Vă dau o poruncă nouă

Va dau o porunca noua

Ioan 13:31-38

31. După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.
32. Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuşi, şi-L va proslăvi îndată.
33. Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus iudeilor că unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
34. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
35. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
36. „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai târziu vei veni.”
37. „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.”
38. Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până nu te vei lepăda de Mine de trei ori.

Comentariu de text

Noua poruncă (13:31-35)

13:31 De îndată ce a plecat Iuda, Isus a început să stea de vorbă cu ucenicii mai liber şi mai intim, nemaiexistând tensiunea dinainte. „Acum Fiul Omului este preamărit“, a spus El.

Domnul anticipa lucrarea de răscumpărare pe care urma s-o înfăptuiască. Moartea Sa părea o înfrângere, la prima vedere, dar era mijlocul prin care păcătoşii pierduţi pot fi mântuiţi. Ea a fost urmată de învierea şi înălţarea Sa la cer şi în toate acestea El a fost nespus de mult onorat.

Şi Dumnezeu este preamărit în lucrarea Mântuitorului, căci El a fost vestit ca un Dumnezeu sfânt care nu poate trece peste păcat, dar, în acelaşi timp, şi un Dumnezeu iubitor, care nu doreşte moartea păcătosului.

Toate acestea au vestit un Dumnezeu drept, dar capabil de a-i îndreptăţi pe păcătoşi. Toate atributele Dumnezeirii au fost preamărite în chip magistral la Calvar.

13:32 „Dacă Dumnezeu este proslăvit în El“, şi este, „Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuşi“. Dumnezeu va avea grijă ca toată cinstea ce I se cuvine să-I fie acordată Preaiubitului Său Fiu. „Şi-L va proslăvi îndată“ – adică neîntârziat.

Dumnezeu Tatăl a împlinit această prezicere a Domnului Isus, înviindu-L din morţi şi aşezându-L la dreapta Sa în cer. Dumnezeu nu va aştepta până la întemeierea împărăţiei, ci Îl va proslăvi pe Fiul Său imediat.

13:33 Pentru prima oară Domnul Se adresează ucenicilor Săi cu termenul de alintare copilaşilor, întrucât Iuda nu se mai afla printre ei. Domnul avea să mai petreacă cu ei doar puţină vreme, după care va muri pe cruce. Ei Îl vor căuta atunci, dar nu-L vor putea urma, căci El Se va întoarce în cer.

Domnul le spusese acelaşi lucru iudeilor, dar cu un sens diferit. Pentru ucenici, plecarea Sa va fi doar temporară, căci va veni din nou să-i ia (cap. 14). Dar pentru iudei, plecarea Sa de la ei va fi definitivă. El Se întorcea în cer, iar ei nu-L puteau urma acolo, din pricina necredinţei lor.

13:34 În timpul absenţei Sale, ei aveau să fie guvernaţi de porunca dragostei. Această poruncă era nouă, din punct de vedere cronologic, întrucât Cele Zece Porunci porunceau oamenilor să-L iubească pe Dumnezeu şi pe aproapele lor.

Dar această poruncă era nouă în multe alte privinţe. Era nouă întrucât Duhul Sfânt avea să le dea putere credincioşilor s-o împlinească în viaţa practică. Era nouă în sensul că era superioară celei vechi. Cea veche spunea: „Iubeşte-ţi aproapele“, dar cea nouă spunea: „Iubeşte-ţi duşmanii“.

Bine s-a spus că legea dragostei faţă de alţii este explicată acum cu claritate sporită, fiind impulsionată de noi mobiluri şi obligaţii, ilustrată printr-un exemplu nou şi împlinită într-o modalitate nouă.

De asemenea, era nouă aşa cum se explică în verset, pentru că reclama un grad sporit de iubire: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii“.

13:35 Semnul distinctiv al unui ucenic creştin nu este crucea purtată la gât sau pe reverul hainei sau pe vreun alt articol de îmbrăcăminte, căci asta ar însemna că oricine s-ar putea declara creştin prin aceste mijloace externe.

Adevăratul semn definitoriu pentru un creştin este dragostea sa pentru ceilalţi creştini. Pentru a putea iubi în felul acesta e nevoie de putere divină şi această putere se dă doar acelora în care locuieşte Duhul Sfânt.

Isus prezice lepădarea lui Petru (13:36-38)

13:36 Simon Petru nu a înţeles că Isus S-a referit la moartea Sa, ci a crezut că pleacă într-o călătorie oarecare pe pământ, drept care s-a mirat de ce nu poate să-L însoţească pe Domnul. Dar Domnul a explicat că Petru Îl va urma pe Domnul mai târziu, adică atunci când va muri, dar acum acest lucru nu era posibil.

13:37 Cu devotamentul şi entuziasmul ce-l caracterizau, Petru şi-a exprimat dorinţa de a suferi martiraj prin propria sa tărie. Ulterior el într-adevăr a murit pentru Domnul, dar acest lucru a fost posibil numai pentru că Dumnezeu i-a dat tăria şi curajul de a face acest lucru.

13:38 Isus îi temperează „râvna fără pricepere“, spunându-i lui Petru că nu ştie ce spune, întrucât până în zorii zilei el se va lepăda de Domnul de trei ori. Astfel lui Petru i se aminteşte cât de slab, laş şi incapabil era de a-L urma pe Domnul chiar şi pentru câteva ore, cu puterile sale proprii.
Pagini Crestine,Va dau o porunca noua,Pagini Crestine,Va dau o porunca noua,Pagini Crestine,Va dau o porunca noua,Pagini Crestine,Va dau o porunca noua,Pagini Crestine,Va dau o porunca noua,Pagini Crestine,Va dau o porunca noua,Pagini Crestine,Va dau o porunca noua,Pagini Crestine,Va dau o porunca noua,Pagini Crestine,Va dau o porunca noua