Lepădarea lui Petru

Lepadarea lui Petru

Ioan 18:15-27

15. Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
16. Petru însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi l-a băgat pe Petru înăuntru.
17. Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii Omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el.
18. Robii şi aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
19. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
20. Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii şi n-am spus nimic în ascuns.
21. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce le-am spus.”
22. La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Isus şi I-a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?”
23. Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”
24. Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
25. Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt.”
26. Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
27. Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.

Comentariu de text

Petru se leapădă de Domnul său (18:15-18)

18:15 Majoritatea cercetătorilor Bibliei cred că celălalt ucenic din acest verset a fost Ioan, care, din modestie, nu-şi divulgă numele, mai ales având în vedere eşecul jalnic al lui Petru. Nu ni se spune cum a ajuns Ioan să fie atât de bine cunoscut de marele preot, dar fapt este că i s-a permis să intre în curtea marelui preot.

18:16, 17 Petru nu a putut să intre decât atunci când Ioan a ieşit şi a vorbit cu portăreasa. Privind în urmă, ne întrebăm dacă a fost un gest de bunătate din partea lui Ioan faptul că a uzat astfel de influenţa sa. E semnificativ faptul că prima lepădare a lui Petru de Domnul nu a avut loc în faţa unui ostaş puternic şi terifiant, ci în faţa unei simple slujnice, care păzea poarta. El a negat că ar fi un ucenic al lui Isus.

18:18 Petru s-a amestecat acum printre duşmanii Domnului, încercând să-şi ascundă identitatea. Asemenea multor alţi ucenici, el s-a încălzit la focul lumii acesteia.

Isus înaintea marelui Preot (18:19-24)

18:19 Nu se poate stabili cu precizie dacă marele preot din acest verset este Ana sau Caiafa. Dacă a fost Ana (cazul cel mai probabil), atunci titlul de mare preot i-a fost acordat din complezenţă, ca o referire la titlul pe care l-a purtat cândva. Marele preot L-a întrebat atunci pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui, ca şi când aceasta ar fi constituit o ameninţare la Legea lui Moise şi a guvernului roman. E cât se poate de limpede că oamenii aceştia nu dispuneau de nici un temei legal de a-L acuza pe Domnul, ceea ce i-a determinat să născocească unul.

18:20 Isus i-a răspuns că lucrarea Lui a fost săvârşită pe faţă. El nu avea nimic de ascuns. El îi învăţase pe oameni în prezenţa iudeilor, atât în sinagogi, cât şi în templu. Nimic nu fusese făcut în ascuns.

18:21 Aici Domnul îi provoacă să-i aducă pe unii dintre iudeii care L-au ascultat vorbind, pentru ca aceştia să-L acuze dacă pot. Dacă a spus sau a făcut ceva greşit, să fie aduşi martorii acestora.

18:22 Evident, provocarea aceasta i-a iritat pe iudei, căci i-a încuiat. Şi atunci, în absenţa unor temeiuri juridice, au recurs la abuzuri. Unul dintre slujitorii care stăteau acolo L-a pălmuit pe Isus pentru că i-a vorbit astfel marelui preot.

18:23 Păstrându-Şi calmul şi dând dovadă de o logică imbatabilă, Mântuitorul a demascat nedreptatea punctului lor de vedere. Ei n-au putut să-L acuze că ar fi spus vreun lucru rău, şi totuşi L-au lovit pentru că a spus adevărul.

18:24 Versetele precedente descriu interogarea Sa înaintea lui Ana. Ioan nu consemnează procesul înaintea lui Caiafa, dar acesta a avut loc între 18:24 şi 18:28.

A doua şi a treia lepădare a lui Petru (18:25-27)

18:25 Firul naraţiunii se ocupă din nou de Simon Petru. În răcoarea dimineţii, el se încălzea la foc. Negreşit ţinuta sa vestimentară şi accentul lui îl trădau, indicând că este un pescar galileean. Cel care stătea cu el a întrebat dacă Petru este ucenic al acestui Isus. Dar el s-a lepădat, zicând: „Nu sunt“.

18:26 După aceea o rudă a lui Malhus i s-a adresat lui Petru. Acesta îl văzuse pe Petru tăindu-i urechea rudei sale. „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?“ a întrebat el.

18:27 Petru s-a lepădat pentru a treia oară de Domnul. Îndată a auzit cântatul cocoşului şi şi-a adus aminte de cuvintele Domnului: „Nu va cânta cocoşul până când te vei lepăda de Mine de trei ori“. Din alte evanghelii ştim că Petru a ieşit în acest punct afară şi a plâns cu amar.

(vezi postarea legată de acest subiect: Petru se leapădă de Isus)
Pagini Crestine, Lepadarea lui Petru,Pagini Crestine, Lepadarea lui Petru,Pagini Crestine, Lepadarea lui Petru,Pagini Crestine, Lepadarea lui Petru,Pagini Crestine, Lepadarea lui Petru,Pagini Crestine, Lepadarea lui Petru,Pagini Crestine, Lepadarea lui Petru,Pagini Crestine, Lepadarea lui Petru