Puterea de a dărui vederea și a reda vorbirea

Puterea de a darui vederea și a reda vorbirea

Matei 9:27-34

27. Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!”
28. După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
29. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!”
30. Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi să nu ştie nimeni.”
31. Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
32. Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut demonizat.
33. După ce a fost scos demonul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”
34. Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”

Comentariu de text

Puterea de a dărui vederea (9:27-31)

9:27, 28 Când a plecat Isus din cartierul dregătorului, doi orbi s-au luat după El, cerând să le fie redată vederea. Deşi erau văduviţi de vederea fizică, oamenii aceştia posedau un acut spirit de discernământ spiritual.

Adresându-I-se lui Isus cu titlul de Fiul lui Dumnezeu, ei au dovedit că recunosc faptul că El e Mesia cel îndelung aşteptat şi Rege de drept al Israelului. Or, ei ştiau că atunci când va veni Mesia, unul din semnele prin care Îşi va valida El identitatea şi autoritatea va fi faptul că va dărui vedere orbilor (Is. 61:1, text marginal din ediţia engleză RSV).

Când Isus le-a pus la încercare credinţa, întrebându-i dacă cred ei că El e în stare să facă acest lucru (să le redea vederea), ei au răspuns fără şovăire: „Da, Doamne“.

9:29, 30 Atunci Marele Medic S-a atins de ochii lor şi i-a asigurat că, întrucât au crezut, vor vedea. Imediat ochii lor au devenit complet normali. Omul spune: „Nu cred până nu văd“. Dumnezeu spune: „Nu vezi până nu crezi“. Isus i-a spus Martei: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede vei vedea?“ (Ioan 11:40).

Cel care a redactat cartea către Evrei a remarcat: „Prin credinţă pricepem…“ (11:3). Apostolul Ioan scrie şi el: „V-am scris vouă, celor care credeţi… ca să ştiţi…“ (1 Ioan 5:13). Lui Dumnezeu nu-I este plăcută acea credinţă care pretinde ca mai întâi să se producă un miracol. El vrea ca noi să credem pentru simplul fapt că El este Dumnezeu.

De ce le-a atras Isus cu asprime atenţie oamenilor vindecaţi să nu spună nimănui acest lucru? În cadrul notelor de la 8:4 am sugerat că o explicaţie ar putea fi faptul că nu dorea să dea naştere la o mişcare prematură de a-L întrona ca Rege. Oamenii erau încă nepocăiţi. El nu putea domni peste ei până când aceştia aveau să se nască din nou.

În plus, orice revoltă cu accente revoluţionare în favoarea lui Isus le-ar fi atras iudeilor cumplite represalii din partea guvernului roman. Mai mult, Domnul Isus trebuia să treacă mai întâi pe la cruce, înainte de a domni ca Rege. Orice încercare de blocare a drumului Său spre Calvar ar fi fost o abatere de la planul dinainte stabilit al lui Dumnezeu.

9:31 Cuprinşi de bucuria delirantă de a constata că văd, cei doi oameni, recunoscători pentru ceea ce li s-a făcut, răspândesc vestea miraculoasei lor vindecări.

Deşi am fi înclinaţi să avem înţelegere pentru gestul lor, realitatea rămâne că ei au dat dovadă de un grav act de neascultare, producând, în final, mai mult rău, decât bine, stârnind, probabil, o curiozitate ieftină, şi nu un interes real, în Domnul Isus, inspirat de Duhul Sfânt. Nici măcar sentimentul de recunoştinţă nu justifică neascultarea!

Puterea de a reda vorbirea (9:32-34)

9:32 Mai întâi, Isus a dat viaţă morţilor, apoi vedere orbilor. Acum dă glas celor muţi. Pare să existe o anumită succesiune spirituală aici – mai întâi, viaţa, apoi priceperea, şi apoi mărturia.

Un duh rău îl lovise pe omul acesta cu neputinţa de a vorbi. Dar a avut cineva milă de el şi l-a adus la Isus. Dumnezeu să binecuvânteze acea categorie de oameni anonimi care s-au lăsat folosiţi ca instrumente în mâna Lui, aducându-i pe alţii la Isus!

9:33 De îndată ce demonul a fost scos afară, omul cel mut a vorbit. E normal să presupunem că, odată vindecat de muţenia lui, a pus în slujba lui Dumnezeu graiul astfel recăpătat, lăudându-L şi închinându-Se Celui care s-a îndurat de El şi  vestindu-L. Oamenii de rând şi-au dat seama că Israelul asista la o serie de minuni fără precedent.

9:34 Dar fariseii au răspuns, spunând că Isus scoate demonii cu ajutorul domnului dracilor! Acest act este definit de Isus ulterior drept păcatul de neiertat (12:32). A susţine că minunile săvârşite prin puterea Duhul Sfânt ar fi fost făcute prin puterea Satanei a constituit o blasfemie (o hulă) împotriva Duhului Sfânt.

În timp ce alţii erau binecuvântaţi de atingerea vindecătoare a lui Cristos, din punct de vedere spiritual, fariseii au rămas morţi, orbi şi muţi.
Pagini Crestine,Puterea de a darui vederea și a reda vorbirea,Pagini Crestine,Puterea de a darui vederea și a reda vorbirea,Pagini Crestine,Puterea de a darui vederea și a reda vorbirea,Pagini Crestine,Puterea de a darui vederea și a reda vorbirea