Lucrarea Domnului Isus

Lucrarea Domnului Isus

Ioan 5:17-29

17. Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”
18. Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
19. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.
20. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
21. Într-adevăr, după cum Tatăl înviază morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
22. Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23. pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24. Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
25. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor învia.
26. Căci, după cum Tatăl are viaţa în El Însuși, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în El Însuși.
27. Şi I-a dat autoritate să judece, întrucât este Fiul omului.
28. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

Comentariu de text

Lucrarea Domnului Isus

5:17 După ce a terminat lucrarea de creaţie în şase zile, Dumnezeu S-a odihnit în ziua de sabat. Dar când păcatul a intrat în lume, odihna lui Dumnezeu S-a tulburat. Acum El trebuia să lucreze fără încetare, pentru a-i readuce pe oameni în stare de părtăşie cu El. În acest scop El a pregătit mijlocul necesar pentru efectuarea răscumpărării. Astfel El a transmis fiecărei generaţii mesajul Evangheliei.

Încă din vremea căderii lui Adam şi până în prezent, Dumnezeu a lucrat şi lucrează fără încetare. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Domnului Isus. El era angajat în lucrarea Tatălui Său şi iubirea şi harul Său nu se puteau mărgini la numai şase zile din săptămână.

5:18 Versetul acesta este foarte important, întrucât ne informează că iudeii se îndârjiseră şi mai mult să-L ucidă pe Domnul Isus, nu numai pentru faptul că, în opinia lor, călcase sabatul, ci şi pentru că pretinsese că este egal cu Dumnezeu!

Pentru minţile lor înguste, se părea că Domnul a călcat sabatul, dar, desigur acuzaţia nu avea temei. Ei nu-şi dădeau seama că Dumnezeu niciodată nu intenţionase ca sabatul să impună o povară asupra omului. Dacă cineva putea fi vindecat în ziua de sabat, Dumnezeu nu putea îngădui ca acea persoană să trebuiască să mai sufere nici o singură zi în plus.

Când Isus L-a numit pe Dumnezeu Tatăl Lui, ei şi-au dat seama că Isus Se considera egal cu Dumnezeu. Pentru ei aceasta era o blasfemie cumplită, dar în fapt era doar realitatea.

A pretins Domnul Isus că este egal cu Dumnezeu? Dacă nu ar fi lăsat să se înţeleagă acest lucru din afirmaţia Sa, atunci negreşit le-ar fi explicat iudeilor ce a vrut să spună. Dar ca să se înţeleagă şi mai clar că acesta era sensul cuvintelor Sale, în versetele următoare El arată explicit că într-adevăr este una cu Tatăl, aşa cum explică J. Sidlow Baxter:

El pretinde egalitate în şapte privinţe:

1. Egal în lucrare: „tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai“ (v. 19).
2. Egal în cunoaştere: „Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face“ (v. 20).
3. Egal în înviere: „Căci după cum Tatăl învie morţii, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea“ (v. 21, cu v. 28, 29).
4. Egal în judecare: „Căci Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului“ (v. 22 cu v. 27).
5. Egal în cinste: „pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl“ (v. 23).
6. Egal în regenerare: „Cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă“ (v. 24, 25).
7. Egal în existenţa de sine: „Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine“ (v. 26).14

Isus Îşi apără afirmaţia că este egal cu Dumnezeu (5:19-29)

5:19 Mântuitorul era atât de vital legat de Dumnezeu Tatăl, încât nu putea acţiona independent. Prin asta El nu afirmă că nu dispunea de puterea de a face nimic de Unul Singur, ci subliniază că era atât de strâns unit cu Dumnezeu încât nu putea face decât acele lucruri pe care le-a văzut pe Dumnezeu săvârşindu-le. Asta deoarece deşi Domnul a afirmat că este egal cu Tatăl, El nu şi-a revendicat însă şi independenţa Sa. El nu este independent de Dumnezeu, deşi este pe deplin egal cu El.

În mod indubitabil intenţia Domnului Isus a fost ca iudeii să creadă despre El că este egal cu Dumnezeu. Ar fi absurd ca un om de rând să pretindă că face chiar lucrurile pe care Dumnezeu Însuşi le face. Isus afirmă clar că vede ce face Tatăl. Or, pentru a putea afirma acest lucru, El trebuie să aibă acces continuu la Tatăl şi deplină cunoştinţă despre tot ce se petrece în cer. Nu numai atât, dar Isus pretinde că face înseşi lucrurile pe care Îl vede pe Tatăl făcându-le. Găsim aici o afirmare de netăgăduit a egalităţii Sale cu Dumnezeu. El este atotputernic.

