Întemnițarea lui Ioan Botezătorul

Intemnitarea lui Ioan Botezatorul

Matei 11:1-19

l. După ce a isprăvit de dat învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor.
2. Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Cristos,
3. şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
4. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă și spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
5. orbii îşi primesc vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
6. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
7. Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?
8. Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei care poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.
9. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc;
10. căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”
11. Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femeie, nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală şi cei hotărâţi pun mâna pe ea.
13. Căci până la Ioan au prorocit toţi Prorocii şi Legea.
14. Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care trebuia să vină.
15. Cine are urechi de auzit să audă.
16. Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care stau în pieţe şi strigă la tovarăşii lor:
17. „V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi jelit.”
18. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: „Are drac!”
19. A venit Fiul omului mâncând şi bând şi ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuşi, înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”

Comentariu de text

Întemniţarea lui Ioan Botezătorul (11:1-19)

11:1 După ce i-a trimis pe cei doisprezece în această misiune specială, temporară, către casa lui Israel, Isus a plecat din acel loc, ca să înveţe şi să predice în cetăţile Galileii, unde locuiseră anterior ucenicii.

11:2, 3 Între timp, Ioan fusese aruncat în închisoare de Irod. Singur şi descurajat, Ioan a căzut pe gânduri, întrebându-se dacă Isus este cu adevărat Mesia, atunci de ce îngăduie ca predecesorul Său să zacă în închisoare?

Asemenea altor oameni mari ai lui Dumnezeu, Ioan a suferit o temporară alunecare de la credinţă. Şi aşa se face că a trimis doi din ucenicii săi la Isus, să-L întrebe dacă El era cu adevărat cel promis de proroci, sau dacă mai trebuia să-L aştepte încă pe Cel Uns.

11:4, 5 Isus a răspuns amintindu-i lui Ioan că El face minunile prezise în cazul lui Mesia, şi anume că orbii văd (Is. 35:6); surzii aud (Is. 35:5); morţii sunt înviaţi (acest fapt nu a fost profeţit în legătură cu Mesia, ci a depăşit minunile pe care le preziseseră prorocii).

De asemenea, Isus i-a amintit lui Ioan că Evanghelia se vesteşte celor săraci, conform profeţiei mesianice de la Isaia 61:1. În mod obişnuit, conducătorii religioşi îşi concentrează adesea atenţia asupra celor bogaţi, ce provin din medii aristocratice. Mesia aducea însă vestea bună celor săraci.

11:6 Apoi Mântuitorul a adăugat: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire“. Rostite de alte buze, aceste cuvinte ar fi fost etichetate drept cea mai mare lăudăroşenie. Dar ieşite de pe buzele lui Isus, ele constituie validarea perfecţiunii Sale personale.

În loc să se comporte ca un general pompos, Mesia a venit sub forma unui tâmplar umil. Blândeţea Sa, starea Sa umilă, smerenia Sa contrastau cu caracterul unui Mesia militant.

Oameni animaţi de pornirile firii puteau să se îndoiască de faptul că e cu adevărat Regele. Dar binecuvântarea lui Dumnezeu se odihnea peste cei care, cu ochii lor spirituali, recunoşteau în Isus din Nazaret pe Mesia cel Promis.

Versetul 6 nu trebuie interpretat ca o dojană la adresa lui Ioan. Fiecare din noi simte nevoia, din când în când, să i se confirme şi întărească credinţa. Una e să ai o trecătoare abatere de la credinţă, şi cu totul alta e să te poticneşti pentru totdeauna cu privire la identitatea Domnului Isus.

Nici un capitol separat din viaţa cuiva nu poate fi considerat drept reprezentativ pentru întreaga viaţă a acelui om. Luând viaţa lui Ioan în totalitatea ei, vom descoperi mărturia unei trăiri pline de credincioşie şi perseverenţă.

