Nelegiuirile și pedeapsa Ierusalimului

Nelegiuirile si pedeapsa Ierusalimului

Luca 13:31-35

31. În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi Iau zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.”
32. „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: „Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.
33. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim.
34. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
35. Iată, vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

Comentariu de text

Profeţii pier la Ierusalim (13:31-35)

13:31 În vremea aceasta, Domnul Isus Se afla, probabil, pe teritoriul lui Irod. Unii farisei au venit şi L-au avertizat să plece, deoarece Irod încerca să-L ucidă.

Fariseii ne apar aici într-o postură total contradictorie faţă de purtarea lor anterioară, de parcă i-ar fi interesat cu adevărat soarta şi siguranţa Lui. Mai verosimilă este ideea că ei înşişi au complotat cu Irod, pentru a-l face să-L înspăimânte pe Isus şi să-L determine pe Domnul să Se ducă la Ierusalim, pentru a cădea în mâinile lor.

13:32 Pe Domnul nostru nu-L mişca însă ameninţarea cu violenţa fizică. El a recunoscut că la mijloc este un complot din partea lui Irod şi astfel le-a spus fariseilor să se ducă înapoi, la vulpea aceea, şi să-i transmită un mesaj.

Unora le este greu să înţeleagă de ce Domnul Isus S-a referit la Irod cu termenul de vulpe (căci termenul din textul original este la feminin). Ei consideră că ar fi fost încălcată Scriptura, prin faptul că a vorbit de rău împotriva unui dregător al poporului (Ex. 22:28). Dar acesta nu a fost un rău, ci un adevăr absolut. Esenţa mesajului trimis de Isus a constat în faptul că El încă avea mult de lucru, iar timpul era foarte scurt. El avea să scoată demoni şi să săvârşească minuni de vindecare, în timpul puţinelor zile ce le mai avea la dispoziţie. Apoi, a treia zi, adică ziua finală, El va fi isprăvit lucrarea legată de misiunea Sa pe pământ. Nimic nu putea să-L împiedice să-Şi ducă la îndeplinire sarcinile. Nici o putere de pe pământ nu putea să-I facă vreun rău, până la timpul rânduit.

13:33 Mai mult, El nu putea fi ucis în Galileea. Această prerogativă era rezervată oraşului Ierusalim. Era o trăsătură ce aparţinea acestui oraş, în care fuseseră omorâţi slujitorii Dumnezeului Celui Prea Înalt. Am putea spune că Ierusalimul deţinea monopolul în privinţa uciderii purtătorilor de cuvânt ai lui Dumnezeu. Asta a vrut să spună Domnul Isus prin cuvintele: „nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim“.

13:34, 35 După ce a rostit adevărul cu privire la acest oraş rău, Isus a schimbat apoi tonul, plângând pentru el. Acest oraş, care ucide profeţii şi îi omoară cu pietre pe solii lui Dumnezeu, era totuşi obiectul iubirii Sale pline de tandreţe. De câte ori nu voise El să-i adune locuitorii, cum îşi adună cloşca puii, dar ei nu au vrut să se lase adunaţi, din pricina încăpăţânării lor.

În consecinţă, oraşul lor, templul şi ţara aveau să treacă printr-o lungă perioadă de exil. În fapt, ei nu aveau să-L mai vadă pe Domnul decât atunci când îşi vor schimba atitudinea faţă de El. Ultima parte a versetului 35 se referă la a Doua Venire a lui Cristos.

O rămăşiţă din poporul lui Israel se va pocăi la acea vreme şi va spune:

„Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!“ Poporul Său va anunţa atunci măreaţa zi a puterii Sale.
Pagini Crestine,Nelegiuirile si pedeapsa Ierusalimului,Pagini Crestine,Nelegiuirile si pedeapsa Ierusalimului,Pagini Crestine,Nelegiuirile si pedeapsa Ierusalimului,Pagini Crestine,Nelegiuirile si pedeapsa Ierusalimului,Pagini Crestine,Nelegiuirile si pedeapsa Ierusalimului