Pilda judecatorului nedrept
Luca 18:1-8
1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.
2. El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
3. În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâtul meu.”
4. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar pe urmă şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
5. totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.”
6. Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
7. Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
8. Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Parabola văduvei persistente (18:1-8)
18:1 Parabola văduvei care se roagă ne învaţă că oamenii trebuie să se roage neîncetat şi să nu se lase. Acest lucru e valabil în cazul tuturor oamenilor şi al oricăror genuri de rugăciuni. Dar în contextul de care ne ocupăm se referă la rugăciunea specială, pentru ca Dumnezeu să ne izbăvească, în situaţii de încercare. Este o rugăciune pe care trebuie să o facem „fără să ne lăsăm“, în timpul îndelungatului interval dintre prima şi a doua venire a lui Cristos.
18:2, 3 Parabola ne prezintă un judecător care, de obicei, nu era pătruns de frica de Dumnezeu, nici nu avea consideraţie pentru aproapele său. Era şi o văduvă, care era asuprită de un potrivnic al cărui nume nu este specificat. Văduva a venit la judecător de nenumărate ori, rugându-l să-i facă dreptate şi s-o izbăvească de acest tratament inuman.
18:4, 5 Judecătorul nu a fost mişcat de justeţea cazului ei. Faptul că era tratată nedrept nu l-a determinat să ia vreo măsură în sprijinul ei. Cu toate acestea, ritmicitatea cu care se prezenta ea înaintea lui l-a îndemnat să treacă, în cele din urmă, la acţiune. Persistenţa şi stăruinţa ei au dus la luarea unei decizii favorabile ei.
18:6, 7 Atunci Domnul le-a explicat ucenicilor că dacă un judecător nedrept va acţiona în favoarea unei sărmane văduve, la stăruinţa acesteia, cu cât mai mult va interveni Dumnezeul cel drept în folosul aleşilor Săi.
E posibil ca termenul „aleşii“ să se refere la rămăşiţa de evrei din timpul Marii Strâmtorări, deşi tot aşa de bine s-ar putea referi la credincioşii asupriţi din toate veacurile. Motivul pentru care Dumnezeu nu a intervenit cu mult timp în urmă rezidă în faptul că El este îndelung răbdător cu toţi oamenii, nevoind ca nici unul să nu piară.
18:8 Dar va veni ziua în care Duhul Lui nu Se va mai lupta cu oamenii şi atunci El îi va pedepsi pe cei care îi persecută adepţii.
Domnul Isus a încheiat parabola cu întrebarea: „Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“ Asta înseamnă probabil genul de credinţă deţinut de văduva sărmană. Ar putea indica însă şi faptul că atunci când Se va întoarce Domnul, va mai exista pe pământ doar o rămăşiţă de credincioşi cu adevărat fideli Lui.
Între timp, fiecare din noi ar trebui să fie îmboldit să posede acea credinţă care strigă la Dumnezeu zi şi noapte.
Pagini Crestine,Pilda judecatorului nedrept,Pagini Crestine,Pilda judecatorului nedrept,Pagini Crestine,Pilda judecatorului nedrept,Pagini Crestine,Pilda judecatorului nedrept,Pagini Crestine,Pilda judecatorului nedrept,Pagini Crestine,Pilda judecatorului nedrept,Pagini Crestine,Pilda judecatorului nedrept
