Călătoria lui Pavel la Roma (partea 1)

Calatoria lui Pavel la Roma (partea 1)

Faptele Apostolilor 27:1-26

1. După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui centurion al cetei de ostaşi Augusta, numit Iulius.
2. Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh, macedoneanul, din Tesalonic.
3. A doua zi, am ajuns la Sidon; şi Iulius, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei.
4. După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice.
5. După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.
6. Acolo centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia şi ne-a suit în ea.
7. Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, pe lângă Salmona.
8. Cu greu am mers pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, care era aproape de cetatea Lasea.
9. Trecuse destul de multă vreme şi călătoria pe mare devenea primej dioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea „postului”. De aceea Pavel i-a înştiinţat pe ceilalţi
10. şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.”
11. Centurionul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel.
12. Şi, fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, un port din Creta, aşezat spre miazăziapus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.
13. Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia de-a lungul Cretei.
14. Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon.
15. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului şi ne-am lăsat duşi în voia lui.
16. Am trecut repede pe la partea de jos a unei insule, numit Clauda şi abia am putut să punem mâna pe barca de salvare.
17. După ce au ridicat-o sus, au întrebuinţat mijloacele de ajutor, au încins corabia cu frânghii; şi, de teamă să nu eșueze peste Sirta, au lăsat pânzele jos. Astfel, s-au lăsat mânaţi de vânt.
18. Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,
19. şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am aruncat uneltele corabiei.
20. Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile şi furtuna era aşa de puternică încât pierdusem orice nădejde de scăpare.
21. Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a ridicat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.
22. Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentru că nici unul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decât a corabiei.
23. Un înger al lui Dumnezeu, căruia Îi aparţin şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi-noapte
24. şi mi-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.”
25. De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.
26. Dar trebuie să dăm peste o insulă.”

Comentariu de text

Călătoria lui Pavel la Roma şi naufragiul (27:1–28:16)

Capitolul acesta ne prezintă emoţionanta epopee a voiajului maritim întreprins de apostol de la Cezareea, via Malta, la Roma. Dacă Pavel nu ar fi fost pasager la bordul acestei corăbii, niciodată nu am fi ştiut despre această călătorie sau despre naufragiul care a avut loc. Întreg pasajul ce urmează este presărat cu termeni din domeniul navigaţiei maritime, fiind, prin urmare, mai greu de urmărit.

27:1 Punctul de plecare l-a constituit portul oraşului Cezareea. Pavel a fost dat în grija unui ofiţer pe nume Juliu(s). Acest sutaş era detaşat pe lângă cohorta Augustana (Regimentul Augustin, în versiunea engleză, n.tr.) – o legiune a oştirii romane ce s-a acoperit de glorie. Asemenea tuturor sutaşilor menţionaţi în Noul Testament, şi acesta era un om cu un caracter ales, plin de bunătate, dreptate şi consideraţie faţă de alţii.

27:2 La bordul corăbiei se mai aflau şi alţi deţinuţi, care, asemenea lui Pavel, erau transportaţi spre Roma, unde urmau să fie judecaţi. Printre pasageri se mai afla şi Aristarh şi Luca, ambii însoţitori de drum ai apostolului în călătoriile sale anterioare. Vasul la bordul căruia s-au îmbarcat provenea din Adramit, port la Marea Marmara, situat în colţul de nord-vest al Asiei Mici, în regiunea numită Mysia. Corabia urma să se deplaseze spre nord-vest, urmând facă escale în diferite porturi de pe coasta Asiei proconsulare – provincia de vest a Asiei Mici.

27:3 Corabia a navigat întâi spre nord, de-a lungul coastei Palestinei, ancorând la Sidon, port aflat la 112 km de Cezareea. Sutaşul Iuliu, dând dovadă de multă bunăvoinţă, i-a permis lui Pavel să coboare pe uscat, pentru a-şi vizita prietenii şi a primi îngrijire.

27:4, 5 De la Sidon, vasul a traversat colţul nord-estic al Mării Mediterane, lăsând în stânga insula Cipru şi profitând astfel de protecţia oferită de coasta ei împotriva vânturilor. Deşi vânturile erau potrivnice, vasul a traversat până pe coasta de sud a Asiei Mici, pornind apoi spre vest, trecând de Cilicia şi Pamfilia şi sosind, în cele din urmă, la Myra, oraşul portuar al Lyciei.

27:6 Acolo sutaşul i-a transferat pe deţinuţi la bordul altei corăbii, întrucât prima nu i-ar fi dus mai aproape de Italia, ci ar fi continuat de-a lungul coastei de vest a Asiei Mici, până în portul ei de bază din Adramit, în Mysia.

A doua corabie provenea din Alexandria, port la Marea Mediterană, pe coasta de nord a Africii. Vasul transporta 276 de persoane, pasageri şi echipaj, precum şi o încărcătură de grâu. De la Alexandria a navigat spre nord, traversând Marea Mediterană, până la Myra, urmând a se îndrepta acum spre Italia.

27:7, 8 Multe zile la rând, călătoria s-a desfăşurat anevoios, din cauza vânturilor neprielnice. Abia cu greu a reuşit echipajul să aducă vasul în portul Cnid (Cnidus), situat în extremitatea sud-vestică a Asiei Mici. Întrucât vântul le-a fost potrivnic, au navigat spre sud, de-a lungul coastei apărate de vânt a insulei Creta. Înconjurând capul Salmone, vasul s-a îndreptat spre vest, înfruntând vânturile puternice, până a ajuns la Limanuri Bune, port din apropierea cetăţii Lasea, situată pe coasta centrală de sud a insulei Creta.

