Femeia Canaanită

Femeia Canaanita

Matei 15:21-28

21. Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
22. Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un demon.”
23. El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
24. Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25. Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând:„Doamne, ajută-mi!”
26. Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!”
27. „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum vrei.” Şi fiica
ei s-a vindecat chiar în ceasul acela.

Comentariu de text

15:21-28 O femeie dintre Neamuri este binecuvântată pentru credinţa ei

15:21, 22 Isus S-a retras în regiunea Tirului şi Sidonului, pe coasta Mediteranei. După câte ştim, acesta este singurul caz în care Domnul S-a aflat, în timpul lucrării Sale publice, în afara teritoriului iudaic. Aici, în Fenicia, o canaaneancă L-a rugat să-i vindece fiica, ce era posedată de demon.

Este important să ne dăm seama că această femeie nu era o iudeică, ci provenea dintre Neamuri. Era o descendentă a canaaniţilor, un neam imoral, pe care Dumnezeu îl rânduise să fie eliminat. Prin neascultarea Israelului, unii canaaniţi au supravieţuit invadării Canaanului de către Iosua şi astfel femeia aceasta se trăgea din aceşti supravieţuitori.

Ca femeie dintre Neamuri (deci neevreică), ea nu se bucura de privilegiile acordate poporului ales pe acest pământ să fie al lui Dumnezeu. Ea era o străină, fără nici o nădejde. Din punct de vedere al poziţiei pe care o ocupa, ea nu putea avea nici o pretenţie de acces la Dumnezeu sau la Mesia.

Ea I s-a adresat lui Isus cu cuvintele Domn şi Fiul lui David – titlu folosit de iudei când se refereau la Mesia. Deşi Isus era, într-adevăr, Fiul lui David, nici o persoană dintre Neamuri nu avea dreptul să-L abordeze de pe această temelie. De aceea nu i-a răspuns Domnul de prima oară.

15:23 Ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi“. În mod evident, pe ei femeia îi agasa. Dar pentru Domnul a fost un prilej minunat de a ilustra credinţa unui vas omenesc, în care avea să strălucească harul Său. Mai întâi însă El trebuia să demonstreze şi să educe credinţa ei!

15:24, 25 El i-a amintit că misiunea Lui era îndreptată spre oile pierdute ale casei lui Israel, nu spre Neamuri şi, desigur, nu spre canaaniţi. Ea nu s-a lăsat descurajată de acest refuz aparent. Făcând uz de titlul Fiul lui David, ea I s-a închinat, spunând: „Doamne, ajută-mă!“ Dacă nu se putea apropia de El cum se apropie o evreică de Mesia al ei, atunci ea va veni la El ca o creatură care se apropie de Creatorul ei.

15:26 Pentru a verifica şi mai mult realitatea credinţei ei, Isus i-a spus că nu e bine ca El să lase hrănirea copiilor iudei, pentru a da pâine câinilor neevrei. Dacă aceste cuvinte ni se par aspre, să nu uităm că ele, asemenea unui bisturiu în mâna chirurgului, au avut rolul de a vindeca, nu de a vătăma.

În fond, ea era dintre Neamuri! Or, iudeii priveau Neamurile ca pe nişte câini care scurmă în gunoaie, cutreierând străzile în căutarea unor resturi de mâncare. Totuşi, Isus a folosit aici termenul cu care sunt alintaţi căţeluşii. Întrebarea se punea: „Avea să-şi recunoască ea nevrednicia, pentru a putea primi cea mai mică dintre îndurările Sale?“

15:27 Răspunsul ei a fost minunat. Ea s-a învoit întru totul cu felul în care a descris-o El. Luându-şi locul unei persoane total nevrednice, dintre Neamuri, ea s-a aruncat asupra îndurării, iubirii şi harului Său. În realitate, ea a spus: „Da, ai dreptate! Eu nu sunt decât unul dintre căţeii de sub masă. Dar am observat că uneori cad firimituri de la masă pe podea. Nu ai vrea să mă laşi să culeg câteva din aceste firimituri? Nu sunt vrednică să-mi vindeci fiica, dar Te rog fierbinte să faci acest lucru pentru una din creaturile Tale nedemne“.

15:28 Isus a elogiat-o pentru credinţa ei mare. În timp ce iudeii – copii ai lui Dumnezeu, dar necredincioşi – nu simţeau nici o foame pentru pâine, iată că această femeie, care nu se sfia să se numească căţeluşă, striga după pâine! Credinţa ei a fost răsplătită. Fiica ei s-a vindecat pe loc.

Faptul că Domnul nostru a vindecat această fiică a unei femei dintre Neamuri ce se afla la distanţă sugerează actuala Sa misiune, când se află la dreapta lui Dumnezeu, oferind vindecare spirituală Neamurilor, în timpul actualei ere, când poporul Său străvechi este pus deoparte ca naţiune.
Femeia Canaanita,Pagini Crestine, Femeia Canaanita, Pagini Crestine,Femeia Canaanita