Mărturia lui Isus despre Ioan

Marturia lui Isus despre Ioan

Luca 7:18-35

18. Ucenicii lui Ioan i-au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
19. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti CEL CE VINE sau să aşteptăm pe altul?”
20. Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti CEL CE VINE sau să aşteptăm pe altul?”
21. Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22. Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă și spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se vesteşte Evanghelia.
23. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”

Mărturia lui Isus despre Ioan

24. După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?
25. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor.
26. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun şi mai mult decât un proroc.
27. El este acela despre care este scris: „Iată, trimit pe solul Meu înaintea feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”
28. Vă spun că dintre cei născuţi din femeie, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29. Şi tot poporul care l-a auzit, şi chiar vameşii, au dat dreptate lui Dumnezeu primind botezul lui Ioan;
30. dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
31. Cu cine voi asemăna, dar, pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
32. Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: „V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.”
33. Într-adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: „Are drac.”
34. A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.”
35. Totuşi înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”

Comentariu de text

Fiul Omului Îşi asigură predecesorul (7:18-23)

7:18-20 Vestea despre minunile săvârşite de Isus a ajuns la urechile lui Ioan Botezătorul, în închisoarea din castelul Machaerus, pe malul de răsărit al Mării Moarte. Dacă Isus era într-adevăr Mesia, de ce nu-Şi exercita puterea, eliberându-l pe Ioan din mâinile lui Irod? Şi astfel Ioan i-a trimis pe doi dintre ucenicii lui să-L întrebe pe Isus dacă este cu adevărat Mesia sau dacă Cristosul avea să vină mai târziu.

Poate ni se pare ciudat faptul că Ioan a pus la îndoială faptul că Isus este Mesia. Dar să nu uităm că până şi cei mai mari stâlpi ai credinţei suferă uneori scurte alunecări de la credinţă. Apoi mai este şi explicaţia deprimării sufleteşti în care poate cădea cineva, în urma suferinţei fizice.

7:21-23 Isus a răspuns la întrebarea lui Ioan amintindu-i că El făcea minuni de genul celor pe care profeţii au spus că le va face Mesia (Is. 35:5, 6; 61:1). Apoi El a adăugat, ca un fel de post-scriptum: „Binecuvântat este cel ce nu se poticneşte din pricina Mea“.

Aceasta ar putea fi interpretată ca un fel de mustrare; Ioan se poticnise de eşecul aparent al lui Isus de a prelua prerogativele puterii şi de a se arăta oamenilor în maniera anticipată şi dorită de ei. Cuvintele mai pot fi interpretate însă şi ca un îndemn adresat lui Ioan să nu se lase de credinţă.

Iată ce spune C. G. Moore în această privinţă:

Nu ştiu să existe ceasuri mai cumplite pentru credinţă decât acelea în care Isus a înmulţit semnele puterii Sale, refuzând apoi să folosească această putere… E nevoie de mult har să auzi cum solii tăi îţi spun, la întoarcerea de la Isus:
„Da, El are toată puterea şi tot ce ai gândit tu, dar nu a scos nici o vorbă prin care să se înţeleagă că te va scoate din închisoare“. Nici o explicaţie. Credinţa e întărită, dar uşile închisorii rămân zăvorâte. Şi pe deasupra, mesajul: „Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire“. Asta e totul!

Fiul Omului îl elogiază pe precursor (7:24-29)

7:24 Indiferent ce i-ar fi spus Isus în particular lui Ioan, în public nu a avut decât laude la adresa lui. Când oamenii s-au dus în număr mare în pustiul din apropierea Iordanului, ce s-au aşteptat să vadă? Un oportunist şovăielnic, lipsit de coloana vertebrală? Nimeni nu l-a putut acuza pe Ioan că este o trestie clătinată de vânt.

7:25 S-au aşteptat ei oare să-l vadă, îmbrăcat după ultimul răcnet al modei şi trăind o viaţă de lux? Nu, căci acest gen de om trăieşte la curţile regale, căutând să beneficieze de toate plăcerile palatului şi să stabilească cât mai multe contacte, pentru profitul şi gratificarea dorinţelor lui.

7:26 Mai degrabă, oamenii au ieşit să vadă un profet – întruchiparea conştiinţei – care vestea cuvântul lui Dumnezeu, indiferent cât l-ar fi costat. Într-adevăr, Ioan era mai mult decât un profet.

7:27 El însuşi a fost subiectul unei profeţii, şi a avut privilegiul unic de a-L prezenta pe Rege. Isus a citat din Maleahi 3:1, pentru a arăta că Ioan fusese făgăduit în Vechiul Testament, dar, procedând astfel, El a făcut o interesantă schimbare de pronume. La Maleahi 3:1 citim astfel: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea“. Dar Isus l-a citat în felul următor: „Iată, Îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta“. „Înaintea Mea“ a devenit acum „înaintea Ta“.

