Patru mărturii că Isus este Fiul lui Dumnezeu

Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu

Ioan 5:30-47

30. Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
31. Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32. Este un Altul care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată.
33. Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit adevărul.
34. Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.
35. Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează şi voi aţi vrut să vă veseliţi o vreme la lumina lui.
36. Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37. Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;
38. şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.
39. Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.
40. Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!
41. Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.
42. Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
43. Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44. Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?
45. Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
46. Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.
47. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

Comentariu de text

Patru mărturii că Isus este Fiul lui Dumnezeu (5:30-47)

5:30 La început, cuvintele: „Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi“ par să spună că Domnul Isus nu avea puterea de a face nimic de Unul singur. Dar nu acesta este adevărul, ci mai degrabă faptul că El este atât de strâns unit cu Dumnezeu Tatăl, încât nu ar putea acţiona de Unul singur, nu ar putea face nimic din propria-I autoritate. În Domnul nu se găsea nici o urmă de îndărătnicie. El acţiona în perfectă ascultare de Tatăl Său şi întotdeauna în deplină părtăşie şi armonie cu El.

La versetul acesta au recurs învăţătorii falşi când au încercat să-şi sprijine argumentul potrivit căruia Isus Cristos nu ar fi Dumnezeu. Astfel ei susţin că, întrucât El nu putea face nimic de la Sine, nu era, prin urmare, decât un om. Dar versetul demonstrează exact contrariul. Oamenii pot face tot ce doresc, fie că lucrul respectiv este în concordanţă cu voia lui Dumnezeu, fie că nu. Dar întrucât Domnul Isus era Cine era, nu putea proceda la fel.

Nu este vorba aici de o imposibilitate fizică, ci una morală. El avea puterea fizică de a face toate lucrurile, dar nu putea face nici un lucru rău. Ar fi fost greşit ca El să facă vreun lucru care să nu constituie voia lui Dumnezeu Tatăl pentru El. Afirmaţia aceasta Îl aşază pe Domnul Isus într-o categorie cu totul şi cu totul aparte de restul întregii omeniri.

Pe măsură ce asculta zilnic de Tatăl Său şi primea îndrumări de la El, Domnul Isus gândea, îi învăţa pe oameni şi acţiona în deplină concordanţă cu aceste îndrumări. Cuvântul judec nu are sensul juridic de a se pronunţa asupra unor chestiuni în materie de drept, ci, mai degrabă, de a decide ce se cuvine să facă sau să spună El.

Întrucât Mântuitorul nu era animat de motive egoiste, El putea decide imparţial şi echitabil chestiunile aflate înaintea Sa. Singura Lui dorinţă era aceea de a-I fi plăcut Tatălui Său şi de a face voia Lui. El nu îngăduia nici unui lucru să se interpună între El şi împlinirea acestui ţel. Prin urmare, modul Lui de a judeca chestiunile cu care se confrunta nu era influenţat de considerente de interes propriu.

Opiniile şi învăţăturile noastre sunt, în general, afectate de ceea ce dorim să facem şi de ceea ce credem despre un anumit lucru sau o anumită persoană. Nu tot aşa era însă cu Fiul Omului. Opiniile sau judecăţile Sale de valoare nu se întemeiau pe preferinţele Sale. El era total lipsit de prejudecăţi.

5:31 În restul versetelor din capitolul 5, Domnul Isus descrie diversele mărturii ale Dumnezeirii Sale.

Astfel a fost:

• mărturia lui Ioan Botezătorul (v. 32-35);
• mărturia lucrărilor Sale proprii (v. 36);
• mărturia Tatălui (v. 37, 38) şi
• mărturia Scripturilor Vechiului Testament (v. 39-47).

Mai întâi, Isus a făcut o afirmaţie generală pe tema mărturiei. El a spus: „Dacă Eu mărturisesc despre Mine, mărturia Mea nu este adevărată“. Asta nu înseamnă nicidecum că Domnul Isus ar putea rosti vreodată vreun neadevăr. Mai degrabă, El făcea o afirmaţie cu caracter general, potrivit căreia mărturia unei singure persoane nu era considerată drept probă suficientă într-o instanţă judecătorească.

