Întoarcerea celor șaptezeci

Intoarcerea celor saptezeci

Luca 10: 17-24

17. Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.”
18. Isus le-a zis: „L-am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer.
19. Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.
20. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”
21. În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit Tu cu cale.
22. Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”
23. Apoi S-a întors spre ucenici şi le-a spus deoparte: „Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi!”
24. Căci vă spun că mulţi proroci şi împăraţi au voit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut, să audă ce auziţi voi şi n-au auzit.”

Comentariu de text

Întoarcerea celor şaptezeci (10:17-24)

10:17, 18 Întorcându-se din misiunea lor, cei şaptezeci au fost încântaţi de faptul că până şi demonii le sunt supuşi. Răspunsul lui Isus poate fi înţeles în două moduri: Mai întâi, ar putea însemna că El a văzut în succesul lor o anticipare a căderii viitoare a lui Satan… ca un fulger din cer.

Jamieson, Fausset şi Brown parafrazează cuvintele Sale:

Am mers pe urmele voastre, în misiunea pe care aţi desfăşurat-o şi am urmărit izbânzile de care aţi avut parte. În timp ce voi vă minunaţi de faptul că demonii vă sunt supuşi, în Numele Meu, în faţa ochilor Mei s-a deschis un spectacol şi mai măreţ: cu iuţeala fulgerului, care se abate din cer pe pământ, l-am văzut pe Satan căzând din cer.

Această cădere a Satanei nu a avut încă loc pe scara timpului. El va fi aruncat din cer de Mihail şi de îngerii săi (Apo. 12:7-9). Lucrul acesta va avea loc în timpul Marii Strâmtorări, înaintea glorioasei reveniri a lui Cristos pe pământ, ca să domnească.

O a doua interpretare posibilă a cuvintelor lui Isus este aceea a unui avertisment împotriva mândriei. Este ca şi cum El ar spune: „Da, sunteţi încântaţi peste măsură de faptul că până şi demonii vă sunt supuşi. Nu uitaţi însă că mândria este păcatul care stă la originea tuturor păcatelor. Mândria este aceea care a dus la căderea lui Lucifer şi izgonirea sa din cer. Feriţi-vă de această primejdie!“

10:19 Domnul le dăduse ucenicilor Săi autoritate împotriva forţelor răului. Lor li s-a acordat imunitate de orice vătămare, pe timpul misiunii lor. Şi tot aşa se întâmplă cu toţi slujitorii lui Dumnezeu: şi ei sunt protejaţi.

10:20 Nu de puterea pe care o aveau asupra duhurilor trebuia să se bucure ei, ci de propria lor mântuire. Aici este singurul loc din Scriptură în care Domnul le-a spus ucenicilor Săi să nu se bucure. Există pericole ascunse în succesul înregistrat în slujirea creştină, pe când faptul că numele noastre sunt scrise în cer ne aminteşte de datoria infinit de mare pe care o avem faţă de Dumnezeu şi Fiul Său. Nu există însă nici un pericol în a ne bucura prea mult pentru mântuirea căpătată prin har.

10:21 Fiind respins de masa mare de oameni, Isus a privit la adepţii Săi umili şi S-a bucurat în Duhul, mulţumindu-I Tatălui pentru înţelepciunea Sa nespus de mare.

Cei şaptezeci nu erau înţelepţii şi pricepuţii acestei lumi. Nu erau intelectuali sau oameni învăţaţi. Erau doar nişte prunci! Dar erau prunci pătrunşi de credinţă, devotament şi ascultare fără murmur. Intelectualii erau prea înţelepţi, prea ştiutori, prea deştepţi ca să mai poată beneficia pe plan spiritual. Mândria lor le-a închis ochii să nu vadă adevărata valoare a preaiubitului Fiu al lui Dumnezeu.

Tocmai prin prunci poate lucra Dumnezeu cel mai eficace. Domnul nostru S-a bucurat de toţi cei pe care Tatăl I i-a dat şi de succesul iniţial al celor şaptezeci, prin care se prefigura căderea ulterioară a Satanei.

10:22 Toate lucrurile au fost date Fiului de Tatăl Său – fie că e vorba de lucruri din cer, fie de pe pământ sau de sub pământ. Dumnezeu a aşezat întregul univers sub autoritatea Fiului Său. Nimeni nu ştie cine este Fiul decât Tatăl. Întruparea este învăluită întrun mister pe care numai Tatăl îl poate pătrunde. Cum a putut Dumnezeu să devină Om şi să locuiască într-un trup omenesc – asta întrece orice pricepere a creaturii. Nimeni nu ştie cine este Tatăl decât Fiul şi cel căruia vrea Fiul să I-L descopere. Şi Dumnezeu este mai presus de priceperea omenească. Fiul Îl cunoaşte perfect, iar Fiul L-a descoperit celor slabi, umili şi dispreţuiţi, care cred în El (I Cor. 1:26-29). Cei care L-au văzut pe Fiul L-au văzut pe Tatăl. Singurul Fiu născut care este în sânul Tatălui L-a făcut pe deplin cunoscut pe Tatăl (Ioan 1:18).

Kelly spune:

„Fiul Îl descoperă pe Tatăl; dar mintea omului se face ţăndări, ori de câte ori încearcă să elucideze tainele de nepătruns ale slavei personale a lui Cristos“.

10:23, 24 În particular, Domnul le-a spus ucenicilor că ei trăiau într-o epocă de privilegiu fără precedent. Profeţii şi regii din Vechiul Testament au dorit să vadă zilele lui Mesia, dar nu le-au văzut. Domnul Isus afirmă aici că El este Cel spre Care erau îndreptate privirile profeţilor din Vechiul Testament – Mesia.

Ucenicii au avut privilegiul nespus de mare de a vedea minunile şi de a auzi învăţătura predată de Nădejdea Israelului.
Pagini Crestine,Intoarcerea celor saptezeci,Pagini Crestine,Intoarcerea celor saptezeci,Pagini Crestine,Intoarcerea celor saptezeci,Pagini Crestine,Intoarcerea celor saptezeci,Pagini Crestine,Intoarcerea celor saptezeci,Pagini Crestine,Intoarcerea celor saptezeci,Pagini Crestine,Intoarcerea celor saptezeci,Pagini Crestine,Intoarcerea celor saptezeci