5:20 Este un semn deosebit al iubirii Tatălui pentru Fiul Său faptul că-I arată toate lucrurile pe care le face El Însuşi. Isus nu numai că a văzut aceste lucruri, ci a avut puterea de a le săvârşi.

Apoi Mântuitorul a adăugat că Dumnezeu Îi arăta lucruri mai mari decât acestea, pentru ca oamenii să se minuneze. Deja ei Îl văzuseră pe Domnul făcând minuni. Ei Îl văzuseră vindecând un om ce fusese neputincios timp de treizeci şi opt de ani. Dar ei aveau să vadă fapte şi mai măreţe decât aceasta. Primul prilej de a se mira îl va constitui o înviere din morţi (v. 21). A doua va fi lucrarea de judecare a omenirii (v. 22).

5:21 Găsim aici o altă afirmaţie răspicată a egalităţii Fiului cu Tatăl. Iudeii L-au acuzat pe Isus că se face pe Sine egal cu Dumnezeu. El nu a dezminţit această acuzaţie, ci mai degrabă a adus probe extraordinare în sprijinul faptului că El este una cu Tatăl. După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. S-ar fi putut face o atare afirmaţie despre El, dacă El n-ar fi fost decât un om oarecare? Când pui o asemenea întrebare, ai şi răspuns la ea.

5:22 Noul Testament ne învaţă că Dumnezeu Tatăl… a încredinţat toată lucrarea de judecată Fiului. Pentru ca Domnul Isus să poată face această lucrare, El trebuie, desigur, să posede cunoştinţe absolute şi o neprihănire desăvârşită. El trebuie să fie în stare să discearnă gândurile şi mobilurile din inima omului.

Ce ciudat e să asistăm la această scenă, în care Judecătorul tuturor oamenilor stă înaintea iudeilor, afirmându-Şi autoritatea, şi totuşi aceştia nu-L recunosc!

5:23 Aici găsim motivul pentru care Dumnezeu I-a acordat Fiului Său autoritatea de a-i învia pe morţi şi de a judeca lumea: pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Este o afirmaţie cât se poate de importantă şi una din dovezile cele mai clare din Biblie despre Dumnezeirea Domnului Isus Cristos.

De la un capăt la altul al Bibliei, ni se spune că numai lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm. În cele zece porunci, oamenilor li se interzice să aibă vreun alt dumnezeu decât singurul Dumnezeu adevărat. Acum ni se spune că toţi trebuie să-L cinstească pe Fiul cum Îl cinstesc pe Tatăl. Singura concluzie pe care o putem desprinde de aici este că Isus Cristos este Dumnezeu.

Mulţi oameni susţin că se închină lui Dumnezeu, dar neagă că Isus Cristos ar fi Dumnezeu. Ei spun că El a fost un om bun sau că s-a apropiat mai mult de chipul lui Dumnezeu decât oricare om care a trăit vreodată pe acest pământ. Dar versetul acesta Îl aşază pe Isus Cristos în egalitate absolută cu Dumnezeu, cerându-le oamenilor să-i acorde aceeaşi onoare pe care o acordă lui Dumnezeu Tatăl.

Dacă nu cinsteşte cineva pe Fiul, nu-L cinsteşte nici pe Tatăl. Nu are rost ca cineva să pretindă că-L iubeşte pe Dumnezeu, dacă nu are aceeaşi dragoste pentru Domnul Isus Cristos. Dacă nu ţi-ai dat până acum seama cine este Isus Cristos, atunci meditează cu toată atenţia la acest verset. Adu-ţi aminte că este Cuvântul lui Dumnezeu şi acceptă adevărul glorios că Isus Cristos este Dumnezeu manifestat în trup.

5:24 În versetele anterioare, am aflat că Domnul Isus are puterea de a da viaţă şi că lucrarea de judecare I-a fost încredinţată Lui. Acum aflăm cum poate primi cineva viaţa spirituală de la El şi astfel să scape de judecată.

