Pilda ispravnicului nedrept
Luca 16:1-13
1. Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipeşte averea.
2. El l-a chemat şi i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă socoteala de serviciul tău, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.”
3. Administratorul şi-a zis: „Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul slujba? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
4. Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administrație, ei să mă primească în casele lor.”
5. A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: „Cât eşti dator stăpânului meu?”
6. „O sută de măsuri de untdelemn”, a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci.”
7. Apoi a zis altuia: „Dar tu cât eşti dator?” „O sută de măsuri de grâu”, a răspuns el. Şi i-a zis: „Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.”
8. Stăpânul lui a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase înţelept. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
9. Şi Eu vă zic: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.
10. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.
11. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
12. Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13. Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji și lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
Parabola ispravnicului nedrept (16:1-13)
16:1, 2 Domnul Isus îi lasă acum pe cărturari şi pe farisei, îndreptându-Şi atenţia spre ucenici, pe care-i învaţă lecţia isprăvniciei.
Pe bună dreptate acest paragraf a fost considerat cel mai dificil din toată evanghelia după Luca. Motivul stă în faptul că istoria ispravnicului nedrept ar părea să elogieze necinstea. Vom vedea însă îndată că nu aşa stau lucrurile.
Bogatul din text Îl reprezintă pe Dumnezeu. Administratorul (sau „ispravnicul“, în alte traduceri) este cel căruia i s-a încredinţat sarcina de a administra averea altcuiva. Din naraţiune reiese că orice ucenic al Domnului este în acelaşi timp şi un administrator. Administratorul de care ne ocupăm a fost acuzat că a delapidat din fondurile patronului său. A fost chemat să dea socoteală şi i s-a comunicat că a fost destituit.
16:3-6 Administratorul a făcut atunci nişte calcule rapide, dându-şi seama că va trebui să-şi asigure existenţa. Numai că el era prea înaintat în vârstă pentru a se angaja la muncă fizică şi prea mândru pentru a cerşi (deşi când era vorba să fure, nu avea nici un orgoliu). Atunci cum avea să-şi asigure traiul?
Îndată a conceput un plan meşteşugit prin care să-şi facă prieteni, care să fie milostivi cu el când va da de greu. Planul consta în următoarea strategie: se va duce la unul din clienţii patronului său şi-l va întreba cât îi datora acesta stăpânului său. Când clientul i-a spus: o sută de măsuri de untdelemn, administratorul i-a cerut să plătească doar pentru cincizeci, contul fiind apoi încheiat.
16:7 Un alt client îi datora stăpânului său o sută de măsuri de grâu. Administratorul i-a spus să achite doar pentru optzeci, el urmând să considere factura achitată în întregime.
16:8 Partea şocantă intervine atunci când stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu prudenţă! Cum ar putea cineva aproba o atare necinste? Ceea ce a făcut administratorul a fost nedrept.
Versetele care urmează arată că administratorul nu a fost deloc elogiat pentru necinstea lui, ci doar pentru simţul său de prevedere. El a avut în vedere viitorul său şi şi-a purtat de grijă. El a sacrificat câştigul prezent pentru răsplata viitoare.
Aplicând lecţia la viaţa noastră, trebuie să facem însă o importantă precizare: viitorul copilului lui Dumnezeu nu este pe acest pământ, ci în cer. După cum administratorul a luat toate măsurile pentru a se asigura că va avea prieteni când se va retrage la pensie, aici pe pământ, tot aşa şi creştinul trebuie să uzeze de bunurile Stăpânului său în aşa fel încât să se asigure că va avea parte de o bună primire când va ajunge în cer.
Domnul a spus: „Fiii veacului acestuia, faţă de generaţia lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii“. Asta înseamnă că cei nenăscuţi din nou şi nepocăiţi dau dovadă de mai multă înţelepciune, îngrijindu-se de viitorul lor în lumea de acum, decât au grijă credincioşii adevăraţi să-şi adune comori în cer.
16:9 Noi trebuie să ne facem prieteni prin mijloacele mamonei nedrepte. Adică trebuie să ne folosim de bani şi alte resurse materiale în aşa fel încât să câştigăm suflete pentru Cristos şi astfel să încheiem prietenii care să dureze toată veşnicia, cum se exprimă şi Pierson:
Banii pot fi folosiţi pentru a cumpăra Biblii, cărţi, tractate, cu care să câştigăm sufletele oamenilor. Astfel ceea ce era material şi vremelnic devine nemuritor şi imaterial, spiritual şi etern.
Să zicem că cineva dispune de o sută de dolari. Ei bine, îi va putea cheltui petrecând la un restaurant bun sau organizând o masă pentru prieteni, în care caz a doua zi va constata că nu s-a ales cu nimic. Pe de altă parte, poate investi suta aceasta în Biblii, cumpărate la preţul de 1 dolar bucata. Va achiziţiona astfel 100 de exemplare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Pe acestea le va sădi apoi cu multă chibzuinţă, ca sămânţă pentru împărăţia cerurilor, iar sămânţa aceea va da rod nu de alte Biblii, ci de suflete omeneşti. Din mamona nedreaptă el şi-a făcut astfel prieteni, care, atunci când el va da greş, îl vor primi în locuinţele lor cereşti.
