Isus vestește patimile și moartea Sa

Isus vesteste patimile și moartea Sa

Matei 16:21-28

21. De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor cei mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze.
22. Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!”
23. Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satan. Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de-ale oamenilor.”
24. Atunc Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
25. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
26. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul Său?
27. Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
28. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”

Comentariu de text

Pregătirea ucenicilor pentru moartea şi învierea Sa (16:21-23)

16:21 Acum, când ucenicii şi-au dat seama că Isus este Mesia, Fiul Dumnezeului celui viu, ei au fost, în sfârşit, gata să audă din gura Lui prezicerea nemijlocită privitoare la moartea şi învierea Sa. Cauza Lui nu va suferi nici o înfrângere – de asta erau siguri! Ei erau de partea învingătorului, convinşi că indiferent ce s-ar întâmpla, victoria era asigurată.

Şi astfel Domnul a adus această veste crucială unor inimi pregătite. El va trebui să Se ducă la Ierusalim, unde va suferi multe lucruri din partea liderilor religioşi, va trebui să fie omorât şi va trebui să învie a treia zi. O atare veste avea darul să spulbere orice speranţe omeneşti de reuşită a unei asemenea mişcări. Numai că vestea se termină cu expresia (în original): „va trebui să învie a treia zi“. Aici era punctul cheie, care alunga deznădejdea!

16:22 Petru s-a umplut de indignare la gândul că Stăpânul lui va îndura un asemenea tratament. Apucându-L, ca şi când ar fi dorit să-I aţină calea, el a protestat: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!“

16:23 Asta a atras din partea Domnului o mustrare. Doar El venise în lume pentru a muri pentru păcătoşi! Orice lucru sau persoană care încerca să-L împiedice de a-Şi duce la îndeplinire acest scop contravenea voii lui Dumnezeu. De aceea, El i-a spus lui Petru: „Înapoia Mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu sunt gânduri ale lui Dumnezeu, ci gânduri ale oamenilor“.

Spunându-i: „Satano“, Domnul nu a afirmat deloc că Petru ar fi fost posedat de demoni sau stăpânit de Satan, ci, pur şi simplu, a lăsat să se înţeleagă că acţiunile şi cuvintele lui Petru erau [în momentul acela] exact cele pe care te aşteptai să le vezi de la Satan (al cărui nume înseamnă adversarul sau vrăjmaşul).

Protestând împotriva Calvarului, Petru a devenit o piedică în calea Mântuitorului. Toţi creştinii sunt chemaţi să-şi ia crucea şi să-L urmeze pe Domnul Isus, dar atunci când crucea se prefigurează la orizont, un glas lăuntric îţi va şopti: „Doamne fereşte! Salvează-te!“ Sau poate că vocea celor dragi din jurul nostru caută să ne îndepărteze de la calea ascultării. În asemenea momente, trebuie să spunem: „Înapoia mea, Satano! Tu îmi eşti o piedică“.

Pregătirea pentru adevărata ucenicie (16:24-28)

16:24 Acum Domnul afirmă limpede ce înseamnă a fi ucenicul Său. A te lepăda de eul tău nu este totuna cu lepădarea de sine. Înseamnă a-I ceda Lui controlul asupra vieţii tale, într-o măsură atât de mare, încât eul tău să nu mai aibă nici un fel de drepturi. A-ţi lua crucea înseamnă a fi dispus să înduri ruşine, suferinţe şi poate chiar martirajul pentru El. Înseamnă să mori faţă de păcat, faţă de eu şi faţă de lume. A-L urma pe El înseamnă a trăi cum a trăit El, cu toate implicaţiile de smerenie, sărăcie, compasiune, dragoste, har şi toate celelalte virtuţi dumnezeieşti.

16:25 Domnul anticipează două din piedicile care se vor ivi pe calea uceniciei: prima este tentaţia naturală de a ne cruţa, de a ne scuti de orice lipsă de confort, de orice durere, singurătate sau pierdere. Cealaltă este tentaţia de a ne îmbogăţi. Cu privire la prima, Isus a avertizat că cei care-şi îmbrăţişează viaţa în scopuri egoiste nu vor găsi niciodată împlinire în viaţă. În schimb cei care se dăruiesc fără nici o reţinere Lui, fără să se uite la preţ, vor găsi semnificaţia deplină pentru viaţa lor.

