul şi i-a arătat că l-a văzut într-un moment în care acesta era ascuns de privirile oamenilor. Aceste două dovezi au fost suficiente pentru ca Natanael să creadă. Dar acum Domnul Isus îi promite că va vedea lucruri şi mai mari.

1:51 Ori de câte ori Isus a început o afirmaţie cu cuvintele Adevărat, adevărat (textual: „Amin, amin“), a avut de spus lucruri foarte importante. Şi aici El îi prezintă lui Natanael evenimentul viitor, în cadrul căruia El va veni şi va domni peste tot pământul. Lumea va şti atunci că Fiul tâmplarului care a trăit în dispreţuitul oraş Nazaret a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu şi Regele Israelului. În ziua aceea, cerul va fi deschis. Harul lui Dumnezeu se va odihni peste Rege şi domnia Sa, ce-şi va avea sediul la Ierusalim.

Probabil Natanael meditase la istoria cu scara lui Iacov din Geneza 28:12. Scara aceea, cu îngerii care urcau şi coborau, este o imagine a Domnului Isus Cristos Însuşi – singura cale de acces la cer. Îngerii lui Dumnezeu sunt slujitorii lui Dumnezeu, care se deplasează ca nişte flăcări de foc, îndeplinindu-şi misiunile încredinţate. Când Isus va domni ca Rege, aceşti îngeri se vor deplasa mereu între pământ şi cer, împlinind voia Lui.

Isus i-a spus lui Natanael că a văzut doar o foarte mică demonstraţie a atributelor lui Mesia. În viitoarea Domnie a lui Cristos, Natanael Îl va vedea pe Isus descoperit pe deplin ca Fiul uns al lui Dumnezeu. Atunci întreaga omenire va şti că, într-adevăr, a venit cineva din Nazaret.
Pagini Crestine,Cei dintai ucenici,Pagini Crestine,Cei dintai ucenici,Pagini Crestine,Cei dintai ucenici,Pagini Crestine,Cei dintai ucenici,Pagini Crestine,Cei dintai ucenici,Pagini Crestine,Cei dintai ucenici,Pagini Crestine,Cei dintai ucenici,Pagini Crestine,Cei dintai ucenici,Pagini Crestine,Cei dintai ucenici,Pagini Crestine,Cei dintai ucenici,Pagini Crestine,Cei dintai ucenici