Izgonirea vânzătorilor din Templu

Izgonirea vanzatorilor din Templu

Ioan 2:13-25

13. Paştele iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
14. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând jos.
15. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.
16. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”
17. Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”
18. Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?”
19. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi* templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.”
20. Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească Templul acesta şi Tu îl vei ridica în trei zile?”
21. Dar El le vorbea despre templul trupului Său.
22. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.
Isus şi cei ce cred în Numele Lui
23. Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştelui, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea.
24. Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.
25. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre nici un om, fiindcă El Însuşi ştia ce este în om.

Comentariu de text

Fiul lui Dumnezeu curăţă Casa Tatălui Său (2:12–17)

2:12 Mântuitorul a părăsit apoi Cana şi s-a dus la Capernaum, cu mama Lui, fraţii Lui şi ucenicii Lui. Ei nu au rămas la Capernaum decât câteva zile. Curând după aceea, Domnul S-a suit la Ierusalim.

2:13 Începând din acest punct, asistăm la prima mărturie pe care o aduce Domnul oraşului Ierusalim. Etapa aceasta a misiunii Domnului continuă în capitolul 3, versetul 21. El Şi-a început şi Şi-a încheiat lucrarea publică prin curăţirea templului cu prilejul Paştelui (cf. Mat. 21:12, 13; Mat. 11:15-18; Luca 19:45, 46).

Paştele era sărbătoarea anuală care comemora acea perioadă din istoria Israelului când israeliţii au fost izbăviţi de sclavia lor în Egipt, fiind trecuţi, în chip miraculos, prin Marea Roşie, conduşi apoi prin pustiu şi aduşi, în cele din urmă, în Ţara Făgăduinţei.

Prima sărbătorire a Paştelui este consemnată la Exod 12. Fiind un iudeu devotat, Domnul Isus S-a suit la Ierusalim cu prilejul acestei zile importante din calendarul iudaic.

2:14 Prezentându-se la templu, a constatat că acesta devenise un talcioc, în care se vindeau boi, oi şi porumbei, iar schimbătorii de bani îşi desfăşurau nestingheriţi activitatea. Animalele şi păsările se vindeau oamenilor pentru jertfe. Schimbătorii de bani preluau valuta străinilor, oferindu-le banii aflaţi în uz la Ierusalim, pentru ca pelerinii să poată achita taxa pentru templu. Se ştie că schimbătorii aceştia de bani adesea îi trăgeau pe sfoară pe călătorii veniţi de la mari depărtări.

2:15 Biciul pe care l-a confecţionat Domnul era probabil făcut din mai multe fire. Nu se spune nicăieri că Domnul S-ar fi folosit, realmente, de el. Mai degrabă, a fost folosit ca un simbol al autorităţii în mâna Sa. Rotind astfel biciul, El i-a alungat pe negustori din templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani.

2:16 Legea le permitea celor săraci să aducă o pereche de porumbei, dacă aceştia nu-şi puteau permite să aducă jertfă animale mai de preţ. Celor care vindeau porumbei Domnul le-a poruncit să ridice acestea de aici, căci nu se cădea să facă din casa Tatălui o casă de negustorie. În toate veacurile, Dumnezeu şi-a avertizat copiii să nu se folosească de serviciile religioase ca mijloc de îmbogăţire. În nici una din acţiunile acestea ale Domnului nu era nici un pic de cruzime sau nedreptate, ci ele au indicat sfinţenia şi neprihănirea Lui.

2:17 Când ucenicii Lui au văzut ce se întâmplă, şi-au adus aminte de Psalmul 69:9 unde s-a făcut prezicerea că la venirea Sa, Mesia va fi mistuit de râvnă pentru lucrurile lui Dumnezeu. Acum ei L-au văzut pe Isus manifestând o hotărâre intensă de a Se asigura că oamenii se vor închina lui Dumnezeu cu inima curată şi şi-au dat seama că Acesta era Cel despre care vorbise psalmistul.

Să nu uităm că trupul creştinului este templul Duhului Sfânt. După cum Domnul Isus a ţinut la puritatea templului de la Ierusalim, tot aşa şi noi trebuie să avem grijă ca trupurile noastre să-I fie predate Domnului, pentru a fi mereu curăţite.

