Învățătorul legii și bunul samaritean

Invatatorul legii si bunul samaritean

Luca 10:25-37

25. Un învăţător al Legii s-a ridicat să-L ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
26. Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
27. El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
28. „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa şi vei avea viaţa veşnică.”
29. Dar el, care voia să se îndreptăţească, I-a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”
30. Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.
31. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
32. Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
33. Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.
34. S-a apropiat să-i lege rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe animalul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.
35. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.”
36. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?”
37. „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

Comentariu de text

Învăţătorul legii şi bunul samaritean (10:25-37)

10:25 Întrebarea pusă de învăţătorul legii, expert în învăţăturile Legii lui Moise, nu a fost, probabil, sinceră. El încerca să-L prindă pe Mântuitorul în vicleşugul lui, să-L pună la încercare. Poate credea că Domnul va repudia legea. Pentru el, Isus nu era decât un Învăţător, iar viaţa veşnică era ceva care se putea câştiga sau merita.

10:26-28 Domnul a ţinut seama de toate acestea, când i-a răspuns. Dacă învăţătorul legii s-ar fi smerit şi pocăit, Mântuitorul i-ar fi răspuns mai direct. Dar, în împrejurările date, Isus i-a îndreptat atenţia spre lege. Ce cerea legea? Cerea ca omul să-L iubească pe Domnul la modul suprem şi pe aproapele lui ca pe sine însuşi. Isus i-a spus că dacă va face acest lucru, va trăi.

La prima vedere, s-ar părea că Domnul propovăduieşte aici principiul mântuirii prin păzirea legii. Dar nu aşa stau lucrurile. Dumnezeu niciodată nu a intenţionat ca cineva să fie mântuit prin păzirea legii. Cele Zece Porunci au fost date unor oameni care erau deja păcătoşi. Scopul legii nu este de a salva de păcat, ci de a produce conştiinţa cu privire la păcat. Funcţia legii este de a-i arăta omului cât de mare şi vinovat păcătos este.

Este cu neputinţă ca omul păcătos să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima şi pe aproapele său ca pe sine însuşi. Dacă ar putea face asta de când se naşte până moare, nu ar mai avea nevoie de mântuire. N-ar mai fi pierdut. Dar chiar şi dacă am admite, prin absurd, că ar putea face acest lucru, răsplata lui ar consta doar dintr-o viaţă îndelungată pe acest pământ, şi nu de viaţă veşnică, în cer. Atâta timp cât ar trăi o viaţă lipsită de păcat, ar continua să trăiască. Viaţa veşnică este doar pentru păcătoşii care îşi recunosc starea de pierzare, fiind mântuiţi prin harul lui Dumnezeu.

Afirmaţia lui Isus: „Fă aşa şi vei trăi!“ a avut un caracter pur ipotetic. Dacă referirea pe care a făcut-o Domnul la lege ar fi avut efectul scontat asupra expertului juridic, acesta ar fi exclamat: „Dacă asta cere Dumnezeu, atunci sunt pierdut, total neajutorat şi lipsit de nădejde. Prin urmare, mă arunc cu totul la picioarele Tale, bizuindu-mă pe dragostea şi îndurarea Ta. Salvează-mă, Doamne, prin harul Tău!“

10:29 În loc să procedeze aşa, omul a încercat să se îndreptăţească. Ce l-a determinat s-o facă? În definitiv, nimeni nu l-a acuzat. Inima lui mândră era însă conştientă de faptul că greşise şi s-a semeţit, refuzând să accepte harul. Şi astfel el a întrebat: „Cine este aproapele meu?“ Aici el a recurs la o tactică diversionistă.

10:30-35 Tocmai ca răspuns la această întrebare a relatat Domnul Isus istoria bunului samaritean. Detaliile acestei povestiri sunt binecunoscute. Victima jafului (aproape sigur un iudeu) zăcea pe jumătate moartă, pe drumul spre Ierihon. Preotul iudeu şi levitul au refuzat să-i dea o mână de ajutor – asta întrucât, probabil, se temeau ca să nu fie şi ei jefuiţi, dacă se opreau pe drum. Tocmai samariteanul detestat a fost acela care a venit în ajutorul victimei, dându-i mai întâi primele îngrijiri medicale şi apoi ducând-o la un han, unde i-a asigurat în continuare îngrijirea. Pentru samariteanul acesta, aproapele său a fost iudeul aflat la strâmtoare.

10:36, 37 Apoi Mântuitorul a pus întrebarea inevitabilă: Care din aceşti trei s-a dovedit a fi aproapele pentru omul căzut în necaz? Evident, cel care a dat dovadă de îndurare. Urmează că expertul legii trebuie să facă şi el la fel. „Dacă un samaritean s-ar putea dovedi a fi cu adevărat aproapele pentru un iudeu, arătându-şi mila faţă de el, atunci toţi oamenii sunt aproapele“.

Nu ne este prea greu să vedem în preot şi în levit imaginea neputinţei legii de a-l ajuta pe un păcătos mort. Legea poruncea: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ dar nu-ţi dădea şi puterea de a îndeplini această poruncă. Nu ne este greu să-l identificăm pe samaritean şi cu Domnul Isus, care S-a coborât la locul unde ne aflam noi, ne-a salvat de păcate şi S-a îngrijit de noi, pentru toată viaţa, de aici de pe pământ, din cer şi din toată veşnicia. Preoţii şi leviţii poate ne vor dezamăgi, dar Bunul Samaritean nu ne va da niciodată motive de deziluzie.

Istoria bunului samaritean a luat o întorsătură neaşteptată. A început prin a răspunde la întrebarea: „Cine este aproapele meu?“ şi a sfârşit prin a pune întrebarea: „Faţă de cine te dovedeşti tu a fi aproapele?“
Pagini Crestine,Invatatorul legii si bunul samaritean,Pagini Crestine,Invatatorul legii si bunul samaritean,Pagini Crestine,Invatatorul legii si bunul samaritean,Pagini Crestine,Invatatorul legii si bunul samaritean,Pagini Crestine,Invatatorul legii si bunul samaritean,Pagini Crestine,Invatatorul legii si bunul samaritean,Pagini Crestine,Invatatorul legii si bunul samaritean,Pagini Crestine,Invatatorul legii si bunul samaritean,Pagini Crestine,Invatatorul legii si bunul samaritean