Paiul și bârna, pomul și roada

Paiul si barna, pomul si roada

Luca 6:39-46

39. Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40. Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
41. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi”, şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
43. Nu este nici un pom bun care să facă rod rău şi nici un pom rău care să facă rod bun.
44. Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
45. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
46. De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!”, şi nu faceţi ce spun Eu?

Comentariu de text

6:39 În pasajul anterior Domnul Isus ne-a învăţat că misiunea ucenicilor trebuia să fie marcată de dărnicie. Acum El îi avertizează că ei vor fi o binecuvântare pentru alţii în funcţie de starea lor spirituală. Un orb nu-l poate conduce pe un altul, căci ambii vor cădea în şanţ.

Nu putem da ceea ce nu avem noi înşine. Dacă suntem orbi cu privire la anumite adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu, nu-i putem ajuta pe alţii în acele domenii. Dacă există pete în viaţa noastră spirituală, să fim convinşi că ele se vor manifesta tot ca pete şi în viaţa celor pe care îi învăţăm.

6:40 „Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său“.

Un om nu va putea preda cunoştinţe pe care nu le posedă el însuşi, după cum nu-i va putea conduce pe elevii sau studenţii lui la un nivel superior celui ocupat de el. Cu cât mai mult îi va învăţa, cu atât mai mult discipolii lui vor deveni ca el însuşi. Dar propriul stadiu de dezvoltare va constitui limita superioară până la care va reuşi să-i aducă el.

Un învăţăcel va fi format desăvârşit ca ucenic atunci când va deveni asemenea dascălului său. Deficienţele de doctrină sau de comportament ale învăţătorului se vor transfera în viaţa elevilor săi, iar la încheierea cursului de pregătire nu te vei putea aştepta ca ucenicii să fie mai presus de învăţătorul lor.

6:41-42 Acest adevăr important este şi mai puternic reliefat prin ilustraţia cu paiul şi bârna.

Un om trece într-o zi pe lângă arie şi vântul îi vâră în ochi un pai (un fir de pleavă). El se freacă la ochi, încercând să-l scoată, dar cu cât se freacă mai mult, cu atât mai iritat devine ochiul său. Tocmai atunci trece pe acolo un alt om, care vede suferinţa celui dintâi şi se oferă să-l ajute. Dar omul acesta are în ochi o bârnă! Cum să vadă el să-l ajute pe cel cu un pai în ochi, când el însuşi nu poate vedea din cauza bârnei din ochiul lui!

Lecţia evidentă care se desprinde de aici este că învăţătorul nu va putea scoate în evidenţă lacunele din viaţa elevilor săi, dacă el însuşi va avea acele lacune, în formă exagerat de mare, în propria sa viaţă, dar va fi orb faţă de aceste lacune. Dacă dorim să-i ajutăm pe alţii, viaţa noastră trebuie să fie mai întâi pusă în ordine. Altfel, ni se va spune: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!“

6:43-45 A patra ilustraţie folosită de Domnul se referă la pom şi roadele sale. Un pom dă roade, şi bune, şi rele, în funcţie de ceea ce se găseşte în el. Noi judecăm un pom după soiul şi calitatea fructelor pe care le rodeşte. Tot aşa este şi în domeniul uceniciei.

Un om care este curat din punct de vedere moral şi sănătos spiritual va putea da roade de binecuvântare pentru alţii, din comoara bună a inimii sale. Pe de altă parte, un om care este necurat în esenţa lui va scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

Astfel în versetele 39-45 Domnul le spune ucenicilor Săi că în misiunea lor va prima caracterul. Ceea ce suntem este mai important decât tot ce am putea rosti sau face. Rezultatul final al slujirii ucenicilor va fi determinat de ceea ce sunt ei în realitate.

Domnul pretinde ascultare

6:46 „De ce-mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce spun Eu?“ Cuvântul Domn înseamnă Stăpân; înseamnă că El are autoritatea deplină asupra vieţilor noastre; înseamnă că noi suntem ai Lui şi că suntem obligaţi să facem tot ce ne spune El. A-L numi Domn dar a nu-L asculta este o contradicţie de o imensă absurditate. Nu este de ajuns să rosteşti cu buzele că-L recunoşti ca Domn. Adevărata dragoste şi credinţa autentică presupun ascultare. Nu-L iubim şi nu credem cu adevărat în El, dacă nu facem ceea ce ne spune El.

Pagini Crestine,Paiul si barna, pomul si roada,Pagini Crestine,Paiul si barna, pomul si roada,Pagini Crestine,Paiul si barna, pomul si roada,Pagini Crestine,Paiul si barna, pomul si roada,Pagini Crestine,Paiul si barna, pomul si roada,Pagini Crestine,Paiul si barna, pomul si roada,Pagini Crestine,Paiul si barna, pomul si roada