Schimbarea la față

Schimbarea la fata

Matei 17:1-13

l. După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.
2. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.
4. Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.”
5. Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor sa auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”
6. Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.
7. Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei şi le-a zis: „Ridicaţi-vă, nu vă temeţi!”
8. Ei au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni decât pe Isus singur.
9. Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta, înainte să învieze Fiul omului din morţi.”
10. Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”
11. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile.
12. Dar vă spun că Ilie a şi venit şi ei nu lau cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.”
13. Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Comentariu de text

Schimbarea la faţă (17:1-8)

17:1, 2 La şase zile după incidentul de la Cezareea lui Filip, Isus i-a dus pe Petru, Iacov şi Ioan pe un munte înalt, undeva în Galileea. Mulţi comentatori găsesc drept semnificativ numărul de şase zile. Gaebelein, de pildă, spune: „Şase este numărul omului, numărul zilelor lucrătoare. După şase zile – după ce s-a terminat lucrul, s-a încheiat ziua omului, urmând ziua Domnului, Împărăţia“.

Când Luca spune că Schimbarea la faţă a avut loc „cu circa opt zile“ (9:28) mai târziu, evident el include zilele de la începutul şi de la sfârşitul perioadei, precum şi cele din mijloc. Întrucât opt este numărul învierii şi al unui nou început, se cuvine ca Luca să identifice împărăţia cu un nou început.

Petru, Iacov şi Ioan, care par să fi ocupat un loc special, de deosebită apropiere şi afecţiune în relaţia lor cu Mântuitorul, au avut privilegiul de a-L vedea schimbat la faţă. Până în acel moment, slava Sa fusese ascunsă întrun trup de carne. Dar acum faţa şi hainele Sale au strălucit ca soarele, pline de o lumină orbitoare, o manifestare vizibilă a dumnezeirii Sale, aşa după cum norul de slavă sau Şechinah din Vechiul Testament simboliza prezenţa lui Dumnezeu.

Scena era o anticipare a ceea ce va fi Domnul nostru când Se va întoarce să-Şi întemeieze împărăţia. El nu va mai apărea atunci ca Miel de jertfă, ci ca Leul din seminţia lui Iuda. Toţi cei ce-L vor vedea Îl vor recunoaşte imediat ca Dumnezeu Fiul, Regele regilor şi Domnul domnilor.

17:3 Moise şi Ilie s-au arătat pe Muntele Schimbării la faţă şi au discutat apropiata Sa moarte la Ierusalim (Lu. 9:30, 31). Moise şi Ilie ar putea reprezenta sfinţii. Ori, dacă-l luăm pe Moise ca reprezentant al Legii, iar pe Ilie ca reprezentant al Profeţilor, atunci vedem aici ambele secţiuni ale Vechiului Testament îndreptând privirile către suferinţele lui Cristos şi gloriile ce vor urma.

O a treia posibilitate este că Moise, care s-a dus în cer pe calea morţii, îi reprezintă pe toţi cei care vor fi înviaţi din morţi, pentru a intra în Mileniu, în vreme ce Ilie, care a fost strămutat la cer, îi înfăţişează pe cei care vor intra în împărăţie prin intermediul strămutării (răpirii).

Ucenicii Petru, Iacov şi Ioan ar putea reprezenta sfinţii din Noul Testament în general. De asemenea, ei ar putea prefigura rămăşiţa credincioasă de evrei care vor fi în viaţă la a doua venire a lui Cristos şi vor intra în împărăţie cu El.

Mulţimea de la poalele muntelui (v. 14, compară cu Luca 9:37) a fost asemănată cu naţiunile neevreieşti sau Neamurile care vor avea şi ele parte de binecuvântările domniei de o mie de ani a lui Cristos.

