Femeia păcătoasă și pilda celor doi datornici

Femeia pacatoasa și pilda celor doi datornici

Luca 7:36-50

36. Un fariseu l-a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a stat la masă.
37. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor
38. şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.
39. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”
40. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, i-a răspuns el.
41. „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci.
42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult?”
43. Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
44. Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
45. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
47. De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!”
49. Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta care iartă chiar şi păcatele?”
50. Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”

Comentariu de text

O păcătoasă Îl unge pe Mântuitorul (7:36-39)

7:36 În incidentul care urmează găsim o ilustrare a înţelepciunii justificate de unul din copiii ei, adică de femeia păcătoasă. După cum s-a exprimat foarte apăsat Dr. H.C. Wooring, „Când Dumnezeu nu-i poate face pe liderii religioşi să-L aprecieze pe Cristos, atunci El Se îndreaptă spre prostituate, dându-le acestora prilejul să-L onoreze“. Simon Fariseul Îl invitase pe Isus acasă la el, să mănânce cu el, poate din curiozitate sau animat de gânduri ostile.

7:37, 38 În acelaşi timp a intrat în încăpere o femeie păcătoasă. Nu ştim cine a fost. Tradiţia conform căreia ar fi fost Maria Magdalena nu-şi găseşte temei în Scriptură. Femeia a adus un vas de alabastru cu parfum. Cum stătea Isus întins, cu capul lângă masă, ea s-a aşezat la picioarele Lui. Apoi i-a spălat picioarele cu lacrimile ei, le-a şters cu părul ei şi le-a sărutat de multe ori. Apoi le-a uns cu parfumul costisitor. O asemenea închinare şi jertfă a relevat convingerea ei că nici o jertfă nu era prea mare pentru Isus.

7:39 Atitudinea lui Simon a fost însă diametral opusă. În concepţia lui, profeţii, de genul fariseilor, trebuiau să stea departe de păcătoşi. Or, şi-a zis el, dacă Isus ar fi cu adevărat un profet, n-ar lăsa o păcătoasă să manifeste atâta afecţiune pentru El.

Parabola celor doi datornici (7:40-50)

7:40-43 Isus i-a citit lui Simon gândurile şi l-a întrebat dacă poate să-i spună ceva. Cu neîntrecută măiestrie, Domnul a povestit istorioara cu creditorul şi cei doi datornici ai săi. Unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci. Fiindcă nici unul nu avea cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi, ştergându-le datoriile. În acest punct Isus l-a întrebat pe Simon care datornic îl iubea mai mult pe cămătar. Fariseul a răspuns corect: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult“. Recunoscând acest lucru, fariseul s-a autocondamnat, aşa cum reiese din cuvintele rostite în continuare de Isus.

7:44-47 Din clipa în care a intrat Isus în casă, femeia L-a copleşit cu afecţiunea ei. În contrast puternic cu aceasta, fariseul I-a acordat lui Isus o primire foarte rece, neocupânduse nici măcar de chestiunile elementare de curtoazie practicată în acea cultură, cum ar fi spălarea picioarelor musafirului, sărutul oferit lui şi ungerea capului cu untdelemn. Motivul pentru care femeia a procedat aşa cum a procedat a fost faptul că ea ştia că i s-a iertat mult, în vreme ce Simon nu considera că fusese un mare păcătos. „Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin“.

Isus nu a sugerat că fariseul nu era un mare păcătos. Mai degrabă, El a subliniat că Simon nu a recunoscut niciodată că marea lui vinovăţie a fost iertată. Dacă ar fi recunoscut, atunci şi Simon L-ar fi iubit pe Domnul la fel de profund ca prostituata. Cu toţii suntem mari păcătoşi. Cu toţii putem trăi experienţa unei mari iertări. Cu toţii putem să-L iubim mult pe Domnul.

7:48 Isus i-a făcut atunci cunoscut femeii, în public, că păcatele i-au fost iertate. Ea nu a fost iertată din cauza iubirii ei pentru Cristos, ci iubirea ei a fost urmarea faptului că a fost iertată. Ea a iubit mult pentru că i s-a iertat mult. Isus a profitat de acest prilej pentru a anunţa în public iertarea păcatelor ei.

7:49, 50 Ceilalţi musafiri au pus la îndoială, în cugetul lor, dreptul lui Isus de a ierta păcatele. Inima firească urăşte harul. Dar Isus a asigurat-o pe femeie că credinţa ei a mântuit-o şi i-a spus să plece în pace. Iată un lucru pe care nu-l pot realiza psihiatrii. Poate că ei reuşesc să alunge sentimentele de vinovăţie, prin explicaţiile lor sofisticate, dar ei nu vor putea dărui nimănui niciodată bucuria şi pacea pe care numai Isus le poate dărui.

Conduita Domnului nostru prin faptul că a mâncat la masa acestui fariseu a fost greşit interpretată de unii creştini, care încearcă să apere practica de a menţine relaţii intime cu oameni neîntorşi la Dumnezeu, de a participa la distracţiile lor şi de a se complace în plăcerile lor.

Iată avertismentul pe care ni-l dă Ryle în această privinţă:

Cei care recurg la acest argument trebuie să-şi amintească purtarea Domnului nostru cu acest prilej. El făcea lucrarea Tatălui Său, atunci când stătea la masă în casa fariseului. El a depus mărturie împotriva păcatelor care îl înfăşurau pe acesta. El i-a explicat fariseului natura adevăratei iertări a păcatelor şi secretul adevăratei iubiri pentru Domnul. El a declarat natura mântuitoare a credinţei.

Dacă creştinii care susţin că este bine să ai relaţii apropiate cu cei nemântuiţi vor vizita casele acestora în duhul de care era cuprins Domnul nostru şi vor vorbi şi se vor comporta ca El, atunci n-am nimic împotriva continuării acestei practici.

Întrebarea se pune: vorbesc şi se comportă ei la mesele prietenilor lor neconvertiţi cum S-a comportat şi a vorbit Isus la masa lui Simon? Este o întrebare la care ar trebui neapărat să răspundă.
Pagini Crestine,Femeia pacatoasa,Pagini Crestine,Femeia pacatoasa,Pagini Crestine,Femeia pacatoasa,Pagini Crestine,Femeia pacatoasa,Pagini Crestine,Femeia pacatoasa,Pagini Crestine,Femeia pacatoasa,Pagini Crestine,Femeia pacatoasa,Pagini Crestine,Femeia pacatoasa,Pagini Crestine,Femeia pacatoasa,Pagini Crestine,Femeia pacatoasa