Făgăduința Mângâietorului

Fagaduinta Mangaietorului

Ioan 14:15-26

15. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi veşnic;
17. şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.
18. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
19. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.
20. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.
21. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”
22. Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?”
23. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.
24. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.
25. V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.
26. Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce V-am spus Eu.

Comentariu de text

Făgăduinţa Mângâietorului (14:15-26)

14:15 Domnul Isus era pe punctul de a pleca din mijlocul ucenicilor, iar ei aveau să se umple de întristare. Cum vor putea ei să-şi exprime dragostea pentru El? Răspunsul: prin păzirea poruncilor Lui. Nu prin lacrimi, ci prin ascultare. Poruncile Domnului sunt instrucţiunile pe care ni le-a dat El în evanghelii, cât şi în restul Noului Testament.

14:16 Cuvântul tradus prin a se ruga este folosit aici de Domnul nu în acelaşi fel în care o persoană inferioară se roagă uneia superioară, ci ca despre Unul care îi cere de la egal la egal Altuia. Domnul Îl va ruga pe Tatăl să trimită un alt Mângâietor.

Termenul Mângâietor (Paraclet în greacă) înseamnă Cineva chemat să vină în ajutorul cuiva. Mai este tradus şi prin Avocat (1 Ioan 2:1). Domnul Isus este Avocatul sau Ajutorul nostru, iar Duhul Sfânt este un alt Ajutor – nu de alt fel, ci Unul de aceeaşi natură.

Duhul Sfânt va rămâne cu credincioşii pentru totdeauna. În Vechiul Testament, Duhul Sfânt a venit peste oameni în diverse momente, dar adesea îi părăsea după aceea. Acum El va veni şi va rămâne pentru totdeauna.

14:17 Duhul Sfânt este numit Duhul adevărului pentru că învăţătura Lui este adevărată şi pentru că El Îl proslăveşte pe Cristos, care este adevărul.

Lumea nu-L poate primi pe Duhul Sfânt, deoarece nu-L poate vedea. Necredincioşii doresc mai întâi să vadă, şi abia apoi să creadă – deşi cred în realitatea vântului şi a electricităţii, cu toate că acestea le sunt nevăzute.

Cei nemântuiţi nu-L cunosc sau nu-L înţeleg pe Duhul Sfânt. S-ar putea ca El să-i convingă de păcat, şi totuşi ei să nu-şi dea seama că El este cel care face acest lucru.

Ucenicii L-au cunoscut pe Duhul Sfânt. Ei L-au cunoscut când lucra în viaţa lor şi L-au văzut lucrând prin Domnul Isus.

„El rămâne cu voi şi va fi în voi“. Înainte de Rusalii, Duhul Sfânt a venit peste oameni şi a locuit cu ei. Dar de la Rusalii încoace, când un om crede în Domnul Isus, Duhul Sfânt Îşi face locuinţa în viaţa acelui om pe veci.

Rugăciunea lui David: „Nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt“ nu ar mai fi potrivită în ziua de astăzi. Duhul Sfânt nu este niciodată luat de la un credincios, deşi El poate fi întristat sau stins sau împiedicat să lucreze.

14:18 Domnul nu-i lăsa pe ucenici orfani sau dezolaţi. El le promite că va veni din nou. Într-un anumit sens, El a venit la ei după învierea Sa, dar nu credem că la asta S-a referit Domnul aici. În alt sens, El a venit la ei prin Persoana Duhului Sfânt, în ziua de Rusalii.

Venirea spirituală este sensul vizat de acest verset. „Era ceva la Rusalii care a făcut din acest eveniment o venire a lui Isus“. În al treilea sens, El va veni din nou în chip literal la sfârşitul veacului actual, când Îşi va lua aleşii cu El în cer.

14:19 Nici un necredincios nu L-a văzut pe Domnul Isus după îngroparea Sa. După învierea Sa, El a fost văzut numai de cei ce L-au iubit. Dar chiar şi după Înălţarea Sa, ucenicii Săi au continuat să-L vadă prin credinţă. Fără îndoială, acesta este sensul cuvintelor: „dar voi Mă veţi vedea“. După ce lumea nu a mai putut să-L vadă, ucenicii Săi au continuat să-L vadă.

„Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi“. Aici El privea în viitor, la viaţa sa de după înviere, ca făgăduinţă şi garanţie a vieţii de care vor avea parte toţi cei ce se încred în El. Aceştia chiar dacă ar muri, vor fi înviaţi din nou, ca să nu mai moară niciodată.

