Isus condamna juramintele
Matei 5:33-37
33. Ați auzit că s-a zis celor din vechime: “Să nu juri strâmb; ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale.”
34. Dar Eu vă spun: Să nu jurați nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
35. nici pe pamânt, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
36. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un singur păr alb sau negru.
37. Felul vostru de vorbire să fie: “Da, da”; “nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău.
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
5:33-36 Legea lui Moise conținea mai multe prohibiții împotriva faptului de a jura pe Numele lui Dumnezeu (Lev. 19v12, Num. 30v2, Deut.23v21). A jura pe Numele lui Dumnezeu înseamnă a-L lua pe El ca martor al faptului că spui adevărul. Iudeii căutau să evite infracțiunea de a depune mărturie mincinoasă, jurând pe Numele lui Dumnezeu prin înlocuirea Numelui Său cu alți termeni cum ar fi: cer, pământ, Ierusalim sau capul lor, jurând pe aceste elemente.
Isus condamnă acest gen de eludare a prevederilor Legii, calificând-o drept fățărnicie, și interzice orice formă de jurământ în conversația obișnuită. Nu numai că era o dovadă de ipocrizie, dar era și inutil să încerci să eviți invocarea Numelui lui Dumnezeu prin înlocuirea Lui cu un alt termen.
A jura pe cer înseamnă a jura pe tronul lui Dumnezeu. A jura pe pamânt înseamnă a jura pe așternutul picioarelor Sale. A jura pe Ierusalim înseamnă a jura pe cetatea de scaun a Regelui. Chiar a jura pe propriul tău cap Îl implică pe Dumnezeu, deoarece El este Creatorul a toate.
5:37 Pentru creștin jurământul este inutil deoarece “da” al său trebuie să fie “da”, iar “nu” “nu”! A recurge la un limbaj mai potențat înseamnă a recunoaște că Satan – cel rău – stăpânește în viața noastră. Nu există împrejurări în care minciuna să poată fi justificată în viața creștinului.
Pasajul acesta interzice, de asemenea, și exagerările sau încercările de a induce pe cineva în eroare. Textul de față nu ne interzice însă să depunem jurământ în fața unor instanțe judecătorești. Isus Însuși a depus mărturie sub jurământ înaintea Marelui Preot (Mat. 26v63). La fel și Pavel a recurs la un jurământ, când l-a luat pe Dumnezeu de martor că scrierea sa a fost autentică și adevărată (2 Cor. 1v23, Gal. 1v20).
Pagini Crestine,Isus condamna juramintele, Pagini Crestine,Isus condamna juramintele, Pagini Crestine,Isus condamna juramintele