Isus prezice moartea şi învierea Sa (2:18-22)

2:18 Se pare că iudeii căutau mereu un semn sau o minune. Ei spuneau, de fapt: „Dacă ne vei demonstra că poţi face o faptă măreaţă, un semn extraordinar, atunci vom crede“. Dar Domnul Isus a săvârşit minune după minune, şi totuşi inimile lor au rămas închise faţă de El. În versetul 18 ei au pus la îndoială autoritatea Lui de a-i da afară din templu pe oamenii de afaceri. Ei au cerut ca El să săvârşească vreun semn care să confirme pretenţia Sa de a fi Mesia.

2:19 Drept răspuns, Domnul Isus a făcut o afirmaţie uimitoare cu privire la moartea şi învierea Sa. El le-a spus că ei vor distruge sanctuarul Său, dar că în trei zile El îl va reconstrui. Dumnezeirea lui Cristos reiese din nou, din acest verset. Numai Dumnezeu putea spune: „În trei zile îl voi ridica“.

2:20 Iudeii nu L-au înţeles. Pe ei îi interesau mai mult lucrurile materiale, decât adevărul spiritual. Singurul templu la care se puteau gândi ei era templul lui Irod, ce se afla la Ierusalim. Or, templul acesta a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi ei nu puteau înţelege cum va putea să-l rezidească cineva în trei zile.

2:21 Dar Domnul Isus Se referea la trupul Său, respectiv sanctuarul în care locuia toată plinătatea Dumnezeirii. După cum iudeii au întinat templul de la Ierusalim, tot aşa ei aveau să-L omoare pe Isus la numai câţiva ani după aceea.

2:22 Mai târziu, după ce Domnul Isus a fost răstignit şi a înviat din morţi, ucenicii şi-au adus aminte că El promisese că va învia în trei zile. Văzând împlinirea atât de minunată a profeţiei, chiar în faţa ochilor lor, ei au crezut Scriptura şi cuvântul pe care îl rostise Isus.

Întâlnim adesea adevăruri ce nu pot fi înţelese cu uşurinţă. Dar aici învăţăm necesitatea de a aduna Cuvântul lui Dumnezeu ca pe o comoară în inima noastră. Apoi, într-o zi, Domnul ne va clarifica acel adevăr, pe care nu l-am înţeles iniţial. Când se afirmă aici că ei au crezut Scriptura sensul este că au crezut prezicerile din Vechiul Testament cu privire la învierea lui Mesia.

Mulţi declară credinţa lor în Cristos (2:23-25)

2:23 Ca urmare a semnelor pe care le-a făcut Isus în Ierusalim, la Paşti, mulţi au crezut în Numele Lui. Asta nu înseamnă neapărat că ei I-au predat viaţa lor. Mai degrabă, au declarat doar că cred în El, pe când acţiunile lor trădau o altă realitate. Era doar o demonstraţie exterioară a unora care spuneau că-L urmează pe Isus. Era o situaţie similară celei din vremea noastră, când mulţi oameni susţin că sunt creştini, dar nu s-au născut niciodată din nou, prin credinţa în Domnul Isus Cristos.

2:24 Deşi mulţi au crezut în El, Isus nu a crezut în ei (în greacă e acelaşi cuvânt în ambele cazuri). Cu alte cuvinte, El nu avea încredere în ei. El Şi-a dat seama că ei veneau după El din curiozitate, din dorinţa de a vedea ceva senzaţional şi spectaculos. El îi cunoştea pe toţi oamenii – inclusiv gândurile şi motivaţiile inimii lor. El cunoştea mobilul care îi determina să se poarte în felul acela. El ştia dacă credinţa unora era reală sau doar o imitaţie.

2:25 Nimeni n-a cunoscut inima omului mai bine decât Domnul nostru. El n-avea nevoie să-L înveţe nimeni sau să-L lumineze, cu privire la nici un subiect. El ştia prea bine ce se află în om şi de ce se poartă într-un anumit fel.
Pagini Crestine,Izgonirea vanzatorilor din Templu,Pagini Crestine,Izgonirea vanzatorilor din Templu,Pagini Crestine,Izgonirea vanzatorilor din Templu,Pagini Crestine,Izgonirea vanzatorilor din Templu,Pagini Crestine,Izgonirea vanzatorilor din Templu,Pagini Crestine,Izgonirea vanzatorilor din Templu,Pagini Crestine,Izgonirea vanzatorilor din Templu,Pagini Crestine,Izgonirea vanzatorilor din Templu,Pagini Crestine,Izgonirea vanzatorilor din Templu