Filip și famenul Etiopian

Filip si famenul Etiopian

Faptele Apostolilor 8:26-40

26. Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim spre Gaza şi care este pustiu.”
27. Filip s-a ridicat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un famen cu mare putere a Candaciei, împărăteasa etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,
28. se întorcea de acolo stând în carul lui şi citea din profetul Isaia.
29. Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!”
30. Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind din prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”
31. Famenul i-a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.
32. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;
33. în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.”
34. Famenul i-a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
35. Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus.
36. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
37. Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.”
38. A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă şi Filip l-a botezat pe famen.
39. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut, ci îşi vedea de drum, plin de bucurie,
40. Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.

Comentariu de text

Filip şi eunucul etiopian (8:26-40)

8:26 În toiul acestei mari treziri spirituale ce cuprinsese Samaria un înger al Domnului l-a îndrumat pe Filip spre un nou teren de lucru. Astfel i s-a poruncit să plece din această zonă în care mulţi primeau binecuvântarea divină şi să se ocupe de un singur om. De remarcat că un înger l-a putut îndruma pe Filip, dar îngerul n-a putut executa lucrarea lui Filip, respectiv predicarea evangheliei, întrucât acest privilegiu a fost încredinţat numai oamenilor, nu şi îngerilor.

Dând ascultare necondiţionată îndrumării îngerului, Filip a părăsit Samaria, pornind spre sud, trecând prin Ierusalim şi încadrându-se pe unul din traseele ce duceau spre Gaza. Nu s-a putut stabili dacă sintagma: „care este pustiu“ se referă la drumul spre acest oraş, sau la oraşul propriu-zis, Gaza. Rezultatul este însă acelaşi: Filip şi-a părăsit mediul ambiant de fecundă spiritualitate, pătrunzând într-un mediu auster şi neroditor.

8:27-29 La un punct oarecare de pe acest traseu, Filip a ajuns din urmă o caravană, în al cărei car principal se afla trezorierul reginei Candace a etiopienilor, un eunuc cu mare autoritate. (Etiopia cuprindea partea de sud a Egiptului şi actualul teritoriu al Sudanului.)
Omul acesta se convertise, după câte se pare, la iudaism, întrucât textul spune că fusese la Ierusalim să se închine şi acum se întorcea acasă. La momentul ales cu precizie matematică, Duhul îl îndeamnă pe Filip să ajungă din urmă carul acesta.

8:30, 31 Filip este cel care deschide discuţia, punând o întrebare amicală: „Înţelegi tu ce citeşti?“ La care eunucul îi răspunde fără ezitare că, într-adevăr, i-ar prinde bine să aibă pe cineva care să-i desluşească sensul celor citite şi astfel îl invită pe Filip să se urce în car lângă el. Cât de reconfortant este să constatăm aici absenţa oricăror prejudecăţi de ordin rasial!

8:32, 33 Şi ce minunat e să vedem că eunucul citea, aparent „din întâmplare“, pasajul Isaia 53 din Scriptură, în care se prezintă, cu neîntrecută măiestrie, dramatismul suferinţelor pe care avea să le îndure Mesia! Întrebarea care se ridică imediat este: cum de s-a apropiat Filip de eunucul etiopian chiar în momentul în care acesta citea pasajul menţionat?

Căci textul din Isaia Îl înfăţişează pe Cel care a fost blând şi tăcut în faţa duşmanilor Săi; Cel căruia I s-a refuzat justiţia, neacordându-I-se dreptul la un proces echitabil; Cel care nu putea avea nici o speranţă de posteritate, întrucât fusese omorât în floarea vârstei, fără să se fi căsătorit.

8:34, 35 Eunucul se întreba dacă Isaia se referea la el însuşi sau la alt om. Desigur asta i-a dat lui Filip prilejul dorit de a-i spune înaltului slujbaş împărătesc din Etiopia că pasajul din Scriptură pe care tocmai îl citea s-a împlinit în chip desăvârşit în viaţa şi moartea lui Isus din Nazaret. Se subînţelege că în timpul şederii sale la Ierusalim, etiopianul luase cunoştinţă de relatările privitoare la un om pe nume Isus, numai că acestea Îl vor fi prezentat pe Isus într-o lumină nefavorabilă. Acum eunucul află că Isus din Nazaret este Robul lui Iehova despre care profeţise Isaia că va trebui să sufere.

8:36 Există temeiuri să presupunem că Filip îi va fi explicat etiopianului privilegiul pe care îl conferă botezul creştin cuiva, de identificare cu Cristos în moartea, îngroparea şi învierea Lui. Şi, întrucât se apropiau de o apă, eunucul şi-a exprimat dorinţa de a fi botezat.

8:37 Versetul 37 din KJV şi NKJV nu apare în majoritatea manuscriselor eline ale Noului Testament. Nu că învăţătura propagată de el ar fi în contradicţie cu restul Scripturii. Dimpotrivă, credinţa în Isus Cristos este, în mod cert, condiţia prealabilă efectuării botezului. Dar versetul, pur şi simplu, nu este sprijinit de principalele documente ale Noului Testament.

8:38 Carul se opreşte şi Filip îl botează pe eunuc. Că botezul a fost săvârşit prin scufundare reiese clar din cuvintele: s-au coborât amândoi în apă şi Filip l-a botezat pe eunuc.

Suntem mişcaţi de simplitatea ceremoniei: în plin deşert, un credincios este botezat, semnificând noul său statut de convertit la credinţa în Domnul Isus Cristos. Din scenă lipseşte biserica, lipsesc şi apostolii. Desigur, ceilalţi membri ai caravanei, slujitorii slujbaşului etiopian, au asistat la scena botezării stăpânului lor, înţelegând că de acum încolo acesta este un urmaş al lui Isus din Nazaret.

8:39 De îndată ce a avut loc botezul, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip. Asta ne sugerează mai mult decât simpla lui strămutare spre un alt teren de lucru, subliniind un act miraculos pe care îl săvârşeşte Duhul Sfânt, transportându-l pe Filip instantaneu la o mare distanţă de locul unde se afla. Scopul acestei minuni a fost acela de a-l împiedica pe eunuc să se preocupe de instrumentul uman al convertirii sale, concentrându-şi, în schimb, toată atenţia asupra Domnului Isus Însuşi.

Eunucul şi-a văzut de drum, plin de bucurie. Ascultarea de Domnul este însoţită de o bucurie care întrece orice alte simţăminte de satisfacţie şi emoţii înălţătoare.

8:40 Între timp, Filip şi-a reluat misiunea evanghelistică la Azot (Aşdod, în Vechiul Testament), localitate situată la nord de Gaza şi la vest de Ierusalim, în apropiere de litoral. De acolo el s-a deplasat apoi treptat spre nord, de-a lungul coastei, până în Cezareea.

Dar ce s-a întâmplat cu eunucul? Filip nu a avut posibilitatea să consolideze lucrarea începută în acest slujbaş etiopian. Tot ce a putut face evanghelistul a fost să-l încredinţeze în grija lui Dumnezeu şi a Sfintelor Scripturi ale Vechiului Testament. Dar, încărcat cu puterea Duhului Sfânt, negreşit acest nou ucenic s-a întors în Etiopia mărturisindu-le tuturor despre harul mântuitor al Domnului Isus Cristos.
Pagini Crestine,Filip si famenul etiopian,Pagini Crestine,Filip si famenul etiopian,Pagini Crestine,Filip si famenul etiopian,Pagini Crestine,Filip si famenul etiopian,Pagini Crestine,Filip si famenul etiopian