Acesta este unul din cele mai îndrăgite versete din toată Biblia. Mulţimi mari de oameni au căpătat viaţa veşnică prin mesajul lui. Fără îndoială motivul pentru care este atât de îndrăgit rezidă în maniera în care prezintă calea mântuirii, cu atâta limpezime şi precizie. Domnul Isus a început versetul cu cuvintele: „Adevărat, adevărat“, atrăgând atenţia la importanţa spuselor Sale. Apoi El a adăugat un important anunţ personal: „vă spun“. Fiul lui Dumnezeu ne vorbeşte într-o manieră personală şi intimă.

„Cine aude cuvântul Meu“. A auzi cuvântul lui Isus înseamnă nu doar a-l asculta cu urechea, ci a-l şi primi, a crede în el şi a i te conforma. Mulţi oameni aud Evanghelia când se predică, dar nu întreprind nici o acţiune. Domnul spune aici că omul trebuie să accepte învăţătura Sa, ca divină, şi să creadă că El este într-adevăr Mântuitorul lumii.

„Şi crede în Cel care M-a trimis“. Este o chestiune de a crede în Dumnezeu. Să însemne însă asta că cineva poate fi mântuit doar prin credinţa în Dumnezeu? Sunt mulţi care afirmă că cred în Dumnezeu, fără însă ca ei să fi fost convertiţi. Mai degrabă, gândul care se desprinde de aici este că omul trebuie să creadă în Dumnezeu, Cel care L-a trimis pe Domnul Isus în lume. Ce trebuie să creadă el? Trebuie să creadă că Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus să ne fie Mântuitor. El trebuie să creadă ceea ce spune Dumnezeu despre Domnul Isus, anume că El este singurul Mântuitor şi că păcatele pot fi îndepărtate doar prin lucrarea Sa de la Calvar.

„Are viaţa veşnică“. Observaţi că nu se spune că va avea viaţă veşnică, ci că o are chiar acum. Viaţa veşnică este viaţa Domnului Isus Cristos. Este singura viaţă care nu va înceta niciodată, singura ce depăşeşte cu totul orice altă viaţă. Este viaţa pe care Mântuitorul ne-a dăruit-o nouă, celor care credem în El. Este viaţa spirituală pe care o primeşte cineva când se naşte din nou, în contrast cu viaţa naturală, pe care o primeşte la naşterea fizică.

„Şi nu vine la judecată“. Ideea care se desprinde de aici este că nu e condamnat în prezent şi că nu va fi condamnat nici în viitor. Cel care crede în Domnul Isus este eliberat de judecată, pentru că Cristos a achitat plata pentru păcatele sale, pe crucea Golgotei. Dumnezeu nu va cere de două ori achitarea plăţii de pedeapsă pentru aceste păcate. Cristos, Înlocuitorul nostru, a achitat această plată şi asta e de ajuns. El a terminat lucrarea şi nimic nu se mai poate adăuga la lucrarea Sa desăvârşită. Creştinul nu va fi niciodată pedepsit pentru păcatele sale.

„Ci a trecut din moarte la viaţă“. Cel care s-a încrezut în Cristos a trecut din starea de moarte spirituală în aceea de viaţă spirituală. Înainte de convertire, el era mort în păcatele şi fărădelegile sale. El era mort, în ce priveşte dragostea pentru Dumnezeu şi părtăşia cu Domnul. Când şi-a pus încrederea în Domnul Isus, când a crezut în El, a fost umplut cu Duhul lui Dumnezeu şi a devenit posesorul vieţii divine.

5:25 Pentru a treia oară în capitolul 5, Domnul recurge la formula Adevărat, adevărat şi a şaptea oară de la începutul cărţii. Când Domnul a spus că vine ceasul şi acum a şi venit, El nu S-a referit la intervalul de timp alcătuit din şaizeci de minute, numit ceas sau oră, ci S-a referit la faptul că vine timpul şi de fapt a şi venit, când El şi-a făcut intrarea pe scena istoriei.

Cine sunt morţii din acest verset? Cine sunt cei ce aud glasul Fiului lui Dumnezeu şi trăiesc? Desigur ar putea fi cei ce au fost înviaţi din morţi de Domnul în timpul lucrării Sale publice pe acest pământ. Dar versetul are un sens mai cuprinzător. Morţii din acest verset sunt cei morţi în păcatele şi fărădelegile lor. Aceştia aud glasul Fiului lui Dumnezeu când se vesteşte Evanghelia. Când aceştia acceptă mesajul Evangheliei şi-L primesc pe Mântuitorul, ei trec din moarte la viaţă.