Aşadar aceasta este învăţătura Domnului cu privire la acest text. Prin investirea înţeleaptă a bunurilor materiale putem să ne asigurăm că vom avea parte de binecuvântările altor oameni. Ne vom asigura că atunci când vom intra pe porţile raiului, vom fi întâmpinaţi cu bucurie de ceata celor care au fost mântuiţi prin dărnicia şi rugăciunile noastre jertfitoare. Oamenii aceştia ne vor mulţumi, spunând: „Tu ai fost cel care m-ai chemat, ajutându-mă să ajung aici“.
Iată ce spune şi Darby în această privinţă:
Omul, în general, este administratorul lui Dumnezeu. În alt sens şi în alt context, Israel a fost administratorul lui Dumnezeu, aşezat în via lui Dumnezeu. Lui i s-a încredinţat legea, făgăduinţele, legămintele şi închinarea. Dar, în general, s-a constatat că Israelul a risipit bunurile Sale. Omul, în postura de administrator, a fost găsit cu totul lipsit de credincioşie. Ce e de făcut, acum? Apare Dumnezeu şi, în suveranitatea harului Său, transformă lucrurile pe care omul le-a corupt aici pe pământ în mijloace ale roadelor Sale cereşti.
Lucrurile din lumea aceasta, aflate în mâna omului, nu trebuie să fie folosite de acesta spre obţinerea unor satisfacţii maxime din lumea actuală, care e, oricum, total despărţită de Dumnezeu, ci cu gândul la viitor. Noi nu trebuie să ne străduim să posedăm lucruri aici pe pământ, ci, prin folosirea raţională a acestor lucruri, să ne îngrijim de alte vremuri. Este mai bine să le investim pe toate pentru obţinerea unui singur prieten, decât să avem bani în prezent. Omul în vremea de acum se îndreaptă spre pierzare. De aceea, în prezent omul este un ispravnic ce nu-şi găseşte locul.
16:10 Dacă suntem credincioşi în administrarea celor mai mici lucruri (banii), atunci vom fi credincioşi şi în mânuirea lucrurilor mari (comorile spirituale). Pe de altă parte, omul care este nedrept în folosirea banilor pe care i i-a încredinţat Dumnezeu va fi nedrept şi atunci când i se vor încredinţa responsabilităţi mult mai mari. Importanţa relativ mică a banilor este evidenţiată de folosirea expresiei în cele mai mici lucruri.
16:11 Oricine nu este cinstit în mânuirea mamonei nedrepte pentru Domnul să nu se aştepte să i se încredinţeze adevăratele bogăţii. Banii sunt numiţi în original mamona nedreaptă deoarece folosirea lor e caracterizată de alte scopuri decât cele de proslăvire a lui Dumnezeu. Banii sunt astfel contrastaţi cu adevăratele bogăţii. Valoarea banilor este nesigură şi vremelnică. Valoarea realităţilor spirituale este statornică şi eternă.
16:12 Versetul 12 face distincţie între ceea ce este al altuia şi ceea ce este al tău. Tot ceea ce posedăm – banii noştri, timpul şi talentele noastre – aparţin Domnului, iar noi trebuie să le punem în slujba Lui. Ceea ce este al nostru se referă la răsplăţile pe care le culegem în viaţa de acum şi în cea viitoare, ca urmare a slujirii noastre credincioase pentru Cristos. Dacă nu am fost credincioşi în ceea ce este al Lui, cum poate El să ne încredinţeze ceea ce este al nostru?
16:13 Este cu totul imposibil să trăim simultan, şi pentru lucruri, şi pentru Dumnezeu.
Dacă banul a pus stăpânire pe noi, înseamnă că nu-L mai putem sluji cu adevărat pe Domnul. Căci pentru a aduna avere, vom fi nevoiţi să ne concentrăm toate energiile în această direcţie, punând în joc tot ce avem mai de preţ în fiinţa noastră în scopul atingerii acelui obiectiv. Dar prin însuşi actul acesta Îl jefuim pe Dumnezeu de ceea ce este, pe drept, al Lui. Vom fi cu inima împărţită. Ne vor stăpâni mobiluri contradictorii. Deciziile luate de noi vor fi determinate de obiectivul central al vieţii: acumularea de avere. Căci unde este comoara noastră, acolo va fi şi inima noastră.
În efortul de a ne îmbogăţi, vom sluji mamonei. Dar este cu neputinţă să-L slujim şi pe Dumnezeu, în acelaşi timp. Mamona ţipă încontinuu, să-i dăm tot ce avem şi ce suntem – serile noastre care erau odată libere, week-endurile şi timpul pe care ar fi trebuit să-l consacrăm Domnului.
Pagini Crestine,Pilda ispravnicului nedrept,Pagini Crestine,Pilda ispravnicului nedrept,Pagini Crestine,Pilda ispravnicului nedrept,Pagini Crestine,Pilda ispravnicului nedrept,Pagini Crestine,Pilda ispravnicului nedrept,Pagini Crestine,Pilda ispravnicului nedrept,Pagini Crestine,Pilda ispravnicului nedrept,Pagini Crestine,Pilda ispravnicului nedrept,Pagini Crestine,Pilda ispravnicului nedrept