Pricinile de păcătuire

Pricinile de pacatuire

Marcu 9:38-50

38. Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând demoni în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”
39. „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată vorbi de rău îndată după aceea.
40. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41. Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
42. Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.
43. Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
46. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
48. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49. Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc şi orice jertfă va fi sărată cu sare.
50. Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi gustul acesta? Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”

Comentariu de text

9:38 Ioan, ucenicul iubit, a fost cel care I-a raportat lui Isus că au găsit un om care scotea demoni în numele Lui. Ucenicii i-au spus să înceteze, deoarece omul acesta nu se identifica cu ei. El nu preda o învăţătură falsă, nici nu trăia în păcat ci, pur şi simplu, nu se alăturase ucenicilor.

Trasară ei un cerc, cu gând să mă lase afară,

Făcându-mă rebel, eretic, de lepădat…

Dar Iubirea şi cu mine n-am cedat,

Şi-n cercul nostru i-am cuprins şi pe ei.

9:39 „Nu-l opriţi“, a spus Isus. „Dacă are suficientă credinţă în Mine, ca să recurgă la numele Meu pentru a scoate demoni, atunci este de partea Mea şi lucrează împotriva Satanei. Nu sunt şanse prea mari ca el să se întoarcă degrabă şi să Mă vorbească de rău sau să-Mi fie duşman“.

9:40 Versetul 40 pare să contrazică textul de la Matei 12:30, unde Isus a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte“. În realitate, nu există nici un conflict. La Matei problema care se punea era dacă Cristosul era Fiul lui Dumnezeu sau dacă puterea Lui provenea de la demoni. Într-o chestiune atât de esenţială, oricine nu este cu El acţionează împotriva Lui.

Aici la Marcu problema care se punea nu era Persoana sau lucrarea lui Cristos, ci chestiunea asociaţilor pe care îi are cineva în slujirea lui Cristos. Aici trebuie să se manifeste îngăduinţă şi dragoste. Oricine nu este împotriva Lui în slujire neapărat va fi împotriva Satanei şi, prin urmare, se va afla de partea Domnului.

9:41 Chiar şi cel mai mic gest de bunătate săvârşit în numele lui Cristos îşi va primi răsplata. Un pahar de apă dăruit unui ucenic, din pricina faptului că acesta aparţine lui Cristos, nu va rămâne neobservat. Scoaterea unui demon în numele Lui este însă un gest destul de spectaculos. Dăruirea unui pahar de apă este un gest destul de comun. Dar ambele sunt scumpe în ochii Lui, atunci când sunt săvârşite spre slava Lui.

„Pentru că sunteţi ai lui Cristos“ ar trebui să fie motoul care să-i unească pe credincioşi. Cuvintele acestea, dacă vor rămâne pururea înaintea ochilor noştri, ne vor păzi de un spirit de partidă, de ciorovăieli fără rost şi de gelozie, în slujirea noastră creştină.

9:42 Slujitorul Domnului trebuie să aibă mereu în vedere efectul pe care îl vor avea cuvintele rostite de el şi faptele săvârşite de el asupra altora, căci este posibil să-l faci să se poticnească pe un alt credincios prin acestea, provocându-i pagube spirituale pe toată durata vieţii lui. Ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare, decât să-l facă pe vreunul din aceşti micuţi să se îndepărteze de la cărarea sfinţeniei şi adevărului.

O atitudine necruţătoare în ce priveşte disciplina personală (9:43-50)

9:43 Restul versetelor din acest capitol subliniază necesitatea aplicării disciplinei şi renunţării de sine. Cei care pornesc pe calea adevăratei ucenicii trebuie să se lupte în permanenţă cu dorinţele şi înclinaţiile lor naturale, căci a le face pe plac acestora ar însemna ruinare spirituală. Pe când, ţinerea lor în frâu aduce biruinţă pe plan spiritual.

Domnul a vorbit despre mână, picior şi ochi, explicând că ar fi mai bine să pierzi oricare din aceste mădulare, mai degrabă decât să te poticneşti din pricina lui şi să mergi în iad. Nici un sacrificiu nu este prea mare, dacă doreşti cu orice chip să ajungi la ţintă.

Mâna ar putea sugera faptele noastre, piciorul umblarea noastră, iar ochiul lucrurile pe care le poftim. Acestea sunt principalele noastre puncte de pericol. Dacă nu ne vom ocupa de ele cu toată seriozitatea, vom risca ruinare eternă.

Se poate oare deduce din acest text că un credincios se poate pierde, până la urmă, ajungând să-şi petreacă veşnicia în iad? Luat izolat, acest text ar putea sugera acest lucru. Dar atunci când îl considerăm în lumina celorlalte învăţături clare ale Noului Testament pe această temă, vom conchide că oricine a ajuns în iad nu a fost niciodată un creştin adevărat.

E posibil ca cineva să declare că este născut din nou şi chiar să pară a merge pe calea bună, o vreme, dar dacă persoana respectivă continuă în permanenţă să se bălăcească în plăcerile firii vechi, este clar că nu a fost mântuită, că nu s-a întors niciodată la Domnul.

