Eu nu sunt din lumea aceasta

Eu nu sunt din lumea aceasta

Ioan 8:21-30

21. Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.”
22. Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: „Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”!”
23. „Voi sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus: voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.
24. De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.”
25. „Cine eşti Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt.
26. Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi; dar Cel ce M-a trimis este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.”
27. Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28. Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.
29. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”
30. Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.

Comentariu de text

Dezbaterea purtată de iudei cu Isus (8:21-59)

8:21 Din nou Isus Şi-a arătat perfecta cunoaştere a viitorului, spunându-le criticilor Săi că Se duce – referinţă nu doar la moartea şi îngroparea Lui, ci şi la învierea Sa şi înălţarea Sa la cer.

Iudeii vor continua să-L caute pe Mesia, fără să-şi dea seama că El i-a vizitat deja şi că ei L-au respins. Din cauza faptului că L-au respins, ei vor muri în păcatul lor (aşa apare termenul „păcat“, la singular, în textul grec şi în versiunea NKJV).

Asta înseamnă că ei aveau să fie împiedicaţi pe veci să pătrundă în cer, unde Se ducea Domnul. Ce adevăr cutremurător! Cei care refuză să-L accepte pe Domnul Isus nu mai au nici o speranţă de a ajunge în cer. Ce groaznic e să moară cineva în păcatele sale, pe veci fără Dumnezeu, fără Cristos, fără nădejde!

8:22 Iudeii nu au înţeles că Domnul Se referă la revenirea Sa în cer. Ce a vrut să spună prin cuvintele „Mă voi duce“? – s-au întrebat ei. Că va scăpa de complotul lor de a-L ucide, sinucigându-Se? Ce ciudat că le-au trecut prin cap asemenea gânduri! Dacă ar fi fost ca El să se ucidă pe Sine, atunci nimic nu i-ar fi împiedicat nici pe ei să procedeze la fel, urmându-L în moarte.

Aici găsim însă încă un exemplu al întunericului necredinţei. Suntem uimiţi să vedem cât de tocită le era înţelegerea, ce mare incapacitatea de a pricepe cuvintele Mântuitorului!

8:23 Referindu-Se, negreşit, la aluzia lor la sinucidere, Domnul le-a spus că ei sunt de jos. Asta înseamnă că aveau o concepţie foarte îngustă. Ei nu puteau să se ridice deasupra realităţilor fizice ale timpului şi spaţiului, fiind lipsiţi de înţelegerea spirituală a lucrurilor.

În contrast cu ei, Cristos era de sus. Gândurile, cuvintele şi faptele Lui erau cereşti. Tot ce făceau ei avea izul acestei lumi, pe când întreaga viaţă a Domnului mărturisea că El provine dintr-un tărâm mai curat decât lumea aceasta.

8:24 Isus a folosit adesea tehnica repetiţiei, pentru a sublinia un anumit adevăr. Aici El îi avertizează solemn că vor muri în păcatele lor. Dacă vor refuza cu încăpăţânare să creadă în El, nu vor mai avea nici o altă şansă, aceasta fiind singura alternativă. În afară de Domnul Isus, nu există nici o altă cale de a obţine iertarea de păcate şi cei care mor cu păcatele neiertate nu pot să mai intre în cer, la urmă.

Cuvântul El nu se găseşte în textul original al acestui verset, deşi se subînţelege. Iată ce spune textul: „Dacă nu credeţi că sunt, veţi muri în păcatele voastre“. Găsim astfel, în cuvintele Eu sunt o altă declaraţie a Dumnezeirii Domnului Isus.

8:25 Iudeii au rămas perplecşi în faţa învăţăturilor Domnului Isus. Ei L-au întrebat direct cine este. Poate că au spus-o pe un ton sarcastic, cam în felul următor: „Cine Te crezi că eşti, de ne vorbeşti în felul acesta?“ Sau poate că erau cu adevărat dornici să audă ce va spune cu privire la El.

Răspunsul Lui este, din nou, demn de remarcat: „Exact ceea ce v-am spus de la început“. El era Mesia cel făgăduit. Iudeii Îl auziseră spunând acest lucru, de multe ori, dar inimile lor împietrite refuzaseră să se plece în faţa adevărului.

