Oamenii cer un semn

Oamenii cer un semn

Ioan 6:22-34

22. Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.
24. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum săL caute pe Isus.
25. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”
26. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.
27. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
28. Ei I-au zis: „Ce să facem ca să împlinim lucrările lui Dumnezeu?”
29. Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”
30. „Ce semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31. Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.””
32. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
33. căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”
34. „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”

Comentariu de text

Oamenii cer un semn (6:22-34)

6:22 Suntem acum în ziua următoare celei în care a avut loc hrănirea celor cinci mii. Mulţimea de oameni continuă să se afle în zona de la nord-est de Marea Galileii. Oamenii i-au văzut pe ucenici urcând în mica lor corăbioară în seara zilei precedente şi au remarcat că Isus nu S-a urcat cu ei în corabie. Nu exista acolo decât o singură corabie: cea pe care au luat-o ucenicii.

6:23 În ziua următoare, au venit corăbioare din Tiberiada, aproape de locul unde Domnul Isus hrănise mulţimea. Dar Domnul nu pute să fi plecat cu vreuna din aceste corăbioare, deoarece acestea numai ce sosiseră. Totuşi poate că tocmai la bordul acestor corăbii au traversat oamenii aceştia marea, ducându-se la Capernaum, aşa cum se arată în versetele următoare.

6:24 Oamenii L-au urmărit pe Isus cu toată atenţia. Ei ştiau că El Se suise pe munte= să Se roage. Ei mai ştiau şi aceea că nu Se urcase în corabie cu ucenicii, şi deci nu traversase lacul. Cu toate acestea, a doua zi nu putea fi găsit nicăieri. Atunci ei s-au decis să treacă de cealaltă parte, la Capernaum, unde, după toate probabilităţile, se aflau ucenicii. Ei nu-şi puteau explica cum S-ar putea afla Isus acolo, dar, neavând altă soluţie, s-au gândit să-L caute totuşi în acea localitate.

6:25, 26 Sosind la Capernaum, L-au găsit acolo. Neputându-şi stăpâni curiozitatea, L-au întrebat când a sosit.

Isus le-a răspuns indirect la întrebare. El Şi-a dat seama că ei nu-L căutau pentru că I-ar fi cunoscut adevărata identitate, ci datorită faptului că i-a hrănit. Doar cu o zi în urmă Îl văzuseră făcând o minune. Asta ar fi trebuit să-i convingă că El este cu adevărat Creatorul lor şi Mesia. Dar interesul lor se mărginea la satisfacerea foamei fizice, după ce fuseseră săturaţi cu pâinile miraculoase.

6:27 De aceea, Isus i-a sfătuit să nu lucreze pentru mâncarea pieritoare. Prin asta Domnul nu a vrut să se înţeleagă că oamenii nu mai trebuie să-şi câştige existenţa zilnică prin muncă, ci a subliniat că nu acesta ar trebui să fie scopul suprem al existenţei lor.

Satisfacerea foamei fizice nu este lucrul cel mai important din viaţa cuiva. Omul nu este alcătuit doar din trup, ci şi din duh şi suflet. Noi trebuie, mai degrabă, să lucrăm pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică.

Omul nu trebuie să trăiască de parcă trupul lui ar fi suprem. El nu trebuie să-şi consacre toate energiile şi talentele hrănirii acestui trup de carne, care nu peste mulţi ani va fi, oricum, mâncat de viermi. Mai degrabă, el trebuie să se asigure că sufletul lui este hrănit zi de zi cu Cuvântul lui Dumnezeu. „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu“. Noi ar trebui să lucrăm neobosiţi pentru a acumula o cunoaştere cât mai bună a Cuvântului lui Dumnezeu.

Când a spus Domnul Isus că Dumnezeu Tatăl a pus asupra Lui pecetea Sa, asta a însemnat că Dumnezeu L-a trimis şi L-a aprobat. Când punem pecetea pe ceva, înseamnă că afirmăm că este adevărat. Dumnezeu L-a pecetluit pe Fiul Omului în sensul că L-a aprobat, ca fiind Cel care a rostit adevărul.

