Ultimul paște

Ultimul paste

Matei 26:17-25

17. În ziua dintâi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?”
18. El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.”
19. Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele.
20. Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
21. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”
22. Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”
23. Drept răspuns, El le-a zis: „Cel* ce a întins cu Mine mâna în farfurie acela Mă va vinde.
24. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”
25. Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?”„Da”, i-a răspuns Isus – „tu eşti!”

Comentariu de text

Ultimul paşte (26:17-25)

26:17 Era prima zi a sărbătorii (praznicului) Azimilor, prilej când se elimina orice aluat din casele evreilor. Ce gânduri Îl vor fi animat pe Domnul, când Şi-a trimis ucenicii la Ierusalim să facă pregătirile pentru Paşte! Fiecare amănunt legat de această cină solemnă urma să aibă o semnificaţie deosebită.

26:18-20 Isus Şi-a trimis ucenicii să caute un om al cărui nume nu este precizat, care urma să-i conducă la casa rânduită pentru acest scop. Probabil îndrumările au fost vagi, tocmai pentru a nu le permite conspiratorilor să le dea de urmă. În orice caz, observăm cunoaşterea perfectă a Domnului Isus cu privire la persoane individuale, la locul unde se aflau şi la gradul de disponibilitate de a coopera.

Reţineţi cuvintele: „Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi ţine Paştele cu ucenicii Mei în casa ta»“. Domnul Îşi înfrunta moartea apropriată cu un calm desăvârşit, cu o adâncă pace lăuntrică. Cu un gest de delicateţe desăvârşită, El a organizat această masă specială. Ce mare a fost privilegiul pe care l-a avut acest om anonim să pună la dispoziţie casa pentru acest ultim Paşte!

26:21-24 Pe când mâncau, Isus a făcut cutremurătorul anunţ că unul din cei doisprezece avea să-L trădeze. Ucenicii s-au umplut de întristare, consternare şi un sentiment de nesiguranţă, de îndoială cu privire la propria lor persoană. Unul din ei L-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, Doamne?“ După ce toţi, în afară de Iuda, au pus această întrebare, Isus le-a răspuns că este cel care a întins mâna în farfurie cu El.

Domnul a luat apoi o bucată de pâine, a muiat-o în sos şi i-a înmânat-o lui Iuda (Ioan 13:26) – un semn de deosebită afecţiune şi prietenie. El le-a amintit că ceea ce avea să I se întâmple avea un caracter oarecum irezistibil. Dar asta nu l-a absolvit pe Iuda de responsabilitate, căci textul spune că mai bine ar fi fost dacă nu s-ar fi născut. Iuda a ales în mod deliberat să Îl vândă pe Mântuitorul şi astfel s-a făcut personal responsabil.

26:25 Când Iuda a întrebat dacă el este acela, Isus a răspuns: „Da“.
Pagini Crestine,Ultimul Paste,Pagini Crestine,Ultimul Paste,Pagini Crestine,Ultimul Paste,Pagini Crestine,Ultimul Paste,Pagini Crestine,Ultimul Paste