Decretul divin al lui Dumnezeu prevedea existenţa mărturiei a cel puţin două sau trei persoane, înainte de a se putea formula o judecată valabilă. Şi astfel, Domnul Isus a fost gata să aducă nu doar doi sau trei martori, ci patru care să mărturisească despre Dumnezeirea Sa.

5:32 S-a ridicat întrebarea dacă acest verset se referă la Ioan Botezătorul, Dumnezeu Tatăl sau Duhul Sfânt. Unii cred că termenul altul s-ar referi la Ioan Botezătorul şi că versetul acesta ar trebui corelat cu versetele următoare. Alţii cred că Domnul S-a referit aici la mărturia pe care o aduce Duhul Sfânt cu privire la El.

Noi credem că El s-a referit la mărturia pe care Tatăl I-o aduce (aşa cum reiese şi din transcrierea cu majusculă a termenului Altul, indicând Dumnezeirea, în majoritatea traducerilor Bibliei, inclusiv cele româneşti, n.tr.).

5:33 După ce L-a prezentat pe cel mai mare dintre martori, pe Tatăl Său, Domnul Se referă apoi la mărturia lui Ioan. El le aminteşte iudeilor necredincioşi că aceştia au trimis soli la Ioan, pentru a afla mesajul acestuia şi că întreaga mărturie a lui Ioan Botezătorul s-a referit la Domnul Isus Cristos. În loc să îndrepte atenţia oamenilor spre el însuşi, Ioan a îndreptat privirile oamenilor spre Mântuitorul. El a adus mărturie despre Cel care este adevărul.

5:34 Domnul Isus le-a amintit ascultătorilor Săi că declaraţia Sa de egalitate cu Dumnezeu nu s-a bazat doar pe mărturia unor simple fiinţe omeneşti. Dacă totul s-ar fi rezumat la această mărturie, atunci cazul Lui ar fi fost într-adevăr foarte şubred. Dar El a prezentat mărturia lui Ioan Botezătorul, întrucât acesta era un om trimis de la Dumnezeu şi întrucât el mărturisea că Domnul Isus este într-adevăr Mesia şi Mielul lui Dumnezeu care ia păcatul lumii.

Apoi Domnul a adăugat: „Dar Eu spun acestea… pentru ca voi să fiţi mântuiţi“. De ce a discutat Domnul Isus atât de mult cu iudeii? Încerca El oare să le arate că El are dreptate şi ei sunt rătăciţi? Dimpotrivă, El le prezenta aceste adevăruri minunate pentru ca ei să-şi dea seama Cine este El şi să-L accepte ca pe Mântuitorul făgăduit.

Versetul acesta ne oferă o imagine limpede a inimii pline de iubire şi duioşie a Domnului Isus. El le vorbea celor care în mod evident Îl urau şi în curând aveau să caute orice mijloace prin care să-L ucidă. Dar în inima Domnului nu se găsea nici un dram de ură împotriva lor, ci numai iubire.

5:35 Aici Domnul îi aduce un omagiu lui Ioan Botezătorul, definindu-l drept o candelă care arde şi luminează. Adică Ioan Botezătorul era un om plin de râvnă, a cărui misiune aducea lumină altora, el însuşi mistuindu-se pe sine în cursul acţiunii de a le îndrepta oamenilor privirile spre Isus.

La început, iudeii au venit în număr mare la Ioan Botezătorul, fiind atraşi de caracterul neobişnuit al acestui personaj ciudat ce le-a apărut dintr-o dată în faţă. Pentru un timp ei au ascultat mesajul lui şi L-au acceptat pe Domnul, ca învăţător religios popular.

