Iertarea greșelilor

Iertarea greselilor

Matei 18:15-35

15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.
16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.
18. Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
19. Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
20. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

Comentariu de text

Cu privire la disciplinarea celor care s-au făcut vinovaţi de ofense (18:15-20)

Restul capitolului se ocupă de soluţionarea divergenţelor ivite între membrii bisericii şi de nevoia de a ierta la nesfârşit.

18:15 Se dau instrucţiuni precise cu privire la îndatoririle care-i revin creştinului atunci când este nedreptăţit de un alt credincios. Mai întâi, chestiunea trebuie rezolvată în particular, între cei doi. Dacă cel care a greşit îşi recunoaşte vinovăţia, împăcarea deja s-a realizat.

Necazul însă este că noi nu procedăm aşa, ci, bârfind, îi informăm pe toţi cu privire la ce s-a întâmplat. Iar apoi cazul devine cunoscut cât ai bate din palme, ducând la agravarea dezbinării. Să nu uităm însă că pasul numărul unu este acesta: „du-te şi mustră-l între tine şi el singur“.

18:16 Dacă fratele vinovat nu ascultă, atunci cel vătămat trebuie să ia cu el încă unu sau doi şi să caute restauraţia. Aceasta va sublinia gravitatea tot mai mare a refuzului său de a se înmuia. Dar, şi mai important, va furniza o mărturie competentă, aşa cum cere Scriptura: „pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori“ (Deut. 19:15).

Nimeni nu va fi în stare să măsoare necazurile pe care şi le-a atras biserica datorită eşecului de a respecta această regulă simplă, anume aceea că acuza adusă împotriva altei persoane trebuie sprijinită de mărturia a două sau trei persoane. În această privinţă, instanţele judecătoreşti din lume adesea procedează cu mai multă dreptate decât bisericile sau adunările creştine.

18:17 Dacă acuzatul refuză în continuare să-şi recunoască vina şi să-şi ceară iertare, chestiunea trebuie adusă înaintea bisericii locale. Este important de reţinut că adunarea locală este corpul îndrituit să audieze cazul, şi nu o instanţă civilă. Creştinului i se interzice să se ducă în faţa legii cu o plângere împotriva altui credincios (1 Cor. 6:1-8).

Dacă reclamatul refuză să-şi recunoască vina în faţa bisericii, atunci urmează să fie considerat ca un păgân şi ca un vameş. Sensul cel mai evident care se desprinde din acest enunţ este că persoana respectivă trebuie privită ca aflându-se în afara sferei bisericii.

Deşi el poate fi un credincios adevărat, nu este însă un credincios viu şi, prin urmare, trebuie tratat ca atare. Deşi aparţine în continuare Bisericii universale, lui trebuie să i se ridice privilegiile acordate de biserica locală. Acesta este un act foarte grav de disciplinare, căci temporar îl va expune pe credincios puterii Satanei, „pentru nimicirea cărnii, pentru ca duhul lui să poată fi salvat în ziua Domnului Isus“ (1 Cor. 5:5). Scopul acestei acţiuni este de a-l face să-şi vină în fire şi să-l determine să-şi mărturisească păcatul.

Până la data când se va atinge acest obiectiv, credincioşii trebuie să se poarte curtenitor faţă de el, dar, în acelaşi timp, să arate prin atitudinea lor că nu aprobă şi nu tolerează păcatul lui şi că nu pot avea cu el părtăşia pe care o au în mod obişnuit cu ceilalţi credincioşi adevăraţi. Adunarea trebuie să aibă grijă să-l reprimească de îndată ce se vor fi arătat dovezile adecvate că s-a petrecut o pocăinţă adevărată.

18:18 Versetul 18 este legat de cele precedente. Atunci când o adunare, după ce s-a rugat şi a ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu, leagă printr-o acţiune disciplinară o anumită persoană, acea acţiune este onorată în cer. Când persoana respectivă s-a pocăit şi şi-a mărturisit păcatul, iar adunarea o reprimeşte în mijlocul ei, acordându-i din nou părtăşia, şi această acţiune de dezlegare este ratificată de Dumnezeu (vezi Ioan 20:23).

18:19 Întrebarea care se ridică este următoarea: „Cât de mare trebuie să fie o adunare înainte de a avea căderea să lege şi să dezlege, în sensul celor de mai sus?“ Răspunsul este că doi credincioşi pot aduce asemenea chestiuni înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, cu asigurarea că vor fi ascultaţi.

Deşi versetul 19 poate fi folosit ca o făgăduinţă generală că vom primi răspuns la rugăciunile noastre, în contextul nostru el se referă la rugăciunea privitoare la acţiunile de punere sub disciplină din cadrul bisericii. Când este folosit în legătură cu rugăciunea colectivă, în general, el trebuie interpretat în lumina altor învăţături privitoare la rugăciune. Astfel, rugăciunile noastre trebuie să fie:

1. În conformitate cu voia revelată a lui Dumnezeu (1 Ioan 5:14, 15).
2. Făcute cu credinţă (Iac. 1:6-8).
3. Cu sinceritate (Ev. 10:22a), şi aşa mai departe.

18:20 Versetul 20 trebuie interpretat în lumina contextului său. El nu se referă, în principal, la alcătuirea bisericii nou-testamentale în forma ei cea mai simplă, nici la o adunare obişnuită de rugăciune, în cadrul căreia biserica încearcă să obţină împăcarea a doi creştini pe care-i separă un păcat. Versetul se poate aplica cu legitimitate la toate strângerile credincioşilor în care Cristos este Centrul, însă aici este vorba despre un anumit tip de strângere.

A te aduna „în numele Lui“ înseamnă a face acest lucru pe baza autorităţii Lui, recunoscând tot ceea ce este El, şi în ascultare de Cuvântul Lui. Nici un grup nu poate avea pretenţia de a constitui singurul grup de credincioşi care se adună în numele Lui, căci dacă ar fi aşa, prezenţa Lui s-ar mărgini la un foarte îngust segment al trupului Său de pe pământ. Oriunde sunt adunaţi doi sau trei în semn de recunoaştere a faptului că El este Domn şi Mântuitor, El este acolo, în mijlocul lor.
Pagini Crestine,Iertarea greselilor,Pagini Crestine,Iertarea greselilor,Pagini Crestine,Iertarea greselilor,Pagini Crestine,Iertarea greselilor,Pagini Crestine,Iertarea greselilor