În sprijinul ideii potrivit căreia versetul 25 se referă la chestiuni spirituale, şi nu fizice, vom reda mai jos un tabel comparativ şi contrastiv dintre acest verset şi versetele 28 şi 29:

5:26 Versetul acesta explică modul în care o persoană poate primi viaţă de la Domnul Isus. După cum Tatăl este Sursa şi Dătătorul vieţii, tot aşa El a decretat ca şi Fiul să aibă viaţă în El Însuşi şi s-o poată da altora. Găsim aici încă o afirmare limpede a Dumnezeirii lui Cristos şi a egalităţii Sale cu Tatăl. Este o afirmaţie care nu poate fi aplicată la nici o altă persoană. Despre nici un alt om nu se poate spune că are viaţa în el însuşi. Fiecăruia din noi ni s-a dat viaţă, dar nici Tatălui, nici Domnului Isus nu le-a dat nimeni viaţă. Ei au dintotdeauna viaţă în Ei Înşişi – o viaţă fără de început, care nu a avut nici o sursă în afară de ei Înşişi.

5:27 Nu numai că Dumnezeu a decretat ca Fiul să aibă viaţa în El Însuşi, ci I-a dat autoritate să fie Judecătorul lumii. Puterea de a judeca I-a fost dată lui Isus întrucât este Fiul Omului. Domnul este numit şi Fiul lui Dumnezeu, şi Fiul Omului. Titlul Fiul lui Dumnezeu ne aminteşte că Domnul Isus este una din cele Trei Persoane ale Trinităţii, (Dumnezeirii sau Sfintei Treimi).

Ca Fiu al lui Dumnezeu, El este egal cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt şi, ca Fiu al lui Dumnezeu, El dă viaţă. Dar El mai este şi Fiul Omului. El a venit în lumea aceasta ca Om, a trăit printre oameni şi a murit pe cruce ca Înlocuitor pentru oameni. El a fost respins şi răstignit când a venit în lume ca Om. Dar când va veni din nou, El Îşi va judeca duşmanii şi va fi onorat, în aceeaşi lume în care a fost cândva tratat cu atâta cruzime. Întrucât este şi Dumnezeu, şi Om, El este în chip desăvârşit îndreptăţit şi calificat să fie Judecător.

5:28 Fără îndoială, pe când Cristos făcea aceste declaraţii puternice, afirmând egalitatea Sa cu Dumnezeu Tatăl, iudeii care-L ascultau au rămas uimiţi. El Şi-a dat, desigur, seama ce gândeau ei în inima lor, şi astfel le spune în acest punct că nu trebuie să se mire de aceste lucruri.

Apoi a început să le dezvăluie adevăruri şi mai profunde. Cândva în viitor, toţi cei ale căror trupuri se odihnesc acum în morminte vor auzi glasul Lui. Ce nechibzuit ar fi din partea unuia care nu este Dumnezeu să prezică faptul că trupurile aflate în morminte vor auzi cândva glasul Lui! Numai Dumnezeu poate aduce dovezi palpabile în sprijinul unei asemenea afirmaţii.

5:29 Toţi morţii vor învia într-o zi. Unii vor învia la viaţă, iar alţii la condamnare şi pierzare veşnică. Ce adevăr solemn este acesta, că orice persoană care a trăit sau va trăi vreodată aparţine doar uneia dintre cele două categorii!

Versetul 29 nu ne învaţă că oamenii care au făcut bine vor fi mântuiţi din pricina faptelor lor bune sau că cei ce au făcut răul vor fi condamnaţi din pricina răului din viaţa lor.

Un om nu este mântuit prin facerea de fapte bune. Mai degrabă, el sau ea face fapte bune ca urmare a faptului că a fost mântuit sau mântuită. Faptele bune nu sunt rădăcina mântuirii, ci roada ei. Ele nu sunt cauza mântuirii, ci rezultatul.

Sintagma cei care au făcut răul îi defineşte pe cei ce nu şi-au pus niciodată credinţa şi încrederea în Domnul Isus şi a căror viaţă a fost, prin urmare, rea în ochii lui Dumnezeu. Aceştia vor fi înviaţi pentru a sta înaintea lui Dumnezeu şi a fi condamnaţi la pierzare veşnică.
Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus,Pagini Crestine,Lucrarea Domnului Isus