Dar cum se face atunci că, după ce l-au primit pe Ioan cu atâta căldură, nu L-au acceptat şi pe Cel despre care a propovăduit Ioan? Ei s-au bucurat o vreme, dar în inima lor nu a avut loc o pocăinţă adevărată. Ei au dat dovadă de inconsecvenţă, primindu-l pe precursorul Domnului, dar refuzând să-L primească pe Domnul Însuşi, adică pe Rege!

Isus i-a adus un omagiu lui Ioan. Orice slujitor al lui Cristos care ajunge să fie numit de El o candelă care arde şi luminează a dobândit un privilegiu extraordinar. Dea Domnul ca fiecare din noi cei ce-L iubim pe Domnul să dorim şi noi să fim flăcări arzătoare pentru El, consumându-ne pe noi înşine, dar aducând, prin aceasta, lumină lumii din jurul nostru!

5:36 Mărturia lui Ioan nu a constituit cea mai mare dovadă a Dumnezeirii lui Cristos. Minunile pe care I le-a dăruit Tatăl Domnului, ca El să le săvârşească au adus, la rândul lor, mărturie despre El, cu privire la faptul că Tatăl este, într-adevăr, Cel care L-a trimis.

Minunile în sine nu constituie o dovadă a Dumnezeirii Sale. În Biblie citim despre oameni care au primit la un moment dat puterea de a săvârşi minuni, ba chiar aflăm că şi unele fiinţe rele au avut puterea de a face lucrări supranaturale. Dar minunile Domnului Isus s-au deosebit de orice alte minuni.

Mai întâi, El avea în El Însuşi puterea de a face aceste minuni extraordinare, pe când altora li s-a dat puterea de a face unele minuni. Şi alţi oameni au făcut minuni, dar nu au dispus de puterea de a conferi puterea făcătoare de minuni asupra altora. Dar Domnul Isus nu numai că a făcut minuni El Însuşi, ci a acordat şi apostolilor Săi autoritatea de a proceda la fel.

Mai mult, lucrările săvârşite de Mântuitorul au fost chiar cele prezise în profeţiile Vechiului Testament cu privire la Mesia. În fine, minunile pe care le-a săvârşit Domnul Isus au avut un caracter unic, un grad unic de răspândire şi un număr unic.

5:37, 38 Din nou Domnul Se referă la mărturia pe care Tatăl I-a adus-o, fiind, probabil, o aluzie la botezul Domnului Isus, când din cer s-a auzit glasul lui Dumnezeu Tatăl, afirmând clar că Acesta este Fiul Său Preaiubit, în care Îşi găseşte El toată plăcerea. Dar ar trebui adăugat că în viaţa Domnului Isus, în misiunea şi minunile Sale, a existat o mărturie în plus din partea Tatălui că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

Iudeii necredincioşi nici nu au auzit glasul lui Dumnezeu, la botezul Domnului, nici nu I-au văzut faţa, pentru simplul fapt că în ei nu rămânea cuvântul Lui. Dumnezeu le vorbeşte oamenilor prin Cuvântul Lui, Biblia, pe care iudeii o aveau sub forma Vechiului Testament. Numai că ei nu Îi îngăduiau lui Dumnezeu să le vorbească prin Scripturi, inimile lor fiind împietrite, iar urechile surde.

Ei nu văzuseră niciodată faţa lui Dumnezeu sau Persoana Lui, deoarece nu credeau în Cel pe care L-a trimis El. Dumnezeu Tatăl nu are un chip care să poată fi văzut de ochii omului muritor. El este Duh şi, prin urmare, nevăzut. Dar Dumnezeu S-a descoperit pe Sine oamenilor prin Persoana Domnului Isus Cristos. Într-un chip foarte real, cei care au crezut în Cristos au văzut chipul sau „faţa“ lui Dumnezeu. În schimb, necredincioşii L-au privit ca pe un om oarecare, nedeosebit de ei înşişi.

