Isus este înainte de Avraam

Isus este inainte de Avraam

Ioan 8:48-59

48. Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?”
49. „N-am drac”, le-a răspuns Isus, „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
50. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.
51. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veci nu va vedea moartea.”
52. „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii de asemenea au murit, iar Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.”
53. Ești Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te crezi Tu că eşti?”
54. Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;
55. şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.
56. Tatăl vostru Avraam a tresăltat de bucurie că va vedea ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.”
57. „N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!”
58. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, Eu sunt.”
59. La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu trecând prin mijlocul lor și aşa a plecat mai departe.

Comentariu de text

Isus este inainte de Avraam (8:48-59)

8:48 Din nou iudeii fac uz de cuvinte grele, abuzive, pentru că nu au fost în stare să răspundă în vreun alt fel la cuvintele Domnului Isus. Numindu-L samaritean, I-au aruncat o insultă cu substrat etnic, termenul echivalând cu afirmaţia că nu ar fi iudeu pur, ci un duşman al Israelului. În plus, L-au acuzat că are demon, lăsând să se înţeleagă, prin aceasta că, în opinia lor, El era nebun. Căci pentru ei numai un om care şi-a pierdut minţile poate face afirmaţiile pe care le făcea Isus.

8:49 Observaţi modul calm şi temperat în care le răspunde Isus duşmanilor Săi. Învăţăturile Sale nu proveneau de la Unul care era posedat de demon, ci de la Cel care căuta să-I dea cinste lui Dumnezeu Tatăl. Din această cauză Îl dezonorau ei, nu pentru că ar fi fost nebun, ci pentru că era total absorbit de interesele Tatălui Său din cer.

8:50 Ei ar fi trebuit să ştie că El niciodată n-a căutat slava Sa personală. Tot ce făcea El era calculat să aducă slavă Tatălui Său. Deşi El i-a acuzat că Îl necinstesc, asta nu a însemnat că urmărea propria Sa glorie. Apoi Domnul a adăugat cuvintele: „Este Unul care caută şi judecă“, fiind, evident, o referire la Dumnezeu Însuşi. Dumnezeeu Tatăl avea să caute slava în favoarea preiubitului Său Fiu şi avea să-i judece pe toţi cei care refuzau să-I acorde această slavă.

8:51 Din nou, avem una din cele mai maiestuoase rostiri ale Domnului Isus, cuvinte ce nu puteau fi rostite decât de cel ce era El Însuşi Dumnezeu. Cuvintele sunt precedate de binecunoscuta formulă de accentuare: „Adevărat, adevărat vă spun“.

Isus a promis că dacă va păzi cineva cuvântul Lui, persoana aceea nu va vedea niciodată moartea. Desigur, nu poate fi vorba de moartea fizică, deoarece mulţi credincioşi în Domnul Isus mor în fiecare zi, ci este o referire la moartea spirituală.

Domnul spune aici că cei care cred în El sunt izbăviţi de moartea veşnică şi că nu vor suferi chinurile iadului.

8:52 Iudeii erau acum mai convinşi ca oricând că Isus este, în opinia lor, „nebun“. Ei I-au amintit că Avraam şi profeţii au murit demult. Dar El afirmase că dacă păzeşte cineva Cuvântul Lui, nu va gusta moartea. Cum se pot împăca cele două afirmaţii?

8:53 Ei şi-au dat seama că Domnul susţine că este mai mare decât Avraam şi prorocii. Or, Avraam n-a putut să-l izbăvească pe nimeni de la moarte, după cum nici profeţii n-au putut face acest lucru. Totuşi în faţa lor era Unul care susţinea că poate să-i izbăvească pe semenii Lui de la moarte, crezându-se, prin aceasta, mai mare decât părinţii lor!

8:54 Iudeii credeau că Isus căuta să-Şi atragă atenţia oamenilor. Isus le-a amintit că acest lucru nu era adevărat. Tatăl era Cel care Îl cinstea, adică Însuşi Dumnezeu, pe care ei pretindeau că-L iubeau şi-L slujeau.

