Credincioșii sunt sare și lumină

Credinciosii sunt sare si lumina

Matei 5:13-16

13. Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, și călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.
15. Și oamenii n’aprind lumina ca s-o pună sub oboroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.
16. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Comentariu de text

5:13 Isus Și-a asemuit ucenicii cu sarea. Ei erau pentru lume ceea ce este sarea pentru viața cotidiană: sarea dă gust mâncării; apoi ea întârzie și frânează procesul alterării; creează senzația de sete; dă gust produselor culinare, evidențiindu-le specificul. Tot așa și ucenicii Săi conferă gust plăcut societății, slijind de conservant, și făcându-i pe alții să tânjească după neprihănirea descrisă în versetele anterioare.

Dacă sarea își pierde gustul, cum i se va mai putea reda calitatea de sare? Nu mai există nici o posibilitate de a-i reda gustul ei natural, autentic. Odată ce și-a pierdut gustul, sarea nu mai e bună de nimic, ci este aruncată și călcată în picioare. Este elocvent, în această privință, comentariul făcut de Albert Barnes asupra pasajului analizat de noi:

Sarea folosită în această țară este un compus chimic – iar daca s-ar întâmpla să i se piardă gustul (caracterul salin), n-ar mai rămâne nimic din ea. În Orient însă sarea aflată în uz era de o calitate impură, amestecată cu substanțe vegetale și minerale. Astfel ea putea să-și piardă tot caracterul salin și astfel să rămână o mare cantitate [de sare fără aroma]. Această sare nu mai era bună de nimic decât să fie folosită pentru a pardosi cărările sau în loc de pietriș.

Ucenicul are o mare funcție de îndeplinit: să fie sarea pământului, prin trăirea în practică a calităților uceniciei enumerate în Fericiri și în restul Predicii de pe Munte. Dacă el nu va reuși să exemplifice și să manifeste această realitate spirituală, oamenii vor călca în picioare marturia lui. Lumea nu are decât dispreț pentru un credincios lipsit de devotament.

5:14 Isus îi mai numește pe creștini  “lumina lumii”. Domnul Isus S-a definit pe Sine drept “lumina lumii” (Ioan 8v12, 12v35, 36, 46). Relația dintre aceste două afirmații este faptul că Isus este sursa luminii; creștinii sunt, la rândul lor, o reflectare a luminii Lui. Funcția lor este de a străluci pentru El, după cum luna reflectă gloria soarelui.

Creștinul este ca o cetate așezată pe un munte: prin poziția ei, fiind mai sus de împrejurimile ei, ea strălucește în mijlocul întunericului. Cei care manifestă în viața lor calitățile învățăturilor lui Cristos nu pot rămâne ascunși.

5:15,16 Oamenii nu aprind o lampă, pentru ca s-o pună sub un oboroc. Ci o așează pe un stativ, pentru ca să dea lumină tuturor celor din casă. Dumnezeu nu a rânduit ca noi să reținem lumina învățăturii Sale doar pentru noi înșine, ci, mai degrabă, s-o împărțim cu alții. Așa ar trebui să lăsăm să strălucească lumina noastră, încât oamenii, văzând faptele noastre bune, să-L slăvească pe Tatăl din cer.

Accentul se pune aici pe lucrarea de șlefuire a caracterului creștin. Farmecul unor vieți în care poate fi văzut limpede Cristos, glăsuiește mai convingător decât toată elocvența noastră.
Pagini Crestine,Credinciosii sunt sare si lumina, Pagini Crestine,Credinciosii sunt sare si lumina, Pagini Crestine,Credinciosii sunt sare si lumina, Pagini Crestine,Credinciosii sunt sare si lumina