Moartea și îngroparea în mormântul lui Iosif

Moartea si ingroparea in mormântul lui Iosif

Ioan 19:31-42

31. De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii şi ziua aceea de Sabat era o zi mare -, iudeii l-au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
32. Astfel soldații au venit şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.
33. Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor;
34. ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.
35. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.
36. Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Nici unul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.”
37. Şi, în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe Cine au străpuns.”

Îngroparea lui Isus

38. După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit, astfel şi a luat trupul lui Isus.
39. Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litre de smirnă şi de aloe.
40. Au luat astfel trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să înmormânteze.
41. În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
42. Din cauză că la iudei era Ziua Pregătirii, pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.

Comentariu de text

Străpungerea coastei Mântuitorului (19:31-37)

19:31 Din nou vedem cu câtă minuţiozitate se ocupă aceşti iudei religioşi până şi de cele mai mici amănunte, când, în realitate, ei comiteau, cu sânge rece, o crimă oribilă. Ei „strecurau astfel ţânţarul şi înghiţeau cămila“. Ei au considerat că nu se cuvine să lase trupurile neînsufleţite ale celor răstigniţi pe cruce în ziua de sabat (sâmbăta), căci în cetate urma să aibă loc o sărbătoare religioasă. Deci i-au cerut lui Pilat voie să pună să fie zdrobite picioarele celor trei, pentru a le grăbi moartea.

19:32 Scriptura nu descrie cum au fost zdrobite picioarele. Dar ele trebuiau să fie lovite de multe ori, pentru a provoca moartea răstigniţilor.

19:33 Ostaşii aceştia erau versaţi în asemenea operaţii. Ei ştiau că Isus era deja mort. Cu alte cuvinte, nu a existat posibilitatea ca El doar să fi leşinat. Prin urmare, ei nu I-au zdrobit fluierele picioarelor.

19:34 Nu ni se spune de ce unul dintre ostaşi I-a străpuns coasta. Poate că a avut un ultim acces de răutate în inima lui. „A fost ultima lovitură plină de duşmănie, a unui duşman înfrânt, după bătălie, exprimând ura adânc înrădăcinată din inima omului faţă de Dumnezeu şi Cristosul Lui“.

Nu există un consens asupra termenilor sânge şi apă. Unii îi interpretează ca un indiciu al faptului că Isus a murit datorită unei perforaţii a inimii – numai că deja am citit că moartea Sa a survenit ca act voluntar al Său. Alţii cred că se referă la botez şi la Cina Domnului, dar aceasta ni se pare a fi o interpretare forţată.

Sângele semnifică curăţirea de vinovăţia păcatului, în timp ce apa simbolizează curăţirea de întinarea păcatului, curăţire efectuată prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum reiese şi din următoarele versuri:

19:35 Versetul 35 se referă probabil la faptul că fluierele picioarelor lui Isus nu au fost zdrobite, sau se referă la străpungerea coastei lui Isus sau la întreaga scenă a răstignirii. Cel ce a văzut se referă, fără îndoială, la Ioan, cel care a redactat evanghelia de faţă.

19:36 Versetul acesta ne trimite înapoi, la versetul 33, ca împlinire a textului de la Exod 12:46: „…şi să nu zdrobiţi nici un os“. Versetul acela se referea la mielul pascal. Dumnezeu decretase că oasele nu-I vor fi frânte. Cristos este adevăratul Miel Pascal, care împlineşte tipul cu extraordinară minuţiozitate.

19:37 Versetul 37 ne trimite înapoi la versetul 34. Deşi ostaşul nu şi-a dat seama, acţiunea lui a constituit o altă împlinire minunată a Scripturii (Zah. 12:10). „Omul are răutatea lui, dar Dumnezeu are căile Lui“. Profeţia lui Zaharia se referă la ziua când iudeii credincioşi Îl vor vedea pe Domnul revenind pe pământ. „Ei îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu“.

Înhumarea în mormântul lui Iosif (19:38-42)

19:38 Cu aceasta începe relatarea înhumării lui Isus. Până acum Iosif din Arimateea fusese un credincios secret. Frica de iudei l-a împiedicat să-L mărturisească deschis pe Cristos. Acum El păşeşte în faţă fără teamă, cerând trupul lui Isus, ca să-L îngroape. Făcând aşa, s-a expus pericolului excomunicării, prigoanelor şi unor acte de violenţă. Regretabil este doar faptul că nu a fost dispus să se situeze pe faţă de partea Stăpânului câtă vreme Isus era încă în viaţă, slujind masele de oameni.

19:39, 40 Cititorilor evangheliei după Ioan le este deja cunoscută persoana lui Nicodim, pe care l-au întâlnit anterior, când acesta a venit la Isus noaptea (în capitolul 3) şi cu prilejul pledoariei sale ca lui Isus să i se audieze cazul cu dreptate în sinedriu (Ioan 7:50, 51). Acum el se alătură lui Iosif, aducând cu el un amestec de aproape o sută de litri de smirnă şi aloe. Aceste miresme erau probabil sub formă de pudră şi cu ele a fost acoperit probabil trupul. Apoi a fost legat cu fâşii de in.

19:41 Aproape fiecare detaliu din acest pasaj constituie o împlinire a profeţiei. Isaia prezisese că oamenii vor plănui să-L îngroape pe Mesia la un loc cu cei răi, dar că El va fi împreună cu cei bogaţi, la moartea Sa (Isa. 53:9). Un mormânt nou într-o grădină aparţinea, negreşit, unui om bogat. De la Matei aflăm că era de fapt al lui Iosif din Arimateea.

19:42 Trupul lui Isus a fost aşezat în mormânt. Iudeii erau nerăbdători să fie îndepărtat trupul lui Isus cât mai curând, deoarece praznicul lor începea la asfinţitul soarelui. Dar toate s-au întâmplat după planul lui Dumnezeu, ca trupul să fie depus în inima pământului timp de trei zile şi trei nopţi.

În legătură cu aceasta, trebuie remarcat că în modul iudaic de calculare a timpului, orice fracţiune dintr-o zi era considerată o zi întreagă. Astfel, faptul că Domnul S-a aflat în mormânt doar o parte din cele trei zile a constituit totuşi o împlinire a prezicerii Sale de la Matei 12:40.
Pagini Crestine, Moartea si ingroparea in mormântul lui Iosif,Pagini Crestine, Moartea si ingroparea in mormântul lui Iosif,Pagini Crestine, Moartea si ingroparea in mormântul lui Iosif,Pagini Crestine, Moartea si ingroparea in mormântul lui Iosif,Pagini Crestine, Moartea si ingroparea in mormântul lui Iosif,Pagini Crestine, Moartea si ingroparea in mormântul lui Iosif,Pagini Crestine, Moartea si ingroparea in mormântul lui Iosif,Pagini Crestine, Moartea si ingroparea in mormântul lui Iosif