17:4, 5 Petru a fost adânc mişcat de această scenă. El era foarte receptiv la istoria aflată în desfăşurare. Dorind să capteze splendoarea momentului, s-a grăbit să sugereze ridicarea a trei corturi sau colibe – una pentru Isus, una pentru Moise şi una pentru Ilie. Desigur, a procedat corect, aşezându-L pe Isus pe locul întâi, dar incorect prin faptul că nu I-a acordat preeminenţa. Isus nu este doar unul dintre mai mulţi egali, ci Domn peste toţi.

Pentru a-i învăţa această lecţie importanţă, Dumnezeu Tatăl i-a acoperit pe toţi cu un nor strălucitor, anunţând apoi: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea mea. De El să ascultaţi!“ În Împărăţie, Cristos va fi Cel fără seamăn, Monarhul suprem, al cărui Cuvânt va avea autoritatea finală. Aşa trebuie să fie şi în inimile adepţilor Săi la ora actuală.

17:6-8 Uluiţi de norul de slavă şi de glasul lui Dumnezeu, ucenicii au căzut cu feţele la pământ. Dar Isus le-a spus să se ridice şi să nu se teamă. Ridicându-se, ei n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus. Tot aşa va fi şi în Împărăţie – Domnul Isus va fi „toată slava în ţara lui Emanuel“, cum spune cântarea.

Referitor la precursorul Său (17:9-13)

17:9 Coborând de pe munte, Isus le-a poruncit ucenicilor să nu spună la nimeni ceea ce au văzut până când va fi înviat El din morţi. Iudeii, plini de un exces de zel pentru oricine ar fi putut să-i elibereze de sub jugul roman, L-ar fi primit cu braţele deschise, ca să-i scape de Roma, dar ei nu doreau să le fie Salvator care să-i salveze de păcat. Practic, naţiunea Israel Îl respinsese deja pe Mesia al ei şi nu ar fi avut rost să le spună iudeilor despre viziunea aceasta a slavei mesianice. După învierea lui Isus însă, mesajul avea să fie vestit în toată lumea.

17:10-13 Ucenicii tocmai asistaseră la o anticipare a venirii lui Cristos în puterea şi slava Sa. Dar precursorul Său nu se arătase. Maleahi profeţise că Ilie trebuie să vină înainte de a sosi Mesia (Mal. 4:5, 6), şi astfel ucenicii Îl întreabă pe Isus cu privire la aceasta. Domnul a fost de acord că, într-adevăr, Ilie trebuia să vină mai întâi, ca reformator, dar a explicat că Ilie venise deja. Evident, Domnul se referea la Ioan Botezătorul (vezi versetul 13). Ioan nu a fost Ilie (Io. 1:21), dar venise „în duhul şi puterea lui Ilie“ (Lu. 1:17).

Dacă Israelul l-ar fi acceptat pe Ioan şi mesajul său, el ar fi împlinit rolul profeţit cu privire la Ilie (Matei 11:14). Dar naţiunea nu a recunoscut semnificaţia misiunii lui Ioan şi l-a tratat cum a voit. Moartea lui Ioan a fost un semn prealabil al felului în care aveau să-L trateze pe ­Fiul Omului. L-au respins pe precursorul Regelui şi L-au respins pe Însuşi Regele. Când Isus le-a explicat lucrul acesta, ucenicii şi-au dat seama că se referea la Ioan Botezătorul.

Avem toate motivele să credem că înainte de venirea a doua a lui Cristos se va ridica un profet, care să pregătească Israelul pentru Regele care va veni. Dacă va fi chiar Ilie în persoană sau altcineva, cu o misiune similară – acesta e un fapt cu neputinţă de precizat la ora actuală.
Pagini Crestine,Schimbarea la fata,Pagini Crestine,Schimbarea la fata,Pagini Crestine,Schimbarea la fata,Pagini Crestine,Schimbarea la fata,Pagini Crestine,Schimbarea la fata,Pagini Crestine,Schimbarea la fata,Pagini Crestine,Schimbarea la fata