Ghetsimani

Ghetsimani

Matei 26:36-46

36. Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Staţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.”
37. A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare.
38. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.”
39. Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.”
40. Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!
41. Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, într-adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”
42. S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!”
43. S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.
44. I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.
45. Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.
46. Sculaţi-vă, haideți să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”

Comentariu de text

Agonia Ghetsimaniului (26:36-46)

Nimeni nu se poate apropia de relatarea evenimentelor sacre din Grădina Ghetsimani fără să-şi dea seama că se află pe teren sfânt. Oricine doreşte să comenteze asupra pasajului încearcă un sentiment extraordinar de uimire, de sfială, de reţinere.

După cum s-a exprimat Guy King:

„Caracterul supranatural al evenimentului te face să te temi, ca nu cumva, atingându-te de el, să-i întinezi puritatea“.

26:36-38 După ce au intrat în grădina Ghetsimani (care înseamnă teasc pentru stors uleiul de măsline), Isus le-a spus la opt dintre ucenicii să stea şi să aştepte, apoi i-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei, ducându-i mai în interiorul grădinii. Oare nu ar putea aceasta să însemne că diferiţi ucenici au diferite capacităţi sau aptitudini, de a înţelege şi a se uni cu Mântuitorul în agonia Sa?

Şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare. Lui Petru, Iacov şi Ioan le-a spus pe faţă că sufletul Său era cuprins de o întristare de moarte. Negreşit aceasta era repulsia nespus de mare pe care o simţea sufletul Său curat şi sfânt la gândul că va deveni o jertfă de păcat pentru noi toţi. Noi, care suntem păcătoşi, nu putem concepe ce a însemnat pentru El, Cel fără păcat, să fie făcut păcat pentru noi (2 Cor. 5:21)!

26:39 Nu e de mirare că i-a lăsat pe cei trei şi s-a dus puţin mai înainte, în adâncul grădinii. Nimeni nu era în stare să împărtăşească suferinţa Sa sau să se roage rugăciunea Sa: „Tatăl Meu, dacă este cu putinţă, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu“.

Pentru ca nu cumva să fim ispitiţi să credem că această rugăciune a exprimat reticenţa Lui sau dorinţa de a bate în retragere, e bine să ne reamintim cuvintele Sale de la Ioan 12:27, 28: „Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, scapă-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până în ceasul acesta. Tată, preamăreşte Numele Tău!“

Prin urmare, când S-a rugat ca să treacă de la El paharul acela, Domnul nu a cerut să fie izbăvit de cruce, căci tocmai acesta a fost scopul pentru care a venit în lume!

Rugăciunea a fost retorică, adică afirmaţia nu solicita un răspuns, ci avea scopul de a ne învăţa un adevăr. Isus spunea, de fapt: „Tatăl Meu, dacă există o altă cale prin care păcătoşii pierduţi pot fi mântuiţi decât aceea care necesită moartea Mea pe cruce, descoperă-Mi acea cale! Dar în toate acestea Eu vreau să se ştie că nu doresc nici un lucru care să fie contrar voii Tale“.
Care a fost răspunsul? N-a urmat nici un răspuns. Cerul tăcea! Prin această tăcere elocventă ştim că nu a existat nici o altă cale prin care Dumnezeu să-i poată îndreptăţi pe păcătoşii vinovaţi decât aceea prin care Cristos, Mântuitorul fără păcat, trebuia să moară ca Înlocuitor al nostru.

26:40, 41 Întorcându-Se la ucenici, i-a găsit dormind. Duhurile lor erau pline de râvnă, dar carnea era neputincioasă. Nu îndrăznim să-i condamnăm, când ne gândim la locul pe care îl ocupă rugăciunea în propria noastră viaţă. Mult mai uşor ne este să dormim, decât să ne rugăm şi chiar când suntem treji, gândurile ne zboară adesea la altceva decât la lucrurile asupra cărora s-ar cuveni să veghem. De câte ori nu a trebuit să ne spună Domnul şi nouă, aşa cum i-a spus lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine? Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită“.

26:42 S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, exprimând supunerea Sa faţă de voia Tatălui. Da, va bea paharul suferinţei şi al morţii până la sfârşit. În mod necesar, în viaţa Sa pe pământ El a fost singur când S-a rugat. Da, i-a învăţat pe ucenici să se roage şi S-a rugat în prezenţa lor, dar niciodată nu S-a rugat cu ei. Caracterul unic al Persoanei şi lucrării Sale a făcut imposibil ca alţii să poată lua parte la viaţa Sa de rugăciune.

26:43-45 Când a venit la ucenici a doua oară, i-a găsit dormind din nou. Tot aşa şi a treia oară: El Se ruga, iar ei dormeau! Atunci le-a spus cuvintele: „Încă tot dormiţi şi vă odihniţi? Iată, s-a apropiat ceasul, şi Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor“. (Verset redat după ediţia Noului Testament în = limba română publicată de Christliche Literatur-Verbreitung, 1993, care e conformă cu versiunea New King James, folosită de autorul CBC, n.tr.)

26:46 Prilejul de a veghea împreună cu El în veghea Lui a fost pierdut. Deja se auzeau paşii trădătorului. Isus a spus: „Sculaţivă, haideţi să mergem!“ – nu pentru a Se retrage, ci pentru a înfrunta vrăjmaşul.

Înainte de a părăsi grădina, să mai zăbovim o clipă ca să auzim plânsul Său în hohote, să medităm la durerea care I-a cuprins sufletul şi să-I mulţumim din străfundul inimii noastre.
Pagini Crestine,Ghetsimani,Pagini Crestine,Ghetsimani,Pagini Crestine,Ghetsimani,Pagini Crestine,Ghetsimani,Pagini Crestine,Ghetsimani