Pilda robului nemilostiv

Pilda robului nemilostiv

Matei 18:21-35

21. Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
22. Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
23. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
24. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de talanţi.
25. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea şi să se plătească datoria.
26. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şiţi voi plăti tot.”
27. Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
28. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de talanţi. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.”
29. Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.”
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.
31. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
32. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?”
34. Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.
35. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

Comentariu de text

Cu privire la iertarea nemărginită (18:21-35)

18:21, 22 În acest punct, Petru formulează întrebarea: „de câte ori trebuie să-l ierte el pe un frate care a păcătuit împotriva lui“. Probabil el s-a gândit că dă dovadă de multă mărinimie dacă atinge cifra şapte, ca număr maxim de ocazii în care trebuie să-l ierte. Isus i-a răspuns: „nu de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte“. Noi nu trebuie să înţelegem că El ar fi avut în vedere, la propriu, cifra de 490 (de iertări), ci, mai degrabă, El S-a referit, în mod figurat la faptul că trebuie să iertăm „la nesfârşit“.

„Bine, bine“, va spune cineva, „dar ce rost mai are să urmăreşti pas cu pas toată procedura descrisă mai sus (vezi versetele de la Matei 18:15-20) – adică să te duci la el şi să-i vorbeşti între patru ochi, apoi să mai iei alte două persoane cu tine şi apoi să-l duci în faţa bisericii – când ai putea foarte bine să-l ierţi de la bun început?!“ Răspunsul îl găsim în existenţa unor etape ale administrării iertării, după cum urmează:

1. Când un frate greşeşte faţă de mine sau păcătuieşte împotriva mea, eu am datoria să-l iert imediat în inima mea (Ef. 4:32). Asta mă va elibera de duhul neiertător de amărăciune şi va lăsa ca întreaga chestiune să apese pe umerii săi.
2. Deşi l-am iertat în inima mea, eu nu-i comunic încă faptul că este iertat. Nu ar fi drept să-i administrez iertarea în mod public până când el nu s-a pocăit. Astfel sunt obligat să mă duc la el şi să-l mustru cu dragoste, sperând să-l conving să-şi mărturisească păcatul (Luca 17:3).
3. De îndată ce şi-a cerut iertare şi şi-a mărturisit păcatul, îi spun că este iertat (Luca 17:4).

18:23 Isus le spune apoi pilda împărăţiei cerurilor, pentru a-i preveni cu privire la consecinţele unui spirit neiertător de care ar putea da dovadă nişte supuşi care au fost ei înşişi iertaţi, fără plată.

18:24-27 Istoria se referă la un anumit rege care a dorit să încheie conturile sale privitoare la nişte datorii scadente. Un slujitor care îi datora o mie de talanţi a devenit insolvent, şi astfel stăpânul lui a poruncit ca el şi familia lui să fie vânduţi robi, ca plată pentru achitarea datoriei. Îndurerat, slujitorul l-a implorat pe rege să-l mai păsuiască, promiţând că va achita toată datoria, când va avea posibilitatea.

Asemenea multor datornici, şi omul acesta era incredibil de optimist cu privire la posibilităţile sale de a rambursa datoria, cu o singură condiţie: să i se îngăduie o prelungire (v. 26).Întreg venitul Galileii se ridica doar la 300 de talanţi, iar omul acesta datora 10.000 de talanţi! Amănuntul privitor la imensitatea datoriei nu trebuie scăpat, deoarece intenţionat s-a accentuat suma. S-a avut în vedere captarea atenţiei ascultătorilor, prin şocarea lor şi sublinierea uriaşei datorii a omului faţă de Dumnezeu. Martin Luther obişnuia să spună că suntem cu toţii nişte cerşetori înaintea Lui. Nu avem nici o speranţă că vom putea plăti vreodată datoria (din Daily Notes of the Scripture Union)

Când stăpânul a văzut atitudinea spăsită a slujitorului său, l-a iertat de întreaga datorie de 10.000 de talanţi, într-un gest extraordinar de har, făcându-se o derogare de la cerinţele dreptăţii.

18:28-30 Slujitorul acesta avea însă şi el un slujitor, care-i datora doar o sută de dinari (câteva sute de dolari). În loc să-l ierte, l-a luat pe om de gât şi l-a obligat să-i plătească toată datoria. Bietul debitor a cerut să i se prelungească termenul de scadenţă, dar creditorul nici n-a vrut să audă. Şi astfel a fost aruncat în închisoare până când a plătit datoria – sarcină foarte grea de îndeplinit, dacă nu chiar imposibilă, întrucât fiind închis, nu mai avea cum să câştige bani.

18:31-34 Ceilalţi slujitori, profund revoltaţi de această comportare total inconsecventă, l-au reclamat stăpânului lor, care s-a mâniat pe creditorul nemilostiv. El, care fusese iertat de o mare datorie, nu consimţea să ierte pe altul, care-i datora doar o fărâmă din cât fusese propria lui datorie! Şi astfel a fost pus în custodia temnicerului, până la achitarea datoriei lui.

18:35 Aplicaţia este cât se poate de limpede: Dumnezeu este Regele. Toţi slujitorii Lui s-au înglodat într-o datorie uriaşă a păcatului, pe care n-aveau cum s-o plătească. În harul Său minunat şi în compasiunea Sa, Domnul a plătit datoria şi le-a acordat, complet gratuit, iertare deplină.

Să zicem acum că un creştin greşeşte faţă de altul. Când este mustrat, el îşi recunoaşte vina şi-şi cere iertare. Dar creştinul vătămat refuză să-l ierte. Asta în ciuda faptului că el însuşi a fost iertat de milioane de dolari! Şi când te gândeşti că el nu trebuie să ierte decât pentru câteva sute de dolari! Dar el refuză. Oare va permite Regele ca o asemenea purtare să rămână nepedepsită? Cu siguranţă că nu! Cel vinovat de asemenea purtare va fi disciplinat în viaţa aceasta şi va suferi o pierdere la Scaunul de Judecată al lui Cristos.

Pagini Crestine,Pilda robului nemilostiv,Pagini Crestine,Pilda robului nemilostiv,Pagini Crestine,Pilda robului nemilostiv,Pagini Crestine,Pilda robului nemilostiv,Pagini Crestine,Pilda robului nemilostiv