Botezul lui Isus Hristos

Botezul lui Isus Hristos

Matei 3:13-17

13. Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.
14. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am nevoie să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?”
15. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat.
16. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
17. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

Comentariu de text

3:13-17 Ioan Botezătorul Îl botează pe Isus

3:13 Isus a străbătut pe jos cei aproximativ 96 de km, din Galileea până în regiunea inferioară a Iordanului, pentru a fi botezat de Ioan. Asta indică importanţa pe care a acordat-o El acestei ceremonii şi ar trebui să le dea de gândit celor care nu acordă suficientă importanţă acestui act.

3:14, 15 Dându-şi seama că Isus nu avea nici un păcat de care să se pocăiască, Ioan s-a codit să-L boteze pe Domnul Isus. Instinctul său corect l-a îndemnat să sugereze că ordinea ar trebui inversată, Isus cuvenindu-se să-l boteze pe Ioan! Deşi Isus n-a negat faptul că, într-adevăr, aşa stăteau lucrurile, a repetat însă cererea de a fi botezat de Ioan, acesta fiind un act adecvat, menit să împlinească toată neprihănirea.

El a considerat drept normal ca prin botez să se identifice cu acei israeliţi evlavioşi care veneau să fie botezaţi în vederea pocăinţei. Semnificaţia botezului lui Isus este însă mult mai profundă. Pentru El botezul era un ritual care simboliza toate cerinţele de neprihănire ale lui Dumnezeu raportate la păcatul omului.

Cufundarea Sa în apă a prefigurat botezul Său ulterior în apele judecăţii lui Dumnezeu la Calvar. Ieşirea Sa din apă a întruchipat învierea Sa. Prin moartea, îngroparea şi învierea Sa, El a satisfăcut toate cerinţele justiţiei divine, asigurând temelia sigură, pe a cărei bază să poată fi îndreptăţiţi păcătoşii.

3:16, 17 De îndată ce a ieşit din apă, Isus L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând din cer în chip de porumbel şi oprindu-Se asupra Lui. După cum persoane sau obiecte din Vechiul Testament erau consacrate sau puse deoparte, în vederea unor întrebuinţări sacre, prin aşa-numitul „untdelemn pentru ungerea sfântă“ (Ex. 30:25-30), tot aşa şi El a fost uns ca Mesia de către Duhul Sfânt.

A fost un moment de neasemuită şi sfântă solemnitate, când toţi cei trei membri ai Sfintei Treimi au fost puşi în evidenţă. Se afla acolo Fiul Preaiubit! Era prezent şi Duhul Sfânt, în chip de porumbel. Apoi s-a auzit vocea Tatălui din cer, rostind binecuvântarea Sa asupra lui Isus.

A fost un eveniment memorabil, întrucât glasul lui Dumnezeu a fost auzit citând din Scriptură: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit (din Psalmul 2:7) în care Îmi găsesc toată plăcerea“ (din Isaia 42:1).

Este una din cele trei ocazii în care Tatăl a vorbit din cer, recunoscând cu satisfacţie deplină pe Unicul Său Fiu (celelalte două ocazii sunt consemnate la Matei 17:5 şi Ioan 12:28).

Botezul lui Isus, Pagini Crestine, Botezul lui Isus, Pagini Crestine,Botezul lui Isus