Convertirea lui Zacheu

Convertirea lui Zacheu

Luca 19:1-10

1. Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.
2. Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor,
3. căuta să vadă cine este Isus; dar nu putea din pricina mulţimii, căci era mic de statură.
4. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
5. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zacheu, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
6. Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.
7. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
8. Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor; şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
9. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
10. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Comentariu de text

Convertirea lui Zacheu (19:1-10)

Convertirea lui Zacheu ilustrează adevărul versetului 27 din Luca 18: „Ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu“. Zacheu era un om bogat. Dar, în mod obişnuit, este cu neputinţă ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Zacheu însă s-a smerit înaintea Mântuitorului şi nu a lăsat ca bogăţiile lui să se interpună între sufletul său şi Dumnezeu.

19:1-5 Când Domnul a trecut prin Ierihon, cu ocazia celei de-a treia şi ultima din călătoriile Sale la Ierusalim, Zacheu căuta să-L vadă, animat, evident, de curiozitate. Deşi era mai-marele vameşilor, nu s-a jenat să procedeze contrar uzanţelor, ci a făcut tot posibilul pentru a-L vedea pe Mântuitorul.

Deoarece era scund, ştia că nu va putea să-L vadă pe Isus, din cauza oamenilor din jurul său. Şi astfel, a alergat înainte şi s-a suit întrun sicomor de pe marginea drumului pe care venea Domnul. Acest fapt al credinţei nu a rămas neobservat.

Pe când Se apropia Isus, a privit în sus şi l-a văzut pe Zacheu. Apoi i-a poruncit să se dea jos degrabă şi S-a invitat în casa vameşului. Este singurul loc din Scriptură unde se consemnează că Mântuitorul S-a invitat în casa cuiva.

19:6 Zacheu a făcut cum i s-a poruncit şi L-a primit cu bucurie pe Domnul. E aproape cert că acesta a fost momentul declanşării convertirii sale.

19:7 Criticii Mântuitorului au murmurat cu toţii împotriva Lui, deoarece El „a intrat să găzduiască la un om păcătos!“ Ei au nesocotit faptul că, venind într-o lume cum este cea în care trăim, El era limitat aproape exclusiv la case de genul acesteia!

19:8 Mântuirea a produs o schimbare radicală în viaţa vameşului. Acesta L-a informat pe Mântuitorul că intenţiona să dea acum jumătate din bunurile sale la săraci. (Până acum, el îi jecmănise pe săraci.) De asemenea şi-a făcut planul de a restitui împătrit orice bani pe care i-a câştigat pe căi necinstite. Aceasta depăşea cu mult prevederile legii (Ex. 22:4, 7; Lev. 6:5; Nu. 5:7), demonstrând că acum Zacheu era stăpânit de dragoste, pe când înainte era robit de lăcomie.

Nu pare să existe vreo îndoială asupra faptului că Zacheu îşi însuşise bunuri pe căi necinstite. Wuest traduce partea a doua a versetului 8 astfel: „Şi întrucât am stors pe nedrept..“., nu „dacă am stors..“.

La prima vedere s-ar părea că Zacheu se fălea cu spiritul său filantropic, punându-şi încrederea în acesta pentru a fi mântuit. Dar nu aşa stau lucrurile. El afirma prin filantropia sa că noua viaţă pe care a descoperit-o în Cristos îl îmboldea acum să facă restituiri pentru nedreptăţile comise în trecut şi, prin urmare, drept recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru că l-a mântuit, el dorea să-şi pună banii şi averea în slujba lui Dumnezeu, spre slava Lui şi întru binecuvântarea semenilor lui.

Versetul 8 este unul din cele mai puternice versete din Biblie în sprijinul conceptului de restituire. Mântuirea nu-l absolvă pe cineva de datoria de a rectifica relele comise în trecut. Datoriile făcute pe când cineva era neconvertit nu sunt anulate când acesta se naşte din nou. Iar dacă a furat bani înainte de a fi fost mântuit, atunci adevărata măsură a harului lui Dumnezeu reclamă ca aceşti bani să fie returnaţi după ce persoana respectivă a devenit copilul lui Dumnezeu.

19:9 Isus a afirmat fără echivoc că mântuirea a intrat în casa lui Zacheu, deoarece el era un fiu al lui Avraam. Mântuirea nu a survenit pentru că Zacheu era evreu din naştere. Expresia folosită aici: „un fiu al lui Avraam“ indică mai mult decât simpla descendenţă etnică. Ea înseamnă că Zacheu a exercitat aceeaşi credinţă în Domnul pe care a demonstrat-o şi Avraam.

Mai mult, mântuirea nu a intrat în casa lui Zacheu datorită filantropiei lui sau faptului că a restituit tot ce luase pe căi necinstite (v. 8). Acestea sunt roadele mântuirii, nu cauza ei.

19:10 Ca răspuns la cei care L-au criticat pentru că a fost găzduit de un păcătos, Isus a spus: „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut“. Cu alte cuvinte, convertirea lui Zacheu a constituit o împlinire a însuşi scopului pentru care a venit Cristos în lume.

© Photo courtesy of www.LumoProject.com from FreeBibleimages.org
Pagini Crestine,Convertirea lui Zacheu,Pagini Crestine,Convertirea lui Zacheu,Pagini Crestine,Convertirea lui Zacheu,Pagini Crestine,Convertirea lui Zacheu,Pagini Crestine,Convertirea lui Zacheu,Pagini Crestine,Convertirea lui Zacheu,Pagini Crestine,Convertirea lui Zacheu