8:55 Iudeii au spus că Dumnezeu este Tatăl lor, dar în realitate ei nu-L cunoşteau. Acum stăteau de vorbă cu Cel care Îl cunoştea însă pe Dumnezeu Tatăl, fiind egal cu El. Ei voiau ca Isus să nege că ar fi egal cu Tatăl, dar Domnul a precizat că dacă ar proceda aşa, ar fi un mincinos. El Îl cunoştea pe Dumnezeu Tatăl şi asculta de cuvântul Său.

8:56 Întrucât iudeii ţineau cu orice preţ să-l introducă pe Avraam în argumentaţia lor, Domnul le-a amintit că Avraam privise cu bucurie şi anticipare spre ziua lui Mesia, pe care a şi văzut-o, prin credinţă, şi s-a bucurat – arătând prin aceasta că El este Cel pe care Îl aştepta Avraam. Credinţa lui Avraam s-a rezemat pe venirea lui Cristos.

Când a văzut însă Avraam ziua lui Cristos? Poate că atunci când l-a dus pe Isaac pe Muntele Moria, ca să-l jertfească ca jertfă de ardere adusă lui Dumnezeu. Întreaga dramă a morţii şi învierii lui Mesia s-a derulat atunci în faţa lui Avraam şi e posibil ca el să fi văzut, cu ochii credinţei, realitatea ei. Astfel, Domnul Isus a declarat că El este împlinirea tuturor profeţiilor din Vechiul Testament cu privire la Mesia.

8:57 Din nou iudeii şi-au trădat neputinţa de a înţelege adevărul divin. Isus spusese: „Avraam s-a bucurat să vadă ziua Mea“, dar ei au răspuns ca şi când Domnul ar fi spus că l-a văzut pe Avraam.

Trebuie să se facă o diferenţiere foarte importantă în acest punct. Domnul Isus a susţinut că ocupă o poziţie mult mai mare decât cea a lui Avraam. El era Obiectul gândurilor şi nădejdilor lui Avraam, care, prin credinţă, a anticipat şi a aşteptat ziua lui Cristos.

Iudeii nu puteau pricepe acest lucru. După socoteala lor, Isus nu avea nici cincizeci de ani. (În realitate, El avea doar vreo treizeci şi trei de ani la data aceea.) Or, cum e posibil ca El să-L fi văzut pe Avraam? – s-au întrebat ei.

8:58 Domnul Isus face aici încă o afirmaţie că El este Dumnezeu, spunând „Înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt“, iar nu am fost! La prima vedere, cuvintele ar putea însemna doar că L-a precedat pe Avraam, că a existat înaintea lui. Dar, în realitate, Domnul a făcut uz de Numele lui Dumnezeu: EU SUNT.

Domnul Isus locuise cu Dumnezeu Tatăl din veşniciile veşniciilor, neexistând un timp anumit când să fi luat El fiinţă. Sau, altfel spus, nu există timp în care El să nu fi existat. De aceea a spus: „Înainte de a fi fost Avraam, EU SUNT“.

8:59 Imediat iudeii au încercat să-L omoare pe Isus, dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din templu.

Iudeii au înţeles exact ce a vrut să spună Isus prin afirmaţia: „Înainte de a fi fost Avraam, EU SUNT“. Negreşit El se pretindea a fi Iehova! De aceea, au încercat să-L ucidă cu pietre, pentru că aceasta era o blasfemie pentru ei. Ei nu erau dispuşi să accepte faptul că Mesia stătea în mijlocul lor. Ei nu puteau suferi ca El să domnească peste ei!
Pagini Crestine,Isus este inainte de Avraam,Pagini Crestine,Isus este inainte de Avraam,Pagini Crestine,Isus este inainte de Avraam,Pagini Crestine,Isus este inainte de Avraam,Pagini Crestine,Isus este inainte de Avraam,Pagini Crestine,Isus este inainte de Avraam,Pagini Crestine,Isus este inainte de Avraam,Pagini Crestine,Isus este inainte de Avraam,Pagini Crestine,Isus este inainte de Avraam