Isus umblă pe apă

Isus umbla pe apa

Ioan 6:16-21

16. Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.
17. S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase şi Isus tot nu venise la ei.
18. Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.
19. După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.
20. Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”
21. L-au primit cu bucurie în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Comentariu de text

Isus umblă pe apă şi-i salvează pe ucenicii Săi (6:16-21)

6:16, 17 Între timp se înserase şi Isus S-a retras, singur pe munte. Negreşit, oamenii din mulţime s-au întors fiecare la casele lor, lăsându-i pe ucenici singuri. Prin urmare, ucenicii s-au gândit să se ducă la mare şi să se pregătească pentru a traversa Marea Galileii, întorcându-se pe malul celălalt.

În timp ce traversau marea, ca să se ducă la Capernaum, s-a întunecat, iar Isus nu era cu ei. Dar unde era? Era pe munte, unde Se ruga. Ce bine îi înfăţişează acest tablou pe adepţii lui Cristos de azi, cuprinşi de valurile vieţii. S-a întunecat şi Domnul Isus nu poate fi zărit nicăieri. Asta nu înseamnă însă că El nu ştie ce se petrece cu noi aici pe pământ. El este în cer, unde Se roagă pentru preaiubiţii Săi.

6:18 Marea Galileii e un lac predispus la furtuni violente, care se iscă aproape din senin. Datorită configuraţiei topografice a văii Râului Iordan, vântul parcă suflă cu viteză şi mai mare. Când ajunge vijelia să lovească valurile Mării Galileii, acestea capătă proporţii foarte mari, ameninţând ambarcaţiunile mici cu naufragierea.

6:19 Ucenicii vâsliseră cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii. Din punct de vedere omenesc, ei erau în mare pericol. În clipa aceea, şi-au ridicat privirile şi L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Asistăm aici la o altă minune mare: Fiul lui Dumnezeu umblând pe apele Mării Galileii. Ucenicii s-au temut, deoarece nu şi-au dat seama cine este această Persoană minunată.

Observaţi frumuseţea naraţiunii, subliniată de însăşi simplitatea ei! Ni se relatează aici unele din cele mai uimitoare fapte, dar Ioan nu recurge la cuvinte pompoase, nu încearcă să ne impresioneze prin caracterul măreţ al faptului ce se desfăşoară înaintea ochilor noştri. Mai degrabă, el face uz de o remarcabilă economie de cuvinte, lăsând faptele să vorbească.

6:20 Apoi Domnul Isus a rostit acele minunate cuvinte de mângâiere: „Eu sunt. Nu vă temeţi!“

Dacă nu ar fi fost decât un om, ei ar fi avut motive să se teamă. Dar El este Creatorul şi Susţinătorul universului. Avându-L pe El aproape, nu mai avem motive să ne temem. Cel care a făcut, de la bun început, Marea Galileii a fost, negreşit, capabil să-i liniştească apoi apele şi să-i aducă pe ucenici în siguranţă la mal. Cuvintele: „Eu sunt“, constituind un nume al lui Iehova, apar astfel pentru a doua oară în Evanghelia lui Ioan, Isus aplicându-le la Persoana Sa.

6:21 Când şi-au dat ucenicii seama că este Domnul Isus, L-au primit cu drag în corabie şi au ajuns îndată la destinaţie. Iată un alt miracol pe care Ioan se mulţumeşte să-l enunţe, fără a oferi nici o explicaţie. De acum ucenicii nu mai trebuiau să vâslească. Domnul Isus i-a adus la mal într-o clipă. Ce Persoană minunată este El!

(postări asemănătoare: Isus umblă pe mare)
Pagini Crestine,Isus umbla pe apa,Pagini Crestine,Isus umbla pe apa,Pagini Crestine,Isus umbla pe apa,Pagini Crestine,Isus umbla pe apa,Pagini Crestine,Isus umbla pe apa