16:26 A doua ispită – de îmbogăţire – este iraţională. „Să zicem, spune Isus, că unui om i-ar merge atât de bine afacerile, încât ar câştiga toată lumea. Această goană nebună după succes i-ar consuma atât de mult timp şi atâtea energii, încât el ar pierde scopul central al vieţii. Ce rost ar avea să câştigi atâţia bani, pentru ca apoi să mori şi să-i laşi în urma ta, petrecându-ţi veşnicia cu mâinile goale?“ Omul se află aici pe pământ pentru „afaceri“ sau „treburi“ mult mai mari decât acelea de a strânge bani. El este chemat să reprezinte interesele Regelui. Dacă a pierdut acest scop, a pierdut totul.

În versetul 24, Isus le-a revelat partea cea mai dificilă. Aceasta este trăsătura creştinismului: cunoşti chiar şi lucrul cel mai rău care ţi s-ar putea întâmpla încă de la început, ştii ce te aşteaptă în viitor. Dar, în acelaşi timp, nu încetezi să descoperi comorile şi binecuvântările care te vor însoţi pe această cărare. Bine s-a exprimat Barnhouse în această privinţă:

Când ai văzut tot ce este mai înfiorător în Scriptură, nu mai există nici un lucru care să te mire. Orice lucru nou pe care-l învăţăm în viaţa aceasta sau în cea viitoare este o desfătare.

16:27 Acum Domnul le aminteşte alor Săi despre slava care va însoţi suferinţele. El le îndreaptă privirile înainte, spre a doua Sa venire, când Se va întoarce pe pământ cu îngerii Săi, în slava transcendentă a Tatălui Său. Atunci Îi va răsplăti pe cei care trăiesc pentru El. Singurul mod în care putem trăi o viaţă împlinită aici pe pământ este să ne transpunem în acea clipă slăvită, să decidem ce va fi cu adevărat important atunci, şi apoi să urmărim acele lucruri, cu toată tăria noastră.

16:28 Apoi El face uluitoarea afirmaţie că unii din cei ce stăteau acolo cu El nu vor gusta moartea până când nu Îl vor vedea pe El venind în împărăţia Sa. Problema care se pune aici este, desigur, faptul că toţi ucenicii aceia au murit, între timp, şi totuşi, Cristos nu a venit în puterea şi slava Sa, pentru a-Şi întemeia împărăţia!

Problema este rezolvată însă dacă nu ţinem seama de diviziunea artificială dintre sfârşitul acestui capitol şi începutul celui următor, ci considerăm primele opt versete ale capitolului 17 o explicaţie a enigmaticei afirmaţii rostite de Domnul Isus la sfârşitul capitolului 16. Versetele acestea descriu incidentul de pe Muntele Schimbării la faţă. Acolo Petru, Iacov şi Ioan L-au văzut pe Cristos schimbat la faţă. Ei au avut realmente privilegiul de a-L vedea „în avanpremieră“ pe Cristos, venind în slava împărăţiei Sale.

Suntem îndreptăţiţi să considerăm schimbarea la faţă a lui Cristos drept o anticipare a imaginii împărăţiei Sale viitoare. Petru descrie evenimentul, la 2 Petru 1:16, în cuvintele următoare: „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui“. Puterea şi venirea Domnului Isus se referă la a doua Sa venire. Iar Ioan vorbeşte despre experienţa de pe Muntele Schimbării la faţă ca fiind acel timp în care „…noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl“ (Ioan 1:14).

Prima venire a lui Cristos a avut loc în smerenie. A doua Sa venire va fi însoţită de slavă. Astfel, prezicerea din versetul 28 s-a împlinit pe Muntele Schimbării la faţă. Petru Iacov şi Ioan L-au văzut pe Fiul Omului, de data aceasta nemaifiind doar Nazarineanul umil, ci slăvitul Rege.

Pagini Crestine,Isus vesteste patimile,Pagini Crestine,Isus vesteste patimile,Pagini Crestine,Isus vesteste patimile,Pagini Crestine,Isus vesteste patimile,Pagini Crestine,Isus vesteste patimile