Autoritatea lui Isus pusă la îndoială

Autoritatea lui Isus pusă la îndoială

Matei 21:23-32

23. Isus S-a dus în Templu; şi, pe când învăţa poporul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii poporului şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
24. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
25. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: „Din cer”, ne va spune: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”
26. Şi dacă vom răspunde: „De la oameni”, ne temem de popor, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept proroc.”
27. Atunci i-au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
28. Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi și lucrează în via mea!”
29. „Nu vreau”, i-a răspuns el. Pe urmă, i-a părut rău şi s-a dus.
30. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus.
31. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
32. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând pe calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi desfrânatele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi.

Comentariu de text

Autoritatea lui Isus pusă la îndoială (21:23-27)

21:23 Când Isus S-a dus în curtea din Templul propriu-zis, preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului L-au întrerupt din predare, pentru a-L întreba cine I-a dat autoritatea de a-i învăţa pe oameni, de a face minuni şi de a curăţi templul. Ei sperau astfel să-L prindă în cursă, indiferent ce răspuns va da.

Dacă pretindea că are autoritate de la Sine, ca Fiu al lui Dumnezeu, atunci aveau să-L acuze de blasfemie. Dacă pretindea că are autoritate de la oameni, ei aveau să-L discrediteze. Iar dacă pretindea că are autoritatea de la Dumnezeu, ei aveau să-I conteste această autoritate. Căci ei se considerau pe ei înşişi păzitorii credinţei, profesioniştii, care prin pregătirea lor formală şi faptul că au fost desemnaţi de oameni în funcţia pe care o deţineau, se considerau autorizaţi să conducă viaţa religioasă a poporului.

Dar Isus nu avusese parte de nici o educaţie formală şi, bineînţeles, nu Se bucura de nici o autorizaţie din partea conducătorilor Israelului. Contestaţia lor reflecta resentimentul manifestat dintotdeauna de profesioniştii în materie de religie, împotriva unor oameni dotaţi cu puterea ungerii divine!

21:24, 25 Domnul S-a oferit să le explice autoritatea Lui, cu condiţia ca ei să răspundă la o întrebare: „A fost botezul lui Ioan din cer, sau de la oameni?“ Prin botezul lui Ioan se înţelege „semnificaţia lucrării lui Ioan“. Prin urmare, întrebarea reală era: „Cine l-a autorizat pe Ioan să-şi desfăşoare lucrarea? Fusese el ordinat de oameni, sau de Dumnezeu? De ce acreditări dispunea el din partea conducătorilor Israelului?“ La toate acestea, răspunsul evident a fost că Ioan fusese un om trimis de Dumnezeu. Puterea Lui provenea din ungerea sa divină, nu din aprobarea oamenilor.

Preoţii şi bătrânii poporului s-au trezit dintr-o dată într-o dilemă: Dacă recunoşteau că Ioan a fost trimis de la Dumnezeu, cădeau în cursă. Doar Ioan le îndreptase oamenilor privi rea spre Isus, ca Mesia. Dacă autoritatea lui Ioan era de provenienţă divină, atunci de ce nu s-au pocăit şi nu au crezut în Cristos?

21:26 Pe de altă parte, dacă spuneau că Ioan nu a fost împuternicit de Dumnezeu, ei adoptau o poziţie prin care s-ar fi expus batjocurilor oamenilor, întrucât cei mai mulţi din popor îl considerau pe Ioan drept proroc, venit de la Dumnezeu. Dacă ar fi dat răspunsul corect, că Ioan fusese trimis de Dumnezeu, ar fi obţinut răspunsul la propria lor întrebare, anume că Isus era Mesia, al cărui premergător fusese Ioan.

21:27 Dar ei au refuzat să privească faptele drept în faţă, prefăcându-se că sunt neştiutori. Nu, nu ştiau de unde vine puterea lui Ioan! Atunci Isus a spus: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri“. Ce rost avea să le spună un lucru pe care deja îl cunoşteau, dar nu erau dispuşi să-l recunoască?

Parabola celor doi fii (21:28-32)

21:28-30 Pilda aceasta reprezintă o mustrare severă la adresa preoţilor celor mai de seamă şi a bătrânilor poporului, pentru eşecul acestora de a da curs chemării lui Ioan la pocăinţă şi credinţă. Este vorba despre un om care avea doi fii, pe care i-a rugat să lucreze în via sa. Unul a refuzat, dar până la urmă s-a răzgândit şi s-a dus. În schimb celălalt, deşi s-a învoit imediat să se ducă, în realitate nu s-a dus.

21:31, 32 Când au fost întrebaţi care din cei doi fii a făcut voia tatălui său, conducătorii religioşi s-au osândit pe ei înşişi, fără să-şi dea seama, spunând: „Cel dintâi“. Domnul Însuşi a tălmăcit pilda, spunând că: vameşii şi prostituatele erau aidoma primului fiu. Aceştia nu au făcut caz, la început, că îl vor asculta pe Ioan Botezătorul, dar în cele din urmă s-au pocăit şi au crezut în Isus.

În schimb, conducătorii religioşi erau ca fiul al doilea. Cu gura ei aprobau propovăduirea lui Ioan, dar niciodată nu şi-au mărturisit păcatele şi nu şi-au pus încrederea în Mântuitorul. De aceea, păcătoşii cei mai răi au intrat în împărăţia lui Dumnezeu, în vreme ce conducătorii religioşi, plini de sine şi îngâmfaţi, au rămas afară. La fel este şi în ziua de astăzi.

Oameni cărora nu le este ruşine să se numească păcătoşi primesc Evanghelia, mai degrabă decât cei acoperiţi cu o pojghiţă subţire de falsă pioşenie.

Sintagma „Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii“ înseamnă că el a venit propovăduind necesitatea dobândirii neprihănirii prin pocăinţă şi credinţă.
Pagini Crestine,Autoritatea lui Isus,Pagini Crestine,Autoritatea lui Isus,Pagini Crestine,Autoritatea lui Isus,Pagini Crestine,Autoritatea lui Isus,Pagini Crestine,Autoritatea lui Isus,Pagini Crestine,Autoritatea lui Isus