Pilda vierilor
Matei 21:33-46
33. Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor lucrători şi a plecat în altă ţară.
34. Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la lucrătorii viei, ca să ia partea lui de rod.
35. Lucrătorii viei au pus mâna pe robii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
36. A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi lucrătorii viei i-au primit la fel.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”
38. Dar lucrătorii viei, când au văzut pe fiul, au zis între ei: „Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.”
39. Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
40. Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el acelor lucrători?”
41. Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia îi va pierde şi via o va da altor lucrători, carei vor da roadele la vremea lor.”
42. Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri”?
43. De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui popor care va aduce roadele cuvenite.
44. Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”
45. După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei
46. şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept proroc.
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Parabola viticultorilor răi (21:33-46)
21:33-39 Răspunzând în continuare la întrebarea despre autoritate, Isus a rostit o altă pildă, despre un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori, şi a plecat în altă ţară îndepărtată.
Când a venit vremea roadelor, i-a trimis pe robii săi la viticultori, ca să ia partea lui de rod. Dar viticultorii pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Când a mai trimis alţi robi, aceştia au avut parte de acelaşi tratament. A treia oară, l-a trimis… pe fiul său, crezând că-l vor trata respectuos. Ştiind bine că acesta era moştenitorul, ei l-au omorât, cu gând să pună mâna pe moştenirea lui.
21:40, 41 În acest punct, Domnul i-a întrebat pe preoţi şi pe bătrâni ce va face stăpânul viei viticultorilor acelora? Ei au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor viticultori, care-i vor da roadele la vremea lor“.
Parabola aceasta nu este greu de tălmăcit. Dumnezeu este proprietarul viei, iar Israel este via (Ps. 80:8; Isa. 5:1-7; Ier. 2:21). Gardul este Legea lui Moise, care separa Israelul de Neamuri şi-i păstra pe israeliţi ca popor distinct, pus deoparte pentru Domnul. Prin procedeul metonimiei, teascul reprezintă roada pe care Israel trebuia s-o fi produs pentru Dumnezeu.
Turnul sugerează ochiul veghetor, cu care Iehova avea grijă de poporul Său. Viticultorii sunt preoţii cei mai de seamă şi cărturarii. De nenumărate ori, Dumnezeu Şi-a trimis robii, prorocii, la poporul Israel, căutând în via Sa roadele părtăşiei, sfinţeniei şi iubirii. Dar ei i-au prigonit pe proroci, iar pe unii dintre ei iau omorât.
În cele din urmă, Dumnezeu Şi-a trimis Fiul, spunând: „Vor primi cu cinste pe Fiul Meu“ (v. 37). Mai marii preoţilor şi cărturarii au spus însă: „Acesta este moştenitorul“ – o recunoaştere fatală. Căci în particular ei recunoşteau că Isus este Fiul lui Dumnezeu (deşi în public tăgăduiau acest lucru), şi astfel au răspuns la propria lor întrebare referitoare la autoritatea Lui. Autoritatea Lui provenea din faptul că era şi este Dumnezeu Fiul.
În parabolă este citată declaraţia lor, care sună astfel: „Iată moştenitorul. Veniţi să-L omorâm şi să punem mâna pe moştenirea lui“ (v. 38). În realitate ei au spus: „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici, şi locul nostru, şi neamul“ (Ioan 11:48). Şi astfel L-au respins şi L-au răstignit.
21:42 Când Mântuitorul a întrebat ce va face proprietarul viei, răspunsul lor i-a osândit, aşa cum reiese din versetele 42 şi 43. El a citat cuvintele din Psalmul 118:22: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri“.
Când Cristos, Piatra, S-a înfăţişat zidarilor – adică liderilor Israelului – ei nu au găsit nici un loc pentru El în cadrul planurilor lor de construcţie, ci L-au dat la o parte, ca nefolositor. Dar după moartea Sa, El a fost înviat din morţi şi I s-a dat un loc de preeminenţă de către Dumnezeu. El a fost făcut piatra cea mai importantă (cheia de boltă) a clădirii lui Dumnezeu: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume“ (Fil. 2:9).
21:43 Apoi Isus a vestit fără înconjur că împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la Israel şi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite. Şi exact aşa s-a întâmplat. Israel a fost pus deoparte ca popor ales al lui Dumnezeu şi a fost orbit din punct de vedere judiciar. Peste poporul care L-a respins pe Mesia al său a venit o împietrire.
Profeţia conform căreia: împărăţia lui Dumnezeu avea să fie luată de la Israel şi dată unui neam care aduce roadele cuvenite a fost interpretată ca o referire la:
(1) Biserică, întrucât este alcătuită din evrei credincioşi şi Neamuri (neevrei) – „un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui“ (1 Petru 2:9); sau
(2) la acea rămăşiţă credincioasă din Israel, care va rămâne în viaţă la a Doua Venire a Domnului. Israelul răscumpărat va aduce roadă pentru Dumnezeu.
21:44 „Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera“. În prima parte a versetului, piatra este pământul (terenul); în a doua parte, ea se coboară din cer. Asta ne sugerează cele două veniri ale lui Cristos. Când a venit El prima oară, liderii evrei s-au poticnit de El şi au fost zdrobiţi. Când va veni a doua oară, va coborî cu judecata, spulberândui pe vrăjmaşii Lui.
21:45, 46 Mai marii preoţilor şi fariseii şiau dat seama că aceste parabole se referă direct la ei, ca răspuns la întrebarea pusă de ei cu privire la autoritatea lui Cristos. Ei ar fi dorit să-L prindă chiar atunci, acolo unde se găsea, dar s-au temut de mulţimi, care încă Îl considerau pe Isus un profet.
Pagini Crestine,Pilda vierilor,Pagini Crestine,Pilda vierilor,Pagini Crestine,Pilda vierilor,Pagini Crestine,Pilda vierilor,Pagini Crestine,Pilda vierilor,Pagini Crestine,Pilda vierilor,Pagini Crestine,Pilda vierilor
