Cererea fiilor lui Zebedei

Cererea fiilor lui Zebedei

Matei 20:20-28

20. Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
21. El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”
22. Drept răspuns Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.
23. Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar cinstea de a sta la dreapta şi la stânga Mea nu ţine de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”
24. Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.
25. Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.
26. Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
27. şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.
28. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

Comentariu de text

Cu privire la poziţia în cadrul împărăţiei (20:20-28)

Ce trist e să vedem manifestările firii omeneşti! N-a trecut decât foarte puţin timp de când Domnul a prezis suferinţa şi moartea Sa, şi discipolii Săi au şi început să se gândească mai mult la propria lor glorie, decât la suferinţele Sale.

Prima dată când a prezis Cristos suferinţele de care avea să aibă parte, anunţul a generat un protest din partea lui Petru (16:22); a doua oară când a prezis Domnul aceste lucruri, vestea a fost urmată imediat de întrebările ucenicilor: „Cine este cel mai mare…?“ Dar a treia oară când prezice Domnul suferinţele şi moartea Sa, răspunsul ucenicilor parcă le întrece pe cele două precedente, căci Iacov şi Ioan îşi fac cunoscută ambiţia lor.

Ei şi-au închis ochii la toate prevenirile faţă de necazul care se apropia, deschizându-i doar la gloria promisă – trădând astfel o concepţie greşită, materialistă cu privire la Împărăţie (Daily Notes of the Scripture Union).

20:20, 21 Mama lui Iacov şi a lui Ioan a venit la Domnul, cerând ca fiii ei să poată şedea de o parte şi de alta a Lui, în împărăţie. A fost meritul ei de a fi dorit ca fiii ei să stea cât mai aproape de Isus, şi de a nu-şi fi pierdut încrederea că într-o zi El avea să domnească. Dar ea nu a înţeles criteriile care stau la baza acordării de onoruri în împărăţie.

Marcu afirmă că fiii au formulat ei înşişi această cerere (Marcu 10:35); poate că au făcut-o la îndemnul ei sau poate că atât ea, cât şi cei doi s-au apropiat împreună de Domnul. Nu există nici o contradicţie între textul de la Matei şi cel de la Marcu.

20:22 Drept răspuns, Isus le-a spus că ei nu ştiau ce cer. Ei doreau o cunună fără cruce, un tron fără altarul jertfei, gloria fără suferinţa care conduce la ea. Prin urmare, Domnul i-a întrebat direct: „Puteţi voi bea paharul pe care am să-l beau Eu?“ Nu ne este greu să înţelegem ce a însemnat paharul, căci Domnul tocmai îl descrisese în versetele 18 şi 19. El trebuia să sufere şi să moară. Iacov şi Ioan au afirmat că vor putea lua parte la suferinţele Sale, deşi încrederea lor se baza mai mult pe râvnă, decât pe o cunoaştere reală a ceea ce avea să urmeze.

20:23 Isus i-a asigurat că aveau să bea, într-adevăr, din paharul Său. Iacov avea să sufere martiraj, iar Ioan avea să fie prigonit şi exilat pe Insula Patmos. În legătură cu aceasta, Robert Little scrie următoarele: „Iacov a murit moarte de martir; Ioan a trăit moarte de martir“.

Apoi Isus a explicat că El nu putea să acorde în mod arbitrar locuri de onoare în împărăţia Sa; Tatăl stabilise temeiuri speciale de pe baza cărora să fie repartizate aceste locuri. Ei considerau aceste locuri o chestiune de privilegii, acordate pe baza relaţiei lor cu Domnul, anume că, întrucât ei erau atât de apropiaţi de Cristos, puteau pretinde locuri preferate. Dar aici nu era vorba de favoritism.

În planul lui Dumnezeu, locurile de la dreapta şi de la stânga Lui sunt acordate în funcţie de suferinţa îndurată pentru El. Aceasta înseamnă că onorurile principale în cadrul împărăţiei nu se limitează la creştinii primului secol, ci chiar unii dintre noi, cei de azi, ar putea avea parte de ele, dacă suferim pentru Domnul.

20:24 Ceilalţi zece ucenici s-au supărat foarte tare din pricina cererii fiilor lui Zebedei. Probail, ei s-au mâniat deoarece ei înşişi ar fi dorit să fie cei mai mari şi le era ciudă că alţii, ca Iacov şi Ioan, le-au luat-o înainte!

20:25-27 Situaţia care s-a creat I-a dat Domnului prilejul de a face revoluţionara afirmaţie cu privire la măreţia în împărăţia Sa. Neamurile concep măreţia în termenii stăpânirii şi domniei. În împărăţia lui Cristos însă, măreţia se manifestă prin slujire. Oricine aspiră la măreţie trebuie să devină un slujitor şi oricine doreşte să fie cel dintâi trebuie să fie rob.

20:28 Fiul Omului este exemplul desăvârşit de slujire umilă, Care a venit în lume nu pentru a I se sluji, ci pentru ca El Însuşi să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi. Întreg scopul Încarnării poate fi rezumat în două verbe: să slujească şi să dea. Este uimitor să vedem cât de mult S-a smerit Domnul nostru preamărit, coborându-Se în ieslea Betleemului şi apoi ducându-Se la cruce.

Măreţia Sa s-a manifestat în profunzimea smeririi Sale. Şi tot aşa ar trebui să fie şi cu noi. El Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi. Moartea Sa a împlinit toate cerinţele neprihănirii lui Dumnezeu în privinţa păcatului. Ea a fost suficientă pentru a îndepărta toate păcatele lumii, dar devine eficace numai pentru cei care Îl acceptă ca Domn şi Mântuitor. Ai făcut tu acest lucru, iubite cititor?

(Citește postarea pe aceiași temă – Cine se va smeri va fi cel mai mare )
Pagini Crestine,Cererea fiilor lui Zebedei,Pagini Crestine,Cererea fiilor lui Zebedei,Pagini Crestine,Cererea fiilor lui Zebedei,Pagini Crestine,Cererea fiilor lui Zebedei