9:44-48 Domnul S-a referit de repetate ori la iad, ca un loc unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Este un pasaj de o extraordinară solemnitate. Dacă am crede cu adevărat în el, nu am căuta atâtea satisfacţii personale şi nu am acumula atâtea lucruri materiale, când în jurul nostru atâtea suflete se îndreaptă spre pierzare. „Dă-ne, Doamne, dorinţa arzătoare de a câştiga suflete, de a le duce la mântuire!“

Din fericire, nu este nevoie niciodată să amputezi moral o mână sau un picior sau să scoţi un ochi. Isus nu a sugerat că trebuie să recurgem la practici atât de extreme. El a spus doar că ar fi mai bine să renunţi la utilizarea acestor organe, decât să fii târât în iad, prin folosirea lor abuzivă.

9:49 Versetele 49 şi 50 sunt deosebit de dificile. Prin urmare, le vom examina propoziţie cu propoziţie:

„Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc“. Iată cele trei probleme principale care se pun:

1. La care foc se referă Domnul?
2. Ce se înţelege prin sărat (sau condimentat)?
3. Termenul fiecare se referă la cei mântuiţi, la cei nemântuiţi sau şi la unii, şi la alţii?

Prin foc s-ar putea înţelege iadul (ca în versetele 44, 46 şi 48) sau judecata de orice fel, inclusiv judecata divină a faptelor credinciosului şi autojudecarea credincioşilor.

Sarea semnifică elementul conservator, purificator sau un condiment. În Orient ea mai semnifică un angajament de loialitate, prietenie sau credincioşie, care însoţeşte o făgăduinţă.

Dacă termenul fiecare se referă la cei nemântuiţi, atunci înseamnă că ei vor fi păstraţi sau conservaţi în focurile iadului, adică vor suferi pedeapsă veşnică.

Dacă fiecare se referă la credincioşi, atunci textul acesta ne învaţă că credincioşii

1. vor fi purificaţi în focurile disciplinei lui Dumnezeu în viaţa aceasta sau că
2. aceste focuri au menirea de a-i păzi de stricăciune, prin practicarea disciplinei proprii şi a renunţării la pretenţiile firii vechi; sau
3. mai înseamnă că ei for fi supuşi la probă, la scaunul de judecată al lui Cristos.

„…şi orice jertfă va fi sărată cu sare“. Această propoziţie este un citat din Levitic 2:13 (vezi şi Nu. 18:19; II Cro. 13:5). Sarea, ca simbol al legământului încheiat între Dumnezeu şi poporul Său, a avut menirea de a le aminti oamenilor că acest tratat solemn era inviolabil. În epoca actuală, când ne prezentăm trupurile noastre ca o jertfă vie lui Dumnezeu (Ro. 12:1, 2), trebuie să condimentăm jertfa cu sare, încheind astfel un angajament irevocabil.

9:50 „Sarea este bună“. Creştinii sunt sarea pământului (Mat. 5:13). Dumnezeu Se aşteaptă de la creştini ca ei să exercite o influenţă sănătoasă, purificatoare. Atâta vreme cât ei îşi împlinesc comandamentele uceniciei lor, vor fi o binecuvântare pentru toţi.

„dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi săra?“ Lipsită de caracterul ei salin, sarea nu mai este bună de nimic. Un creştin care nu-şi îndeplineşte datoriile sale de adevărat ucenic devine sterp şi ineficace. Nu este de ajuns să porneşti cum trebuie în viaţa creştină. Fără o permanentă şi radicală autojudecare, copilul lui Dumnezeu nu va reuşi să împlinească scopul pentru care Dumnezeu l-a mântuit.

„Să aveţi sare în voi înşivă!“ Fiţi o forţă pentru Dumnezeu în lume! Exercitaţi o influenţă benefică, spre slava lui Cristos! Nu toleraţi în viaţa dvs. nici un lucru care ar putea diminua eficacitatea dvs. pentru El!

„Şi fiţi în pace unii cu alţii!“ Asta pare să se refere la versetele 33 şi 34, unde ucenicii se certaseră pentru a stabili care dintre ei este cel mai mare. Mândria trebuie tăiată şi îndepărtată, fără milă, fiind înlocuită cu slujirea plină de smerenie, spre folosul tuturor.

Recapitulând, vom spune că versetele 49 şi 50 par să constituie un tablou al vieţii credinciosului, ca jertfă adusă lui Dumnezeu. Ea este sărată cu foc, adică combinată cu judecata de sine şi renunţarea de sine. Este sărată cu sare, adică oferta este însoţită de un angajament de devotament irevocabil.

Dacă credinciosul îşi va călca jurămintele sau nu se va ocupa cu toată asprimea de înfrânarea poftelor sale păcătoase, atunci viaţa lui îşi va pierde aroma, devenind inutilă şi searbădă. Prin urmare, el va trebui să eradicheze din viaţa lui tot ceea ce ar putea să se interfereze cu misiunea ce i-a încredinţat-o Dumnezeu şi să întreţină relaţii de pace cu ceilalţi credincioşi.
Pagini Crestine,Pricinile de pacatuire,Pagini Crestine,Pricinile de pacatuire,Pagini Crestine,Pricinile de pacatuire,Pagini Crestine,Pricinile de pacatuire,Pagini Crestine,Pricinile de pacatuire,Pagini Crestine,Pricinile de pacatuire,Pagini Crestine,Pricinile de pacatuire,Pagini Crestine,Pricinile de pacatuire,Pagini Crestine,Pricinile de pacatuire,Pagini Crestine,Pricinile de pacatuire