5:39 Prima parte a acestui verset ar putea fi înţeleasă în două feluri. Mai întâi, am putea deduce că Domnul Isus le spune iudeilor să cerceteze Scripturile. Sau ar putea fi o afirmare a faptului că ei într-adevăr cercetau Scripturile, crezând că prin simpla cunoaştere intelectuală a Scripturilor ei ar fi avut viaţa veşnică. Versetul se pretează la ambele interpretări.

Probabil Domnul Isus a afirmat doar faptul că iudeii cercetau Scripturile, crezând că prin aceasta au primit deja viaţa veşnică, fără să-şi dea seama că Mesia despre care profeţiseră Scripturile Vechiului Testament era chiar Domnul Isus ce sta înaintea lor.

Ce groaznic este să constatăm că oamenii aceştia ce aveau în mână Scriptura puteau fi atât de orbi! Şi mai condamnabil este faptul că, după ce Isus le-a vorbit atât de convingător, ei au refuzat să-L accepte.

Observaţi ultima parte a versetului: „dar tocmai ele mărturisesc despre Mine“. Cu alte cuvinte, subiectul principal al Vechiului Testament a fost venirea lui Cristos. Dacă nu ajunge cel ce studiază Vechiul Testament la această concluzie, degeaba a studiat!

5:40 Iudeii încă nu voiau să vină la Cristos ca să aibă viaţa. Motivul real pentru care oamenii refuză să-L accepte pe Mântuitorul nu este faptul că nu înţeleg Scriptura sau că le este cu neputinţă să creadă în Isus, căci nici un lucru cu privire la Domnul Isus nu-i poate împiedica să creadă în El. Ci greşeala trebuie căutată în voinţa omului, care iubeşte mai mult păcatul, decât pe Mântuitorul. Omul nu vrea să se lase de căile lui rele.

5:41 Condamnându-i pe iudei pentru refuzul lor de a-L primi, Domnul a ţinut să precizeze că nu S-a simţit lezat de faptul că ei nu I-au dat cinste. El nu a venit în lume pentru a fi elogiat de oameni. El nu depindea de lauda lor, ci urmărea, mai degrabă, lauda Tatălui Său. Chiar dacă oamenii Îl respingeau, asta nu ştirbea cu nimic slava Sa.

5:42 Este arătată aici cauza eşecului omului de a-L primi pe Fiul lui Dumnezeu. Oamenii aceştia nu aveau în ei înşişi dragostea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, se iubeau pe ei înşişi mai mult decât Îl iubeau pe Dumnezeu. Dar dacă L-ar fi iubit pe Dumnezeu, atunci L-ar fi primit şi pe Cel pe care L-a trimis Dumnezeu. Respingându-L însă pe Domnul Isus, ei au dovedit totala lor lipsă de iubire pentru Tatăl Lui.

5:43 Domnul Isus a venit în numele Tatălui Său, adică a venit să facă voia Tatălui Său, să aducă slavă Tatălui Său şi să asculte de Tatăl în toate privinţele. Dacă oamenii L-ar fi iubit cu adevărat pe Dumnezeu, atunci L-ar fi iubit şi pe Cel care căuta să-I fie plăcut lui Dumnezeu prin tot ce făcea şi afirma.

Isus a prezis acum că va veni un altul în numele Lui şi că pe acesta iudeii aveau să-l primească. Poate că într-un sens El S-a referit la învăţătorii care s-au ivit după El şi au căutat să fie onoraţi de naţiune. Sau poate că S-a referit la liderii cultelor deviate ce au apărut de-a lungul veacurilor, lideri care au pretins că sunt Cristosul. Dar şi mai probabil este că El S-a referit la Anticrist. Scriptura afirmă că într-o zi se va ridica din poporul evreu un dregător care-şi va aroga singur autoritate şi va pretinde ca oamenii să i se închine ca lui Dumnezeu (2 Tes. 2:8-10). Cei mai mulţi evrei îl vor accepta pe Anticrist ca domnitor al lor şi, prin urmare, vor avea parte de aspra judecată a lui Dumnezeu (1 Ioan 2:18).

