Învierea Domnului Isus

Invierea Domnului Isus

Matei 28:1-15

1. La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
2. Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.
3. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4. Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.
5. Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi Îl căutaţi pe Isus care a fost răstignit.
6. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;
7. şi duceţi-vă repede și spuneţi-le ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El
merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”
8. Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
9. Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.
10. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi; duceţi-vă şi spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea: acolo Mă vor vedea.”
11. Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii dintre străjeri şi au dat de veste marilor preoți despre toate cele întâmplate.
12. Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani
13. şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi şi L-au furat.”
14. Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.”
15. Ostaşii au luat banii şi au făcut cum fuseseră învăţaţi. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.

Comentariu de text

TRIUMFUL REGELUI (cap. 28)
Mormântul gol – Domnul a înviat! (28:1-10)

28:1-4 Înainte de venirea zorilor, în dimineaţa zilei de duminică, cele două Marii au venit să vadă mormântul. De îndată ce au sosit ele, a fost un mare cutremur de pământ. Un înger al Domnului a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a stat pe ea. Străjile romane, îngrozite de fiinţa aceasta de o luminozitate orbitoare, îmbrăcată în alb strălucitor, au leşinat.

28:5, 6 Îngerul le-a asigurat pe femei că n-au de ce să se teamă. Cel pe care-L căutau a înviat, aşa cum promisese. „Veniţi şi vedeţi locul unde zăcea Domnul!“ Piatra a fost rostogolită la o parte, nu pentru ca să-I permită Domnului să iasă afară, ci ca să le dea prilejul femeilor să vadă că El înviase!

28:7-10 Îngerul le-a delegat apoi pe femei să se ducă repede şi să ducă slăvita veste ucenicilor Lui. Domnul era din nou în viaţă şi avea să-i întâlnească în Galileea. Pe când se duceau să le spună ucenicilor, li S-a arătat Isus, salutându-le cu un singur cuvânt: „Bucuraţi-vă!“ Ele au răspuns prin a-I cădea la picioare, închinându-I-se. Apoi El le-a încredinţat personal sarcina de a-i anunţa pe ucenici că Îl vor vedea în Galileea.

Mituirea soldaţilor, pentru a-i determina să mintă (28:11-15)

28:11 De îndată ce şi-au revenit din leşin, unii dintre paznici s-au dus ruşinaţi la preoţii cei mai de seamă, să le spună vestea, să le comunice că eforturile lor au eşuat, că mormântul este gol!

28:12, 13 Este uşor să ne imaginăm consternarea liderilor religioşi. Preoţii au ţinut sfat cu bătrânii, să stabilească ce aveau de făcut. În disperarea lor, i-au mituit pe soldaţi, ca aceştia să răspândească povestea fantastică potrivit căreia, în timp ce dormeau soldaţii, ucenicii ar fi venit şi ar fi furat trupul lui Isus!

Această explicaţie, în loc să rezolve problemele cu care erau confruntaţi, nu a făcut altceva decât să dea naştere la şi mai multe semne de întrebare.

De ce au dormit soldaţii, când trebuiau să stea de pază? Cum ar fi putut ucenicii să rostogolească piatra, fără să-i trezească pe soldaţi? Cum de a fost posibil ca toţi soldaţii să adoarmă în acelaşi timp? Dacă au dormit, de unde au ştiut că ucenicii au furat trupul?

Dacă povestea era adevărată, de ce a trebuit să fie mituiţi soldaţii pentru a o răspândi? Dacă ucenicii au furat trupul, cum de au avut timp să-l dezbrace de fâşiile cu care fusese învelit în mormânt şi să fi împăturit şi pus în alt loc, singur, ştergarul cu care fusese înfăşurat capul lui Isus? (Lu. 24:12; Io. 20:6, 7).

28:14 În realitate, soldaţii au fost mituiţi să spună o poveste, prin care se puneau pe ei înşişi în situaţia de a fi incriminaţi. Sub legislaţia romană, dormitul în post se pedepsea cu moartea. Şi astfel, liderii iudeilor au fost nevoiţi să le promită că vor interveni în favoarea lor, dacă se va întâmpla ca incidentul să ajungă la urechile guvernatorului. Sinedriul era obligat acum să înveţe lecţia amară, că în timp ce adevărul se confirmă de la sine, o minciună trebuie întotdeauna proptită cu nenumărate alte minciuni.