14:20 „În ziua aceea“ se referă probabil din nou la coborârea Duhului Sfânt, care îi va învăţa pe credincioşi cu privire la adevărul potrivit căruia după cum a existat o legătură vitală între Fiul şi Tatăl, tot aşa va exista o unitate minunată a vieţii şi intereselor între Cristos şi sfinţii Săi.

Este greu să explicăm cum Se află Cristos în credincios şi, în acelaşi timp, cum credinciosul este în Cristos. Ilustraţia cea mai adecvată este aceea a unui vătrai aflat în foc. Vătraiul nu numai că se află în foc, ci şi focul se află în vătrai.

Dar asta nu epuizează întreaga semnificaţie a afirmaţiei Domnului. Cristos este în credincios în sensul că viaţa Lui îi este transmisă. El realmente locuieşte în credincios prin Duhul Sfânt. Credinciosul este în Cristos, în sensul că el stă înaintea lui Dumnezeu pe baza tuturor meritelor Persoanei şi lucrării lui Cristos.

14:21 Dovada reală a iubirii cuiva pentru Domnul o constituie ascultarea de poruncile Sale. Degeaba am vorbi despre El, dacă nu L-am asculta.

Într-o anumită privinţă, Tatăl iubeşte toată lumea. Dar El are o iubire specială pentru cei ce-L iubesc pe Fiul Său. Aceştia sunt şi ei iubiţi la rândul lor de Cristos şi faţă de aceştia El se face cunoscut într-un mod deosebit. Cu cât Îl iubim mai mult pe Mântuitorul, cu atât Îl vom cunoaşte mai profund.

14:22 Iuda despre care se vorbeşte aici a avut nefericirea de a purta acelaşi nume cu trădătorul. Dar Duhul lui Dumnezeu face distincţie clară între el şi Iscarioteanul.

El nu putea înţelege cum de Domnul putea să Se arate ucenicilor fără să fie văzut de lume. Negreşit el concepea venirea Mântuitorului ca aceea a unui Rege cuceritor sau a unui erou popular. El nu înţelegea că Domnul se va arăta iubiţilor Săi într-o manieră spirituală. Ei aveau să-L vadă prin Cuvântul lui Dumnezeu. Prin Duhul lui Dumnezeu, noi Îl putem cunoaşte pe Cristos mai bine în vremea de acum decât atunci când era El pe pământ.

Pe atunci, cei ce se aflau în rândurile din faţă erau mai aproape de El decât cei din spate. Dar astăzi, prin credinţă, fiecare din noi se poate bucura de cea mai apropiată părtăşie cu El.

Răspunsul lui Cristos la întrebarea lui Iuda denotă că arătările Sale personale faţă de persoane individuale din rândurile urmaşilor Săi se petrec în legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultarea de Cuvânt va conduce la venirea şi rămânerea Tatălui şi a Fiului.

14:23 Dacă cineva Îl iubeşte cu adevărat pe Domnul, va dori să păzească toate învăţăturile Sale, nu doar unele porunci izolate. Tatăl îi iubeşte pe cei ce sunt dispuşi să asculte de Fiul Său fără murmur şi fără rezerve. Atât Tatăl, cât şi Fiul sunt deosebit de apropiaţi de o inimă atât de iubitoare şi ascultătoare.

14:24 Pe de altă parte, cei care nu-L iubesc nu păzesc cuvintele Sale. Şi aceştia nu numai că refuză să accepte cuvintele lui Cristos, ci şi pe acelea ale Tatălui.

14:25 Câtă vreme a fost cu ei, Domnul nostru i-a instruit pe ucenici până la un punct. Dar El nu le-a dezvăluit mai mult adevăr, întrucât nu ei ar fi fost în stare să-l asimileze.

14:26 Dar Duhul Sfânt va dezvălui mai mult adevăr. El a fost trimis de Tatăl în numele lui Cristos în ziua Rusaliilor. Duhul a venit în numele lui Cristos, adică a venit să reprezinte interesele lui Cristos pe pământ. El nu a venit să Se glorifice pe Sine, ci să-i atragă pe oameni la Mântuitorul.

„El vă va învăţa toate lucrurile“, a spus Domnul. El a făcut acest lucru pe tot parcursul lucrării de vestire a Cuvântului desfăşurată de apostoli. Apoi a făcut-o prin Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum ne-a fost transmis nouă celor de azi.

Duhul Sfânt le reaminteşte credincioşilor de toate lucrurile pe care Mântuitorul le-a predat. De fapt, Domnul Isus pare să fi prezentat la modul embrionar întreaga învăţătură pe care o găsim apoi dezvoltată de Duhul Sfânt pe paginile Noului Testament.
Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului,Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului,Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului,Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului,Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului,Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului,Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului,Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului,Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului,Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului,Pagini Crestine,Fagaduinta Mangaietorului