Dar răspunsul Lui mai poate avea şi un alt sens – Domnul Isus era exact ceea ce propovăduise. El nu a spus un lucru, pentru ca apoi să facă cu totul altceva în practică. El era întruparea vie a tuturor învăţăturilor pe care le-a propovăduit. Viaţa Sa era în deplin acord cu învăţătura Sa.

8:26 Sensul versetului 26 nu este clar. Se pare că Domnul afirmă aici că ar fi existat o mulţime de alte lucruri pe care nu le-a putut afirma despre iudeii necredincioşi şi în privinţa cărora nu i-a putut judeca. El putea să le demaşte gândurile rele din inima lor şi mobilurile incorecte care le determinau acţiunile. Dar, fiind întru totul ascultător, El nu rostea decât acele lucruri pe care I le-a încredinţat Tatăl să le spună. Şi întrucât Tatăl este adevărat, El merită să fie crezut şi ascultat.

8:27 Iudeii nu au înţeles în acest punct că El le vorbea despre Dumnezeu Tatăl. Se pare că minţile lor erau din ce în ce mai înceţoşate. Anterior, când Domnul Isus a declarat despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu, ei şi-au dat seama că prin aceasta se aşază pe poziţie de egalitate cu Dumnezeu Tatăl. Dar acum n-au mai înţeles.

8:28 Din nou, Isus a profeţit ce avea să se întâmple. Mai întâi, iudeii aveau să-L înalţe pe Fiul Omului – referinţă la moartea şi răstignirea Sa. După ce vor fi făcut aceasta, vor şti că El este Mesia. Vor cunoaşte acest lucru prin cutremurul de pământ ce se va produce şi prin căderea întunericului în timpul zilei, dar, mai ales, prin învierea Sa cu trupul dintre cei morţi.

Observaţi cu toată atenţia cuvintele Domnului: „Atunci veţi şti că Eu sunt“. Din nou, cuvântul El lipseşte în original. Sensul mai profund este: „Atunci veţi şti că Eu sunt Dumnezeu“. Atunci vor înţelege că El nu a făcut nimic de la Sine, adică prin propria Sa autoritate, ci, mai degrabă, El a venit în lume ca Cel dependent, care a rostit doar acele lucruri pe care Tatăl L-a învăţat să le spună.

8:29, 30 Relaţia Domnului cu Dumnezeu Tatăl era foarte intimă. Fiecare din aceste expresii echivalează cu o declaraţie de egalitate cu Dumnezeu. De la un capăt la altul al lucrării Sale pământeşti, Tatăl a fost cu El. Niciodată Isus nu a fost lăsat singur. Întotdeauna El a făcut ceea ce a fost plăcut lui Dumnezeu.

Cuvintele acestea nu se pot aplica decât unei Fiinţe fără păcat. Nimeni născut din părinţi omeneşti nu ar putea rosti vreodată, în adevăr, cuvintele acestea: „Eu întotdeauna fac ce-I este plăcut“.

Prea adesea noi facem ceea ce ne place nouă înşine. Uneori suntem înclinaţi să facem pe placul semenilor noştri. Dar numai Domnul Isus a fost cuprins de dorinţa de a face acele lucruri care-I sunt plăcute lui Dumnezeu.

Pe când spunea aceste cuvinte minunate, Isus a descoperit că mulţi au mărturisit credinţa în El. Negreşit, credinţa unora dintre aceştia era sinceră. Alţii poate mărturiseau doar cu buzele că cred în Domnul.
Pagini Crestine,Eu nu sunt din lumea aceasta,Pagini Crestine,Eu nu sunt din lumea aceasta,Pagini Crestine,Eu nu sunt din lumea aceasta,Pagini Crestine,Eu nu sunt din lumea aceasta,Pagini Crestine,Eu nu sunt din lumea aceasta,Pagini Crestine,Eu nu sunt din lumea aceasta,Pagini Crestine,Eu nu sunt din lumea aceasta