28:15 Totuşi, mitul acesta persistă printre mulţi iudei (şi neevrei) până în ziua de astăzi. Dar nu e singurul mit; mai sunt şi altele.

Wilbur Smith rezumă două dintre ele:

1. Mai întâi de toate, s-a avansat sugestia că femeile s-au dus, din greşeală, la alt mormânt. Să examinăm enormitatea acestei afirmaţii. Oare ai putea să nu nimereşti mormântul celei mai dragi fiinţe din viaţa ta, în intervalul dintre vineri după-amiază şi duminică dimineaţa? Mai mult, acesta nu era cimitirul lui Iosif din Arimateea, ci grădina lui particulară, în care nu se mai aflau alte morminte.

Dar să admitem că ar fi putut să existe şi alte morminte acolo (deşi ştim că nu erau); şi să zicem că femeile, cu privirea înlăcrimată, au nimerit din greşeală la alt mormânt. Bun! Să zicem că femeile ar fi putut greşi. Dar impetuosul Petru, cel cu pumnii tari, însoţit de Ioan – amândoi pescari pricepuţi, care nu aveau privirea înceţoşată de lacrimi – s-au dus şi ei la mormânt şi l-au găsit gol. Vă puteţi imagina ca şi ei să fi greşit mormântul? Dar mai mult, când au ajuns la mormânt şi l-au găsit gol, acolo se afla un înger, care a spus: „El nu este aici. A înviat. Veniţi şi vedeţi unde zăcea Domnul“. Puteţi crede că nici îngerul nu a reuşit să se ducă la mormântul care trebuia? Cu toate acestea, s-au găsit destui „deştepţi“, care să susţină aceste teorii! Dar această teorie este total lipsită de sens!

2. Alţii au sugerat că Isus nu a murit, ci doar a leşinat şi că a fost resuscitat, cumva, în mormântul acela umed, după care a ieşit din mormânt. Dar piatra cea mare fusese sigilată cu peceţile guvernului roman. Nici un om din interiorul acelui mormânt nu putea da la o parte piatra care glisase, pe canalul ce i se săpase, până când a acoperit intrarea mormântului. El nu a ieşit din acel mormânt ca un invalid anemic.

Adevărul simplu este că învierea Domnului Isus este un fapt bine atestat al istoriei. El S-a înfăţişat viu ucenicilor Săi după patimile Sale, prin numeroase probe infailibile. Gândiţi-vă la cazurile specifice când S-a arătat celor apropiaţi Lui:

1. Mariei Magdalena (Marcu 16:9-11).
2. Femeilor (Mat. 28:8-10).
3. Lui Petru (Luca 24:34).
4. Celor doi ucenici ce mergeau pe drumul spre Emaus (Luca 24:13-32).
5. Ucenicilor, cu excepţia lui Toma (Ioan 20:19-25).
6. Ucenicilor, între care se afla acum şi Toma (Ioan 20:26-31).
7. Celor şapte ucenici la Marea Galileii (Ioan 21).
8. La peste 500 de credincioşi (1 Cor. 15:7).
9. Lui Iacov (1 Cor. 15:7).10. Ucenicilor pe Muntele Măslinilor (Fapte 1:3-12).

Una din pietrele mari – de nezdruncinat şi imposibil de înlocuit – care stau la temelia credinţei creştine este dovada istorică a învierii Domnului Isus Cristos. Asta ne conferă – ţie, drag cititor, şi mie – tăria de a rămâne victorioşi pe baricadele credinţei, întrucât avem o situaţie care nu poate fi contrazisă, e imposibil de combătut. Da, poate fi respinsă sau negată, dar nu poate fi contestată.

(vezi postări asemănătoare: Învierea lui Isus, Mormântul gol)
Pagini Crestine,Invierea Domnului Isus,Pagini Crestine,Invierea Domnului Isus,Pagini Crestine,Invierea Domnului Isus,Pagini Crestine,Invierea Domnului Isus,Pagini Crestine,Invierea Domnului Isus,Pagini Crestine,Invierea Domnului Isus