Iată cum explică Godet această schimbare:

În viziunea profetului, Cel care trimitea şi Cel înaintea căruia se pregătea calea sunt una şi aceeaşi persoană, Iehova. De unde şi cuvintele: înaintea Mea din Maleahi. Dar pentru Isus, care, atunci când Se referă la El niciodată nu se confundă cu Tatăl, s-a simţit necesitatea unei distincţii. Nu Iehova vorbeşte despre Sine, ci Iehova vorbeşte despre Isus, de unde şi cuvintele înaintea Ta. Ceea ce înseamnă că, aşa cum arată citatul de mai sus, în concepţia profetului, cât şi a lui Isus, apariţia lui Mesia este apariţia lui Iehova.

7:28 Isus a continuat să-l laude pe Ioan, afirmând că între cei născuţi din femeie nu era nici un profet mai mare ca Ioan. Această superioritate nu s-a referit la caracterul său personal, ci la poziţia sa de premergător al lui Mesia. Au existat oameni mai mari decât Ioan în ce priveşte râvna, onoarea şi devotamentul. Dar nici unul nu a avut privilegiul de a vesti venirea Regelui. În privinţa aceasta, Ioan a fost unic. Totuşi, Domnul a adăugat că cel mai mic din împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât Ioan.

7:29 În acest verset vorbitorul este tot Isus, care prezintă modul în care a fost primită propovăduirea lui Ioan. Oamenii de rând şi cei care recunoşteau că sunt păcătoşi s-au pocăit şi au fost botezaţi în Iordan. Crezând mesajul lui Ioan şi punându-l în practică, ei au dat dreptate lui Dumnezeu, adică au considerat că e drept ca El să ceară ca israeliţii să se pocăiască mai întâi, abia după aceea fiind posibil ca Cristos să domnească peste ei.

Fiul Omului critică generaţia din timpul Său (7:30-35)

7:30-34 Fariseii şi învăţătorii legii au refuzat să se supună botezului lui Ioan şi astfel au respins programul conceput de Dumnezeu spre bunăstarea lor. În realitate, generaţia din care făceau ei parte, ca lideri, nu putea fi mulţumită.

Isus i-a asemănat pe oamenii din această generaţie cu nişte copii care cântau din fluier în piaţă. Ei nu voiau să cânte nici de nuntă, nici de înmormântare. Erau nişte oameni perverşi, îndărătnici, imprevizibili şi refractari. Indiferent ce lucrare ar fi săvârşit Dumnezeu în mijlocul lor, ei o respingeau.

Ioan Botezătorul le-a dat o pildă de austeritate, ascetism şi lepădare de sine. Dar ei au respins această pildă, criticându-l pe Ioan şi spunând că e posedat de demoni. Fiul lui Dumnezeu a mâncat şi a băut cu vameşii şi păcătoşii, adică S-a identificat cu cei pe care a venit El să-i binecuvânteze. Dar nici de data asta fariseii n-au fost mulţumiţi, numindu-L pe Isus un om mâncăcios şi băutor de vin. Lor nu le trebuia nici postul, nici ospăţul, nici înmormântarea, nici nunta, nici Ioan, nici Isus – nimic şi nimeni nu putea să-i satisfacă!

Iată ce spune Ryle:

Trebuie să renunţăm la ideea de a încerca să-i mulţumim pe toţi. Este un lucru imposibil de realizat – o totală pierdere de timp. Trebuie să ne mulţumim să umblăm pe urmele lui Cristos, lăsând lumea să spună ce vrea. Căci orice am face, niciodată n-am mulţumi-o, nici nu am reduce la tăcere remarcile răutăcioase ale lumii. Mai întâi, lumea i-a băgat de vină lui Ioan Botezătorul şi apoi binecuvântatului Domn. Lumea va continua să caute nod în papură ucenicilor Domnului, atâta timp cât va mai rămâne măcar unul din ei pe acest pământ.

7:35 „Totuşi înţelepciunea a fost îndreptăţită de către toţi copiii ei“. Înţelepciunea Îl reprezintă aici chiar pe Mântuitorul. Mica minoritate de ucenici care Îl onorează pe El sunt copiii înţelepciunii. Chiar dacă marea majoritate a oamenilor Îl respinge pe El, totuşi adepţii Săi adevăraţi vor adeveri afirmaţiile Sale prin vieţi pline de iubire, sfinţenie şi devotament.
Pagini Crestine,Marturia lui Isus despre Ioan,Pagini Crestine,Marturia lui Isus despre Ioan,Pagini Crestine,Marturia lui Isus despre Ioan,Pagini Crestine,Marturia lui Isus despre Ioan,Pagini Crestine,Marturia lui Isus despre Ioan,Pagini Crestine,Marturia lui Isus despre Ioan,Pagini Crestine,Marturia lui Isus despre Ioan,Pagini Crestine,Marturia lui Isus despre Ioan,Pagini Crestine,Marturia lui Isus despre Ioan,Pagini Crestine,Marturia lui Isus despre Ioan