27:9, 10 Până în acest punct s-a pierdut foarte mult timp, din cauza condiţiilor neprielnice de navigaţie. Se apropia iarna şi o continuare a călătoriei ar fi fost primejdioasă. Asta era probabil prin luna septembrie sau octombrie, întrucât Postul (Ziua Ispăşirii) trecuse deja. Pavel a avertizat echipajul că, dacă va continua voiajul, va risca nu numai să piardă corabia şi încărcătura, ci şi vieţile unora de la bordul ei.

27:11, 12 Dar cârmaciul şi stăpânul corăbiei au dorit să continue călătoria. Sutaşul a acceptat raţionamentul acestora, cu care a fost de acord majoritatea celorlalţi. S-a considerat că portul acesta nu era la fel de adecvat ca Fenix drept port pentru iernat. Fenix era situat la 64 de kilometri vest de Limanuri Bune, în colţul de sud-vest al insulei Creta. Portul avea deschidere spre sud-vest şi nord-vest.

27:13-17 Când a suflat un vânt uşor dinspre sud, marinarii au crezut că vor putea străbate distanţa ce-i despărţea de Fenix. Aşadar au ridicat ancora şi au pornit spre vest, ţinându-se aproape de uscat. Apoi au fost loviţi de furtunosul vânt de nord-est, numit Eurochilon (în versiunea engleză: Euroclydon, n.tr.), împingându-i spre stâncile situate de-a lungul coastei.

Neputând să-şi urmeze cursul dorit, echipajul a fost obligat să lase vasul în voia vântului. Astfel au fost purtaţi de acesta până la o insuliţă, numită Clauda, situată la 48 de kilometri de Creta. Când au ajuns în latura protejată a insulei, au reuşit, cu greu, să urce la bord luntrea ce o tractaseră după ei. Apoi au legat corabia cu frânghii, ca aceasta să nu se destrame sub forţa valurilor. Ei se temeau că vor fi mânaţi spre Sirta (Syrtis, în engleză, n.tr.), un golf de pe coasta Africii, renumit pentru primejdioasele sale bancuri de nisip. Pentru a împiedica un atare curs, au lăsat pânzele jos şi astfel s-au lăsat duşi de vânt.

27:18, 19 După o zi de navigare în voia furtunii, au început să arunce peste bord o parte din încărcătură. A treia zi au aruncat în mare uneltele corăbiei – căci negreşit corabia începuse să ia apă, fiind nevoie să-i reducă greutatea pentru a o împiedica să se scufunde.

27:20 Timp de multe zile au fost purtaţi încolo şi-ncoace fără să vadă soarele sau stelele, neputând, deci, să se orienteze sau să-şi stabilească coordonatele. În cele din urmă, s-a pierdut orice nădejde de scăpare.

27:21-26 Disperarea a fost accentuată de foamea care-i măcina pe oameni, căci nu mâncaseră de mai multe zile. Mai tot timpul îl petrecuseră în efortul de a salva corabia şi de a o goli de apă. Poate că nu mai aveau unde găti. Boala, teama şi descurajarea le vor fi alungat, oricum, pofta de mâncare. În plus, proviziile de hrană se vor fi epuizat.

Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor, aducându-le un mesaj de speranţă. Mai întâi le-a spus, cu blândeţe, că nu trebuia să fi plecat din Creta. Apoi i-a asigurat că deşi corabia va pieri, nimeni nu-şi va pierde viaţa. De unde ştia el acest lucru? Un înger al Domnului i se arătase în timpul nopţii, asigurându-l că va sta înaintea Cezarului la Roma. Dumnezeu i-a dăruit apostolului pe toţi cei ce au călătorit împreună cu el, în sensul că şi vieţile acestora aveau să fie salvate. Prin urmare, ei au început să se mai învioreze. Pavel a avut convingerea că totul va fi în ordine, deşi vor naufragia pe o insulă.

Iată ce spune A. W. Tozer, cu multă înţelepciune, în acest punct:

Când vântul dinspre sud a suflat uşor, vasul carel purta pe Pavel naviga destul de lin şi nici o persoană de la bord nu ştia cine este Pavel sau ce tărie de caracter se ascunde sub acel aspect exterior aparent şters. Dar când puternica furtună Euroclydon s-a dezlănţuit asupra lor, măreţia caracterului lui Pavel a devenit îndată evidentă tuturor celor de la bordul corăbiei. Deşi era deţinut, apostolul literalmente a preluat conducerea vasului, luând deciziile cheie şi dând comenzi care puteau însemna viaţa sau moartea pentru oameni. În plus, cred că această criză a cristalizat o realitate de care nici Pavel nu era conştient. Teoria frumoasă curând s-a călit, sub furia furtunii, îmbrăcând forma realităţii.

(citește ‘Călătoria lui Pavel la Roma (partea 2)‘)
Pagini Crestine,Calatoria lui Pavel 1,Pagini Crestine,Calatoria lui Pavel 1,Pagini Crestine,Calatoria lui Pavel 1,Pagini Crestine,Calatoria lui Pavel 1,Pagini Crestine,Calatoria lui Pavel 1,Pagini Crestine,Calatoria lui Pavel 1,Pagini Crestine,Calatoria lui Pavel 1,Pagini Crestine,Calatoria lui Pavel 1