Mustrări făcute fariseilor

Mustrari facute fariseilor

Luca 16:14-18

14. Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.
15. Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
16. Legea şi Prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare dă năvală ca să intre în ea.
17. Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.
18. Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.

Comentariu de text

Fariseii lacomi (16:14-18)

16:14 Fariseii nu erau doar mândri şi făţarnici, ci şi lacomi, pe deasupra. Ei credeau că evlavia este un mijloc de îmbogăţire. Ei au ales religia ca vocaţie, cum alege cineva o profesie bine remunerată. Slujirea lor nu era concepută pentru a-L slăvi pe Dumnezeu şi a fi de folos aproapelui, ci, mai degrabă, pentru a le spori averile.

Când L-au auzit pe Domnul Isus propovăduind că trebuie să renunţe la bogăţiile lor din această lume, adunându-şi comori în cer, ei şi-au bătut joc de El. Pentru ei banii erau mai reali, mai palpabili decât făgăduinţele lui Dumnezeu. Nimic nu putea să-i împiedice pe ei de a-şi strânge bogăţii.

16:15 În exterior, fariseii păreau pioşi şi spirituali. Ei se considerau neprihăniţi în ochii oamenilor. Dar dincolo de înfăţişarea lor înşelătoare, Dumnezeu vedea lăcomia inimilor lor. El nu Se lăsa înşelat de prefăcătoria lor. Stilul de viaţă manifestat de ei şi aprobat de alţii (Psalm 49:18) era o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Ei se considerau încununaţi de succes pentru măiestria cu care reuşeau să îmbine practicarea religiei, ca ocupaţie, cu bunăstarea financiară. Dar în ce-L privea pe Dumnezeu, ei erau nişte adulteri spirituali. Ei spuneau cu gura că-L iubesc pe Dumnezeu, dar în realitate mamona era zeul lor.

16:16 Restul versetelor din acest fragment, 16-18, prezintă dificultăţi de înţelegere. La prima lectură, ele nu par să aibă vreo legătură cu cele precedente şi cu cele ce urmează. Dar, în opinia noastră, sensul lor va fi desluşit cel mai bine atunci când ne vom aminti că subiectul capitolului 16 este lăcomia şi necredincioşia fariseilor. Tocmai aceia care se făleau cu respectarea atentă a legii sunt demascaţi acum ca nişte avari făţarnici. Spiritul legii este prezentat în contrast puternic cu spiritul fariseilor.

Legea şi profeţii au ţinut până la Ioan. Cu aceste cuvinte, Domnul a descris dispensaţia legii, care a început cu Moise şi s-a sfârşit cu Ioan Botezătorul. Dar acum era inaugurată o nouă dispensaţie. De la Ioan încolo s-a predicat împărăţia lui Dumnezeu.

Ioan Botezătorul a venit vestind sosirea Regelui de drept al Israelului. El le-a spus oamenilor că dacă se pocăiesc, Domnul Isus va domni peste ei. Ca urmare a propovăduirii lui şi a propovăduirii de mai târziu a Domnului Isus Însuşi, precum şi a ucenicilor, mulţi au răspuns cu inima deschisă la mesajul propovăduit.

„Fiecare pătrunde în ea dând năvală“ înseamnă că cei care au răspuns la mesaj literalmente au luat împărăţia cu asalt. De pildă, vameşii şi păcătoşii au fost nevoiţi să sară peste obstacolele puse în calea lor de farisei. Alţii au trebuit să ia măsuri drastice, apelând la bisturiu, pentru a-şi scoate din inimă iubirea banului. Mulţi au avut de învins prejudecăţi imense.

16:17, 18 Dar noua dispensaţie nu a însemnat nicidecum renunţarea la adevărurile morale de bază. Ar fi mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de literă din Lege. O frântură din Lege s-ar putea asemăna cu liniuţa de la litera „t“ sau punctul de pe litera „i“.

Fariseii susţineau că ei se află în împărăţia lui Dumnezeu, dar Domnul spunea, de fapt: „Nu puteţi nesocoti marile legi morale ale lui Dumnezeu, pretinzând, în acelaşi timp, că vă aflaţi în împărăţia Lui“.

Poate că ei vor fi întrebat: „Dar ce precept moral important am nesocotit?“ Drept care, Domnul le-a atras atenţia asupra legii căsniciei, ca o lege care nu va trece. Orice om care divorţează de soţia sa şi se căsătoreşte cu alta comite adulter şi oricine se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite de asemenea adulter.

Este exact ce făceau fariseii, pe plan spiritual. Poporul evreu fusese aşezat într-o poziţie privilegiată, în cadrul legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu evreii. Dar aceşti farisei Îi întorceau acum spatele lui Dumnezeu, prin goana lor nebună după îmbogăţire. Din verset s-ar putea deduce că ei erau vinovaţi nu numai de adulter spiritual, ci şi de adulter fizic.
Pagini Crestine,Mustrari facute fariseilor,Pagini Crestine,Mustrari facute fariseilor,Pagini Crestine,Mustrari facute fariseilor,Pagini Crestine,Mustrari facute fariseilor,Pagini Crestine,Mustrari facute fariseilor,Pagini Crestine,Mustrari facute fariseilor,Pagini Crestine,Mustrari facute fariseilor,Pagini Crestine,Mustrari facute fariseilor