Ușa cea strâmtă

Usa cea stramta

Luca 13:22-30

22. Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând poporul şi călătorind spre Ierusalim.
23. Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns:
24. „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea.
25. Odată ce Stăpânul casei Se va ridica şi va încuia uşa, voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde sunteţi.
26. Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat mulțimile.”
27. Şi El va răspunde: „Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrători ai fărădelegii.”
28. Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.
29. Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.
30. Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.”

Comentariu de text

Poarta îngustă prin care se intră în împărăţie (13:22-30)

13:22, 23 Pe când Se îndrepta Isus spre Ierusalim, a ieşit un om din mulţime să-L întrebe dacă numai câţiva oameni vor fi mântuiţi. S-ar putea să fi fost o întrebare frivolă, izvorâtă din curiozitate.

13:24 Domnul a răspuns la această întrebare speculativă cu o poruncă directă. I-a spus celui ce a pus întrebarea să se asigure că el însuşi va intra pe poarta strâmtă. Când Isus i-a spus să se silească să intre pe poarta strâmtă, nu a afirmat prin aceasta că mântuirea ar necesita un efort din partea noastră.

Poarta strâmtă reprezintă aici naşterea din nou – adică mântuirea prin har, în urma credinţei. Isus îl îndemna pe om să se asigure că va intra pe această uşă. „Mulţi… vor căuta să intre şi nu vor putea“, odată ce s-a închis uşa. Asta nu înseamnă că ei vor căuta să intre pe uşa convertirii, ci mai degrabă că în ziua manifestării puterii şi gloriei lui Cristos, ei vor voi să fie lăsaţi să intre în împărăţie, dar va fi prea târziu. Ziua harului în care au trăit se va fi încheiat.

13:25-27 Stăpânul casei se va scula şi va închide uşa.

Poporul evreu este înfăţişat aici bătând la uşă şi rugându-L pe Domnul să deschidă. El însă va refuza, pe motiv că niciodată nu i-a cunoscut. Ei vor protesta atunci, pretinzând că au trăit în relaţii foarte apropiate cu El. Dar El nu Se va lăsa mişcat de aceste declaraţii. Ei au fost, în realitate, lucrători ai fărădelegii şi, prin urmare, nu li se va permite să intre.

13:28-30 Refuzul Lui va produce plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Plânsul indică remuşcare, iar scrâşnirea dinţilor reflectă o ură înverşunată împotriva lui Dumnezeu. Asta demonstrează că nici suferinţele iadului nu pot schimba inima omului. Israeliţii necredincioşi îi vor vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în împărăţia lui Dumnezeu.

Ei se aşteptaseră să ajungă ei înşişi acolo, pe considerentul unic de înrudire cu Avraam, Isaac şi Iacov, dar, în realitate, ei vor fi aruncaţi afară. Neamurile se vor deplasa spre luminoasa împărăţie a lui Cristos din toate colţurile pământului, bucurându-se de toate binecuvântările ei minunate.

Astfel, mulţi evrei care au fost la început primii vizaţi de planul binecuvântărilor lui Dumnezeu, vor fi respinşi, în vreme ce Neamurile, care erau privite ca nişte câini, se vor bucura de binecuvântările Domniei de o Mie de ani a lui Cristos.
Pagini Crestine,Usa cea stramta,Pagini Crestine,Usa cea stramta,Pagini Crestine,Usa cea stramta,Pagini Crestine,Usa cea stramta,Pagini Crestine,Usa cea stramta,Pagini Crestine,Usa cea stramta