Petru se leapădă de Isus

Petru se leapada de Isus

Matei 26:69-75; 27:1-2

69. Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul!”
70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.”
71. Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.”
72. El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: „Nu Îl cunosc pe Omul acesta!”
73. Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.”
74. Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul.
75. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Capitolul 27

1. Când s-a făcut ziuă, toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.
2. După ce L-au legat, L-au dus şi L-au dat în mâna dregătorului Pilat din Pont.

Comentariu de text

Petru se leapădă de Isus şi apoi plânge cu amar (26:69-75)

26:69-72 Ceasul cel mai sumbru din viaţa lui Petru a sosit. Cum stătea el afară în curte, a venit o femeie şi l-a acuzat că este din ceata lui Isus Galileanul. Petru a negat cu înverşunare şi promptitudine, spunând: „Nu ştiu ce zici“. Apoi s-a dus la poartă, probabil ca să nu fie observat. Dar o altă slujnică a venit şi l-a identificat ca fiind unul dintre cei care fuseseră cu Isus din Nazaret. De data aceasta Petru s-a jurat că nu-L cunoaşte pe Omul acela, „Omul“ fiind Învăţătorul său!

26:73, 74 Peste puţin timp, mai mulţi oameni de la faţa locului au venit şi au spus: „Cu adevărat, şi tu eşti unul dintre ei, căci şi vorbirea te face cunoscut“. De data aceasta, simpla negare nu mai era de ajuns. Petru a considerat că trebuie să blesteme şi să se jure. „Nu-L cunosc pe Omul Acesta!“ Şi, cu o precizie tulburătoare, a cântat atunci cocoşul.

26:75 Sunetul acesta familiar a străpuns nu numai liniştea orelor dimineţii, ci şi inima lui Petru. Amintindu-şi de cuvintele Domnului, a ieşit afară şi a plâns cu amar.

În evanghelii pare să existe o oarecare contradicţie cu privire la numărul şi timpul tăgăduirilor. La Matei, Luca şi Ioan, se consemnează că Isus a spus: „Înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori“ (Mat. 26:34; vezi şi Luca 22;34; Ioan 13:38). La Marcu, se face prezicerea: „…înainte de a cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori“ (Marcu 14:30). E posibil să fi cântat mai mulţi cocoşi, unul în timpul nopţii, iar altul în zori. De asemenea, se poate ca evangheliile să consemneze cel puţin şase ocazii diferite în care Petru s-a lepădat. El L-a tăgăduit pe Cristos înaintea:

(1) unei femei tinere (Mat. 26:69, 70; Mar. 14:66-68);
(2) înaintea altei femei tinere (slujnice) (Mat. 26:71, 72; Mar. 14:69, 70);
(3) înaintea mulţimii care se afla acolo (Mat. 26:73, 74; Mar. 14:70, 71);
(4) înaintea unui om (Lu. 22:58); (5) înaintea altui om (Lu. 22:59, 60); (6) înaintea slujitorului marelui preot (Ioan 18:26, 27).

Credem că aceasta din urmă nu a fost o persoană distinctă de celelalte, deoarece a spus: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?“ Despre ceilalţi nu se spune că ar fi afirmat acest lucru.

Procesul ţinut dimineaţa, în faţa Sinedriului (27:1, 2)

A treia etapă din cadrul procesului religios a avut loc dimineaţa, în faţa Sinedriului. Nici o pricină nu avea voie să fie soluţionată în aceeaşi zi în care a început, cu excepţia cazurilor în care acuzatul era achitat. Legea cerea ca să treacă o noapte înainte de a fi pronunţat verdictul, „pentru ca sentimentele de îndurare să aibă timp să apară“.

În acest caz, liderii religioşi au părut hotărâţi de la început să înăbuşe orice sentimente de îndurare. Totuşi, întrucât ar fi fost ieşit din comun să ţină procesul noaptea, au convocat o sesiune de dimineaţă, pentru a conferi verdictului lor caracter legal.

Sub legislaţia romană, liderii iudaici nu aveau autoritatea de a executa pedeapsa cu moartea. Aşa se explică de ce ei s-au grăbit să-L ducă pe Isus înaintea lui Pilat din Pont, guvernatorul roman. În pofida urii lor faţă de tot ce reprezenta Roma, acum au fost dispuşi să „profite“ de această putere, pentru a-şi satisface o ură şi mai mare.

(vezi postarea din Ioan legată de acest subiect: Lepădarea lui Petru)
Pagini Crestine,Petru se leapada de Isus,Pagini Crestine,Petru se leapada de Isus,Pagini Crestine,Petru se leapada de Isus