6:28 Oamenii L-au întrebat acum pe Domnul ce trebuie să facă pentru a îndeplini lucrările lui Dumnezeu. Omul veşnic încearcă să ajungă în cer prin meritele sale proprii. Lui îi place să simtă că a făcut fapte care să merite mântuirea. Dacă va putea cumva să demonstreze că a contribuit el însuşi cu ceva la mântuirea sufletului său, atunci va considera acesta un prilej de lăudăroşenie şi asta îi va aduce multă satisfacţie.

6:29 Isus a văzut făţărnicia acestor oameni care se prefăceau că lucrează pentru Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, nu voiau să aibă nimic de a face cu Fiul lui Dumnezeu. Isus le-a spus că primul lucru pe care trebuie să-l facă este să-L accepte pe Cel pe care L-a trimis Dumnezeu.

Tot aşa este şi astăzi. Mulţi caută să ajungă în cer prin meritele lor proprii, făcând fapte bune. Dar înainte de a putea face fapte bune pentru Dumnezeu, ei trebuie mai întâi să creadă în Domnul Isus Cristos. Faptele bune nu preced mântuirea, ci o urmează. Singura faptă bună pe care o poate săvârşi cineva este să-şi mărturisească păcatele şi să-L primească pe Cristos ca Domn şi Mântuitor.

6:30 Versetul acesta este o dovadă în plus pentru răutatea inimii omeneşti. Doar cu o zi înainte, oamenii aceştia Îl văzuseră pe Domnul Isus hrănind cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, pentru ca în ziua următoare să vină la El şi să-I ceară un semn care să valideze pretenţiile Sale de a fi Fiul lui Dumnezeu. Asemenea celor mai mulţi necredincioşi, ei voiau să vadă, înainte de a putea crede: „ca să-l vedem şi să putem crede în Tine“. Dar nu aceasta este ordinea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi spune păcătosului: „Dacă vei crede, atunci vei vedea“. Mai întâi trebuie să se manifeste credinţa.

6:31 Revenind la Vechiul Testament, iudeii I-au amintit lui Isus de minunea cu mana21 din pustiu, lăsând să se înţeleagă că, în opinia lor, fapta lui Isus nu se apropia nici pe departe de acea minune. Astfel ei au citat textul din Psalmul 78:24, 25, unde se spune: „El le-a dat pâine din cer să mănânce“, sugerând că Moise ar fi chemat pâine din cer, în timp ce Domnul ar fi fost mai prejos decât Moise, deoarece El S-a mulţumit să înmulţească pâinea ce deja exista!

6:32 Răspunsul Domnului exprimă cel puţin două idei. Mai întâi, nu Moise a fost cel care le-a dat mana, ci Dumnezeu. Apoi mana aceea nu a fost adevărata pâine din cer de natură spirituală, ci un aliment fizic, destinat trupului de carne, a cărei valoare se limita strict la viaţa aceasta pământească. În schimb, Domnul S-a referit în acest text la adevărata pâine, cea ideală şi autentică, pe care Dumnezeu o dăruieşte din cer. Este pâinea destinată sufletului, nu trupului. Cuvintele Tatăl Meu constituie o declaraţie a lui Cristos cu privire la Dumnezeirea Lui.

6:33 Domnul Isus S-a revelat pe Sine ca fiind pâinea lui Dumnezeu care s-a coborât din cer şi dă viaţă. El a demonstrat superioritatea pâinii lui Dumnezeu faţă de mana din pustiu. Mana nu putea să dea viaţă, ci doar întreţinea viaţa fizică şi, oricum, nu era destinată lumii întregi, ci doar Israelului. Adevărata pâine se coboară din cer şi dă viaţă oamenilor – nu doar unui singur popor, ci lumii întregi.

6:34 Iudeii încă nu-şi dădeau seama că Domnul Isus Se referea la Sine când vorbea despre pâinea adevărată şi aşa se face că I-au cerut pâine. Ei continuau să gândească în termenii unei pâini fizice. Din nefericire, în inimile lor nu se găsea credinţă adevărată.
Pagini Crestine,Oamenii cer un semn,Pagini Crestine,Oamenii cer un semn,Pagini Crestine,Oamenii cer un semn,Pagini Crestine,Oamenii cer un semn,Pagini Crestine,Oamenii cer un semn,Pagini Crestine,Oamenii cer un semn,Pagini Crestine,Oamenii cer un semn,Pagini Crestine,Oamenii cer un semn,Pagini Crestine,Oamenii cer un semn