Isus, Lumina Lumii

Isus, Lumina Lumii

Ioan 8:12-20

12. Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”
13. La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.”
14. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc.
15. Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.
16. Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.
17. În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
18. deci despre Mine Însumi mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl care M-a trimis.”
19. Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”
20. Isus a spus aceste cuvinte pe când învăţa norodul în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.

Comentariu de text

Isus, Lumina Lumii (8:12-20)

8:12 Scena se mută acum la trezoreria templului (vezi v. 20). O mulţime de oameni continua să-L urmeze pe Isus. El s-a întors spre ei şi a făcut una din marile declaraţii privitoare la mesianitatea Lui, spunând: „Eu sunt lumina lumii“.

În mod natural, lumea se află în întunericul păcatului, ignoranţei şi debusolării. Lumina lumii este Isus. Fără El, nu există izbăvire de bezna păcatului. Fără El nu există nici o călăuzire pe cărarea vieţii, nici o putinţă de a cunoaşte sensul real al vieţii şi lucrurile veşniciei. Isus a făgăduit că oricine vine după El nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

A-L urma pe Isus înseamnă a crede în El. Mulţi oameni se amăgesc cu concepţia greşită că pot trăi cum a trăit Isus şi fără să se nască din nou. A-L urma pe Isus înseamnă a veni la El cu pocăinţă din inimă, a Te încrede în El ca Domn şi Salvator al tău şi apoi a-I consacra întreaga ta viaţă. Cei care fac aşa dispun de călăuzire în viaţă, având speranţa vie şi luminoasă a vieţii cu El, dincolo de mormânt.

8:13 Fariseii L-au confruntat acum pe Isus cu o chestiune din lege, amintindu-I că El aducea mărturie proprie despre El Însuşi. Mărturia cuiva despre sine nu era considerată suficientă, deoarece cei mai mulţi oameni sunt părtinitori, dând dovadă de prejudecată. Fariseii nu se sfiau să pună sub semnul întrebării cuvintele lui Isus. În fapt, ei se îndoiau din capul locului că acestea ar fi adevărate.

8:14 Domnul a recunoscut că, de obicei, este nevoie de doi sau trei martori. Dar în cazul acesta mărturia Lui era absolut adevărată, întrucât El este Dumnezeu. El ştia că vine din cer şi că Se va întoarce în cer. Dar ei nu ştiau de unde vine El şi unde Se va întoarce. Ei credeau că este un om oarecare, ca ei înşişi şi nu credeau că este Fiul etern, cel deopotrivă cu Tatăl.

8:15 Fariseii îi judecau pe alţii după înfăţişare şi potrivit normelor strict omeneşti. Ei Îl considerau pe Isus a fi tâmplarul din Nazaret şi niciodată nu au admis că ar putea fi diferit de toţi ceilalţi oameni care au trăit vreodată pe pământ.

Domnul Isus a spus că nu judecă pe nimeni. Asta ar putea însemna că nu-i judeca pe oameni după normele lumii, cum făceau fariseii. Sau ar mai putea însemna că scopul venirii Lui în lume nu a fost acela de a-i judeca pe oameni, ci de a-i salva.

8:16 Dacă Domnul ar judeca, judecata Lui ar fi dreaptă şi adevărată. El este Dumnezeu şi tot ce face este în parteneriat cu Tatăl, care L-a trimis. De repetate ori, Domnul le-a subliniat fariseilor unitatea Sa cu Dumnezeu Tatăl. Tocmai acest lucru a stârnit în inimile lor înverşunatul antagonism împotriva Lui.

8:17, 18 Domnul a recunoscut că mărturia a doi martori era prescrisă în Legea lui Moise. Nimic din tot ce a spus El nu a avut drept scop să tăgăduiască acest fapt. Dacă ei insistau să li se dea doi martori, Domnul putea oricând să le satisfacă dorinţa.

Mai întâi de toate, El aducea mărturie despre Sine prin viaţa Sa fără păcat şi prin cuvintele ce-I ieşeau din gură. În al doilea rând, Tatăl aducea mărturie despre Domnul Isus prin afirmaţiile Sale publice rostite din cer şi prin minunile pe care I le-a încredinţat Domnului să le săvârşească.

Cristos a împlinit profeţiile Vechiului Testament cu privire la Mesia şi cu toate acestea, în pofida acestor mărturii foarte puternice, liderii iudei nu voiau să creadă.

8:19 Următoarea întrebare a fariseilor a fost rostită, fără îndoială, în batjocură. Poate că au privit spre mulţime, când au spus: „Unde este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns spunându-le că nici nu au recunoscut cine este El cu adevărat, nici nu-L cunoşteau pe Tatăl.

Desigur, ei vor fi negat cu încăpăţânare că nu-L cunosc pe Dumnezeu. Dar acesta era adevărul. Dacă ei L-ar fi primit pe Domnul Isus, L-ar fi cunoscut şi pe Tatăl Lui. Dar nimeni nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu Tatăl decât prin Isus Cristos. Astfel, faptul că L-au respins pe Mântuitorul a negat valabilitatea afirmaţiei lor că L-ar fi cunoscut şi iubit pe Dumnezeu.

8:20 Aici aflăm că scena din versetele anterioare s-a petrecut în trezoreria templului. Din nou, Domnul este înconjurat de protecţia divină şi nimeni nu poate pune mâna pe El, pentru a-L aresta sau omorî. Ceasul Lui nu sosise încă. Ceasul Lui se referă la timpul când avea să fie răstignit pe Crucea Calvarului, murind pentru păcatele lumii.
Pagini Crestine,Isus, Lumina Lumii,Pagini Crestine,Isus, Lumina Lumii,Pagini Crestine,Isus, Lumina Lumii,Pagini Crestine,Isus, Lumina Lumii,Pagini Crestine,Isus, Lumina Lumii,Pagini Crestine,Isus, Lumina Lumii,Pagini Crestine,Isus, Lumina Lumii,Pagini Crestine,Isus, Lumina Lumii,Pagini Crestine,Isus, Lumina Lumii