Petru și Ioan în Samaria

Petru si Ioan în Samaria

Faptele Apostolilor 8:14-25

14. Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
15. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16. Căci nu Se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
17. Atunci Petru şi Ioan și-au pus mâinile peste ei şi aceia au primit Duhul Sfânt.
18. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani
19. şi le-a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.”
20. Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea primi cu bani!
21. Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
22. Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
23. căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.”
24. Simon a răspuns: „Rugaţi-vă* voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.”
25. După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Comentariu de text

Petru si Ioan în Samaria

8:14-17 Când a ajuns la urechile apostolilor în Ierusalim vestea că Samaria a primit cu bucurie cuvântul, ei i-au trimis pe Petru şi Ioan la ei. Între timp, până să ajungă ei la credincioşi, aceştia au fost botezaţi în numele Domnului Isus, dar ei nu primiseră Duhul Sfânt. Acţionând evident sub călăuzire divină, apostolii s-au rugat ca aceşti credincioşi să primească Duhul Sfânt şi şi-au pus mâinile peste ei. După aceea ei au primit Duhul Sfânt.

În acest punct suntem confruntaţi cu următoarea întrebare: „Din ce cauză ordinea evenimentelor se deosebeşte aici de cea de la Rusalii?“ La Rusalii iudeii:

1. S-au pocăit.

2. Au fost botezaţi.

3. Au primit Duhul Sfânt.

Aici însă samaritenii:

1. Au crezut.

2. Au fost botezaţi.

3. I-au rugat pe apostoli să se roage pentru ei şi să-şi pună mâinile peste ei.

4. Au primit Duhul Sfânt.

De un lucru putem fi siguri: cu toţii au fost mântuiţi în acelaşi fel: prin credinţa în Domnul Isus Cristos. El este singura cale de mântuire. Dar în această perioadă de tranziţie, de la iudaism la creştinism, Dumnezeu a găsit cu cale, în suveranitatea Sa, să procedeze în diverse moduri cu diversele categorii de credincioşi. Credincioşilor iudei li s-a cerut să se disocieze de naţiunea Israel prin botez, înainte de a primi Duhul. Iar acum pentru samariteni apostolii trebuie să se roage şi să-şi pună mâinile peste ei. Dar de ce?

Poate că răspunsul cel mai adecvat constă în nevoia de a exprima unitatea bisericii, alcătuită fie din iudei, fie din samariteni. Exista un pericol real ca biserica de la Ierusalim să-şi aroge un anumit aer de superioritate sau să continue în refuzul de a întreţine relaţii cu fraţii lor samariteni.

Pentru a se evita posibilitatea unei sciziuni sau a formării a două biserici (una iudaică şi alta samariteană), Dumnezeu i-a trimis pe apostoli să-şi pună mâinile peste samariteni, prin aceasta exprimându-se deplina părtăşie cu ei ca credincioşi în Domnul Isus. Ei erau mădulare ale aceluiaşi trup unic, toţi fiind una în Cristos Isus.

Când citim în versetul 16 că ei nu fuseseră botezaţi în numele Domnului Isus (vezi şi 10:48 şi 19:5), asta nu înseamnă că exista vreo deosebire faţă de botezul „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt“ (Mat. 29:19). „Luca nu consemnează o formulă ce se folosea“, scrie W. E. Vine, „ci pur şi simplu redă un fapt istoric“. Ambele sintagme exprimă ideea de adeziune şi identificare şi toţi credincioşii adevăraţi declară bucuroşi loialitatea lor faţă de unitatea cu Sfânta Treime şi cu Domnul Isus.

8:18-21 Simon vrăjitorul a rămas foarte impresionat de faptul că Duhul Sfânt a fost dat atunci când apostolii şi-au pus mâinile peste samariteni. El nu înţelegea profunda semnificaţie spirituală a acestui act, ci îl considera doar un exemplu de putere supranaturală care i-ar prinde foarte bine în meseria lui. Prin urmare, le-a oferit apostolilor bani, rugându-i să-i dea şi lui această putere.

Din răspunsul lui Petru rezultă că Simon nu fusese convertit cu adevărat:

1. „Banii tăi să piară împreună cu tine“. (Or, se ştie că nici un credincios nu va pieri niciodată, Ioan 3:16).

2. „Tu n-ai nici parte, nici moştenire în această chestiune“; cu alte cuvinte, el nu făcea parte din părtăşia credincioşilor, din comunitatea lor.

3. „Inima ta nu este în ordine înaintea lui Dumnezeu“. O descriere foarte exactă a unui om nemântuit.

4. „Tu eşti otrăvit de amărăciune şi legat cu lanţurile fărădelegii“. Ar putea fi rostite asemenea cuvinte la adresa unei persoane născute din nou?

8:22-24 Petru l-a îndemnat pe Simon să se pocăiască de acest mare păcat şi să se roage să fie iertat de planul rău pe care-l alcătuise. Răspunzând, Simon l-a rugat pe Petru să îndeplinească rolul de mediator între Dumnezeu şi el, devenind astfel precursosul celor care preferă să recurgă la serviciile unui mediator uman, decât să vină direct la Domnul Isus Cristos Însuşi.

Faptul că în Simon nu avusese loc nici o pocăinţă adevărată reiese şi din cuvintele sale: „Roagă-te Domnului pentru mine ca să nu mi se întâmple nici unul din lucrurile rostite de tine“. Cu alte cuvinte, lui nu-i părea rău de păcatul lui, ci doar de consecinţele pe care acesta ar putea să i le aducă.

De la acest om, Simon, derivă termenul şi conceptul modern de „simonie“ – adică profitarea de lucrurile sfinte pentru a face din ele o afacere. Aici intră şi vânzarea de indulgenţe sau alte beneficii cu presupusă binecuvântare spirituală, precum şi toate formele de comercializare a lucrurilor divine.

8:25 După ce Petru şi Ioan au mărturisit şi au predicat cuvântul Domnului, ei s-au întors la Ierusalim. Şi astfel, după ce s-a stabilit un cap de pod în Samaria, ei au continuat să predice în multe din satele ei.
Pagini Crestine,Petru si Ioan in Samaria,Pagini Crestine,Petru si Ioan in Samaria,Pagini Crestine,Petru si Ioan in Samaria,Pagini Crestine,Petru si Ioan in Samaria
Pagini Crestine,Petru si Ioan in Samaria,Pagini Crestine,Petru si Ioan in Samaria,Pagini Crestine,Petru si Ioan in Samaria,Pagini Crestine,Petru si Ioan in Samaria