11:7, 8 De îndată ce au plecat ucenicii lui Ioan, îmbărbătaţi de asigurarea dată de Isus, Domnul S-a adresat mulţimilor, cu cuvinte pline de elogiu la adresa lui Ioan Botezătorul.

Aceeaşi mulţime de oameni dăduse năvală în pustie să-l audă pe Ioan, când vestea acesta cuvântul. De ce? Doar pentru a vedea un om slab, şovăitor, o trestie scuturată de orice rafală de vânt a opiniei oamenilor? Nu, cu siguranţă că nu! Ioan era un predicator neînfricat, cu un puternic simţ al conştiinţei, care prefera să sufere, decât să fie redus la tăcere, gata să moară decât să stea cu mâinile în sân.

Veniseră aceşti oameni să vadă un curtean de la palat, îmbrăcat în straie luxoase? Nicidecum! Ioan era un om simplu al lui Dumnezeu, a cărui viaţă austeră constituia o mustrare la adresa spiritului nespus de lumesc al poporului.

11:9 Ieşiseră ei să vadă un proroc? Ei bine, Ioan era proroc – în realitate, cel mai mare dintre proroci. Domnul nu a lăsat să se înţeleagă aici că Ioan era mai mare în ce priveşte caracterul său, elocvenţa sau puterea sa de convingere. Ioan era mai mare datorită poziţiei pe care o ocupa, de premergător al RegeluiMesia.

11:10 Ideea aceasta e confirmată de versetul 10. Ioan era împlinirea profeţiei lui Maleahi (3:1) – solul care avea să-L preceadă pe Domnul, pregătindu-i pe oameni pentru venirea Sa. Şi alţii mai profeţiseră Venirea lui Cristos, dar Ioan fusese ales să vestească actul propriu-zis al sosirii lui Mesia. Bine a zis cineva: „Ioan a deschis calea pentru Cristos, după care s-a dat la o parte din calea lui Cristos“.

11:11 Afirmaţia „cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el“ dovedeşte că Isus se referea la privilegiul lui Ioan, nu la caracterul său. Cel mai mic din împărăţia cerurilor nu posedă neapărat un caracter mai bun decât al lui Ioan, dar are un privilegiu mai mare.

A fi un cetăţean al împărăţiei este un lucru mai mare decât a anunţa venirea împărăţiei. Privilegiul lui Ioan a fost mare în sensul că el a pregătit calea pentru Domnul, dar el nu a trăit ca să se bucure de binecuvântările împărăţiei.

11:12 De la inaugurarea lucrării lui Ioan şi până la această întemniţare a sa, împărăţia cerurilor fusese supusă la violenţă. Fariseii şi cărturarii i se împotriviseră cu îndârjire. Regele Irod făcuse tot ce-i stătuse în putinţă pentru a zădărnici împărăţia, punând mâna pe vestitorul ei.
„…şi cei ce dau năvală (violenţii) pun mâna pe ea (o iau cu forţa)“. Această afirmaţie se pretează la două interpretări. Mai întâi, vrăjmaşii împărăţiei au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a lua cu forţa împărăţia şi a o distruge. Faptul că l-au respins pe Ioan a prefigurat faptul că-L vor respinge chiar pe Rege şi împărăţia adusă de El.

Dar mai poate însemna că cei care erau gata pentru venirea Regelui au răspuns cu o dorinţă nestăvilită la anunţul făcut în acest sens şi s-au străduit din răsputeri să intre în împărăţie. Acesta este sensul la Luca 16:16: „Legea şi Prorocii au ţinut până la Ioan. De atunci încoace, Evanghelia se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre, dă năvală“.

Aici împărăţia e înfăţişată ca o cetate asediată, în care vor să intre toate clasele de oameni. Se cere pentru aceasta un anumit grad de violenţă spirituală. Indiferent care sens îl adoptăm, gândul care se desprinde de aici este că propovăduirea lui Ioan a declanşat o reacţie violentă, cu înrâuriri profunde şi larg răspândite.

