Cina cea de taina
Matei 26:26-29
26. Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.”
27. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el;
28. căci acesta este sângele Meu, sângele legământului cel nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.
29. Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Prima sărbătorire a Cinei Domnului (26:26-29)
La Ioan 13:30 aflăm că de îndată ce Iuda a primit bucata de pâine, a ieşit afară. Şi afară era noapte. Prin urmare, conchidem că el nu a fost de faţă când s-a instituit Cina Domnului (deşi nu toţi comentatorii sunt de acord cu această interpretare).
26:26 După ce a sărbătorit ultimul Său Paşte, Mântuitorul a instituit ceea ce noi numim Cina Domnului. Elementele esenţiale – pâinea şi vinul – erau deja pe masă, ca parte din masa pascală; Isus le-a îmbrăcat însă cu sensuri noi.
Mai întâi, El a luat o pâine şi a binecuvântat-o; a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu“. Întrucât trupul Său nu fusese aşezat pe cruce, e limpede că El S-a exprimat la modul figurat, folosind pâinea ca simbol al trupului Său.
26:27, 28 Tot aşa stau lucrurile şi cu paharul (cupa). Vasul denumeşte de obicei conţinutul său. Paharul (sau cupa, în engleză, n.tr.) conţinea rodul viţei, care, la rândul ei, era simbolul sângelui noului legământ. Noul şi necondiţionatul legământ al harului avea să fie ratificat prin sângele Lui scump, vărsat pentru mulţi spre iertarea păcatelor.
Sângele Lui a fost suficient pentru a asigura iertarea pentru toţi. Dar aici a fost vărsat pentru mulţi, prin faptul că devenea efectiv doar pentru iertarea păcatelor celor care au crezut.
26:29 Mântuitorul le-a amintit apoi ucenicilor că nu va mai bea din rodul viţei, împreună cu ei, până la revenirea Sa pe pământ, ca să domnească. Atunci vinul va avea o nouă semnificaţie, căci va exprima bucuria şi binecuvântarea împărăţiei Tatălui Său.
Întrebarea care se ridică adesea în acest punct este dacă trebuie să folosim pâine dospită sau nedospită, vin fermentat sau nefermentat, respectiv must, la Cina Domnului. Nu există nici o îndoială asupra faptului că Domnul a folosit pâine nedospită şi vin fermentat (de altfel, în vremea aceea orice vin era fermentat).
Cei care argumentează că pâinea dospită (deci cu aluat, care ar întruchipa păcatul) ar fi neindicată, întrucât nu respectă tiparul biblic, nu trebuie să uite, în acest caz, că şi folosirea mustului, deci a vinului nefermentat, ar constitui o încălcare de la tiparul biblic.
Ce trist e să devenim atât de preocupaţi cu elementele Cinei, neglijându-L pe Domnul Însuşi! Pavel a subliniat faptul că ceea ce contează este simbolul spiritual al pâinii, nu pâinea în sine. „Căci Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit pentru noi.
De aceea, să luăm parte la sărbătoare nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi de viclenie, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului“. (1 Cor. 5:7, 8). Nu aluatul din pâine contează, ci aluatul din viaţa noastră – acela ne afectează!
Pagini Crestine,Cina cea de taina,Pagini Crestine,Cina cea de taina,Pagini Crestine,Cina cea de taina,Pagini Crestine,Cina cea de taina