5:44 Aici Domnul menţionează încă un motiv pentru care iudeii nu L-au acceptat pe El, anume faptul că erau mai interesaţi de aprobarea semenilor lor, decât de aprobarea lui Dumnezeu. Ei se temeau de ce ar putea spune prietenii lor, dacă ar ieşi din religia iudaică. Ei nu erau dispuşi să sufere ocara de care ar fi avut parte dacă ar fi devenit adepţi ai Domnului Isus.

Câtă vreme cineva se teme de ce ar putea spune sau face alţii, ca răspuns la pocăinţa sa, acea persoană nu poate fi mântuită. Pentru ca cineva să poată crede în Domnul Isus, el trebuie să dorească aprobarea lui Dumnezeu mai mult decât aprobarea oricărei alte persoane. El trebuie să caute slava care vine de la singurul Dumnezeu.

5:45 Domnul nu avea nevoie să-i acuze pe aceşti iudei înaintea Tatălui. Desigur, existau destule capete de acuzare pe care El le-ar fi putut aduce împotriva lor. Dar nu era necesar ca El să le aducă, deoarece scrierile lui Moise erau de ajuns pentru a-i osândi.

Aceşti iudei se mândreau cu Vechiul Testament, în special cu cele cinci cărţi scrise de Moise, respectiv Tora. Ei se mândreau cu faptul că aceste Scripturi au fost date Israelului. Dar necazul era că ei nu ascultau de cuvintele lui Moise, cum arată versetul 46.

5:46 Domnul Isus a aşezat scrierile lui Moise la acelaşi nivel cu autoritatea cuvintelor Sale. Ne aducem aminte de afirmaţia potrivit căreia „toată Scriptura a fost dată prin inspiraţia lui Dumnezeu“. Fie că citim Vechiul Testament, fie Noul, ceea ce citim este însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă iudeii ar fi crezut cuvintele lui Moise, ar fi crezut şi în Domnul Isus Cristos, deoarece Moise a scris despre venirea lui Cristos.

Un astfel de exemplu îl găsim în Deuteronom 18:15, 18:

Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un Proroc ca mine: de El să ascultaţi!… Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un Proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura Lui şi El le va spune tot ce-i voi porunci.

În versetele acestea Moise a prezis venirea lui Cristos, spunându-le iudeilor să asculte de El, când va veni. Acum Domnul Isus a venit deja, dar iudeii nu L-au primit. Astfel El le-a spus că Moise îi va acuza înaintea Tatălui pentru că susţineau că cred în Moise, dar nu au făcut ceea ce le poruncise Moise să facă.

Cuvintele el a scris despre Mine constituie afirmaţia fără echivoc pe care o face Domnul Isus că Scripturile Vechiului Testament conţin profeţii despre El sau, cum s-a exprimat plastic, Augustin: „Noul în Vechiul e ascuns; Vechiul în Noul e descoperit“.

5:47 Dacă iudeii nu voiau să creadă în scrierile lui Moise, era improbabil că vor crede cuvintele lui Isus. Între Vechiul şi Noul Testament există o legătură intrinsecă. Dacă cineva se îndoieşte de inspiraţia Scripturii în Vechiul Testament, probabil nu va accepta nici inspiraţia cuvintelor Domnului Isus. Dacă oamenii atacă unele părţi din Biblie, curând vor ajunge să pună la îndoială întreaga Carte, aşa cum arată King:

Desigur, Domnul se referă aici la Pentateuc, respectiv la primele cinci cărţi din Biblie, redactate de Moise – această secţiune fiind ţinta celor mai furibunde atacuri din partea scepticilor. În acelaşi timp, prevăzând această stare de lucruri, constatăm, cu uimire, că şi Domnul citează cel mai adesea din această parte a Scripturii, punându-şi de la început pecetea aprobării Sale şi apărând-o de orice atac.
Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu,Pagini Crestine,Patru marturii ca Isus este Fiul lui Dumnezeu