11:13 „Căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii şi legea“. întreg volumul, de la Geneza la Maleahi, a prorocit despre venirea lui Mesia. Când Ioan a ieşit pe scena istoriei, rolul său unic nu a constat doar în prorocie, ci în vestirea împlinirii tuturor profeţiilor privitoare la Prima Venire a lui Cristos.

11:14 Maleahi prezisese că înaintea de a Se arăta Mesia, va veni Ilie ca predecesor (Mal. 4:5, 6). Dacă oamenii ar fi fost dispuşi să-L primească pe Isus ca Mesia, Ioan ar fi îndeplinit rolul lui Ilie. Ioan nu era întruparea lui Ilie, după cum arată limpede chiar el, în Ioan 1:21. Dar el a mers înaintea lui Cristos, în spiritul şi puterea lui Ilie (Luca 1:17).

11:15 Nu toţi l-au apreciat pe Ioan Botezătorul şi nu toţi i-au înţeles misiunea. Prin urmare, Domnul a adăugat: „Cine are urechi de auzit să audă!“ Cu alte cuvinte, aveţi grijă să nu scăpaţi semnificaţia celor auzite! Dacă Ioan a îndeplinit profeţia privitoare la Ilie, atunci înseamnă că Isus este Mesia cel promis! Prin acreditarea lui Ioan Botezătorul, Isus reafirma pretenţia Sa, că este Cristosul Dumnezeului. A-L accepta pe Unul duce inevitabil şi la acceptarea Celuilalt.

11:16, 17 Dar generaţia căreia i se adresa Isus nu era interesată să-L accepte pe nici unul! Iudeii, care au avut privilegiul de a asista la venirea Regelui-Mesia, nu au avut nici o mângâiere de la El sau de la premergătorul Său. Ei erau o piatră de încercare.

Isus i-a comparat cu nişte copii răsfăţaţi, care stăteau în piaţă şi nu puteau fi mulţumiţi deloc, indiferent ce ofertă li se făcea. Dacă prietenii lor cereau să cânte din fluier, pentru ca ei să poată dansa, aceşti copii refuzau. Dacă prietenii le cereau să se joace de-a înmormântarea, ei refuzau să bocească.

11:18, 19 Ioan a venit ca ascet şi iudeii l-au acuzat că este posedat de demoni. Pe de altă parte, Fiul Omului a mâncat şi a băut, în mod normal. Dacă ascetismul lui Ioan i-a făcut să se simtă incomozi, atunci te-ai fi aşteptat ca manierele mai obişnuite ale lui Isus la masă să fie acceptate de ei. Dimpotrivă însă ei L-au numit „om mâncăcios şi băutor de vin şi prieten al vameşilor şi păcătoşilor“.

Desigur, Isus nu a mâncat şi nu a băut niciodată fără măsură. Acuzaţia lor era pură născocire. Este adevărat că El era prieten al vameşilor şi al păcătoşilor, dar nu în modul sugerat de ei. Da, El s-a împrietenit cu păcătoşii, pentru a-i salva de păcatele lor, dar niciodată nu a împărtăşit sau a aprobat păcatele lor.

„Totuşi înţelepciunea a fost îndreptăţită prin lucrările ei“. Desigur, Domnul Isus este înţelepciunea personificată (1 Cor. 1:30). Oamenii necredincioşi n-au decât să-L vorbească de rău, El este răzbunat şi îndreptăţit de faptele Sale şi de cele săvârşite de adepţii Lui.

Deşi marea majoritate a iudeilor refuza să-L recunoască în calitatea Sa de Rege-Mesia, afirmaţiile pe care le-a făcut despre Sine au fost pe deplin adeverite de minunile Sale şi de transformarea spirituală produsă în ucenicii Săi devotaţi.

Pagini Crestine,Intemnitarea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Intemnitarea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Intemnitarea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Intemnitarea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Intemnitarea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Intemnitarea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Intemnitarea lui Ioan Botezatorul,Pagini Crestine,Intemnitarea lui Ioan Botezatorul